Birocrația care ucide

De parcă nu ar fi fost suficiente probleme în sistemul sanitar, în fiecare zi mai aflăm de câte un caz tragic sau la limita dintre viață și moarte. O altă dramă, o altă problemă. Chiar și atunci când este nevoie de rezolvarea unei probleme urgente, de viață și de moarte, aprobarea dosarelor de finanțare pentru operații în străinătate întârzie revoltător. Și, uneori, bolnavii mor. Mama unui băiețel de 8 ani, aflat în dializă, a renunțat la speranța că statul român va plăti operația de transplant de rinichi în Spania. „Ni s-a spus undeva pe la 60-70 de mii euro. A venit răspunsul, ei ne aşteaptă, ne pot primi acolo. Sigur nu voi primi aceşti bani luna viitoare. Dacă vrei să faci ceva, faci pe cont propriu.“ Sau aştepţi lungul drum al hârtiilor. Medicul specialist îi dă pacientului o scrisoare care arată că procedura nu se face în ţară. Pacientul depune un dosar la Direcţia de Sănătate Publică. Comisia regională dă un accept de principiu. DSP cere trei oferte de preţ de la clinici din străinătate. Pacientul este trimis spre evaluare la cea cu ofertă mai bună. Dacă bolnavul este acceptat, spitalul anunţă costul final. Dosarul pleacă spre Ministerul Sănătăţii. O altă comisie se întruneşte o dată pe lună şi dă un răspuns. Hârtiile merg înapoi la Direcţie.

Pe de altă parte, potrivit Ordinului 50, aflat în vigoare, este interzisă finanţarea retroactivă a tratamentului efectuat de bolnav în străinătate, în lipsa aprobării comisiei. Iar Direcţiile de Sănătate Publică sunt obligate să anunţe ministerului situaţiile în care pacientul cu dosar pe rol decide să facă operaţia pe cont propriu, cu banii lui sau din donaţii. Dosarul este clasat, iar omul nu primeşte niciun ban înapoi. Oana Grigore, purtător de cuvânt al Ministerului Sănătăţii, spune: „Numărul de oferte va fi redus, când nu există decât o clinică ce poate face acel tratament va fi suficientă o singură ofertă la dosar“. Până la intrarea în vigoare a noului ordin va trece încă o lună şi jumătate.