Înainte de a bate gongul celebrului Festival Internaţional Shakespere de la Craiova, am avut bucuria de a mă întâlni cu directorul fondator al acestui festival, Emil Boroghină. Acesta şi-a găsit câteva momente să ne vorbească despre teatru, despre Planeta Shakespeare, despre aventura personală a întemeierii acestui festival.
Cea de a 11-a ediţie a Festivalului Internațional Shakespeare aduce la Craiova peste 25 de spectacole din 13 țări precum: Polonia, Marea Britanie, Coreea de Sud, Africa de Sud, România, Belgia, Franța, Japonia, Australia, Canada, Brazilia sau SUA.
Având o binemeritată notorietate naţională şi internaţională, considerat a fi unul dintre cele mai importante festivaluri tematice ale Europei și printre cele mai importante Festivaluri Shakespeare ale lumii, ediția din 2018 a Festivalului Internațional Shakespeare se desfășoară în perioada 23 aprlie – 6 mai 2018 la Craiova sub genericul Planeta Shakespeare.
Aţi fondat şi aţi construit Festivalul Shakespeare care a fost şi gazdă a Premiului Europa pentru Teatru. Cum a luat naştere acest festival care a reuşit de-a lungul anilor să aducă montări strălucitoare din întreaga lume, cât şi nume de regizori celebri? De ce Craiova sub steaua Shakespeare?
Printr-o şansă ce ţine de miracol, Teatrul Naţional din Craiova a fost invitat de Frank Dunlop, directorul Festivalului Internaţional de la Edinburgh, în urma vizionării mai multor excelente spectacole româneşti, la această cea mai celebră manifestare culturală a lumii.
După ştiinţa noastră, era pentru prima dată când un spectacol din România era prezentat în secţiunea oficială. Participând într-o companie extrem de selectă, Naţionalul din Craiova a primit atunci pentru Ubu Rex cu scene din Macbeth al lui Silviu Purcărete, cea mai importantă distincţie obţinută vreodată de un teatru românesc, Premiul Criticii, atribuit aşa cum s-a menţionat în motivaţie, „de cei peste 100 de jurnalişti din ţară (n.n. Marea Britanie) şi din străinătate, acreditaţi oficial la Festivalul Internaţional Edinburgh 1991.”
După această uluitoare izbândă, obţinută la prima noastră ieşire peste hotare, am fost contactaţi de alte festivaluri internaţionale de recunoscut prestigiu, sau le-am contactat noi.
La nici câteva luni după Edinburgh eram invitaţi la Festivalul Theeaterformen ’91 de la Braunschweig, un festival al elitelor cu numai patru spectacole a trei regizori europeni dintre cei mai cunoscuţi, Lev Dodin, Andrzej Wajda şi George Tabori şi un al patrulea laureat la Edinburgh…Silviu Purcărete.
Acolo, la Braunschweig, a încolţit gândul de a organiza în România un festival asemănător, la care să invităm în timp spectacole ale celor mai importanţi regizori ai lumii.
Acest gând, păstrat la început numai pentru mine, l-am făcut cunoscut peste o jumătate de an, în mai 1992, cu ocazia prezenţei noastre cu Titus Andronicus la Teatrul The Globe din Tokyo.
Peste doi ani debuta Craiova Shakespeare Festival, salutat cu entuziasm de presa românească şi de cea din străinătate, la prima ediţie, inaugurată cu antologicul spectacol Cum vă place al lui Declan Donnellan, participând un număr important de invitaţi din Marea Britanie, directori de teatre şi festivaluri, critici de teatru şi jurnalişti dintre cei mai cunoscuţi.
Îmi aduc aminte cum în urmă cu doi ani, la ultima ediţie a acestui prestigios festival, intitulată „Shakespeare pentru eternitate”, a adus la Craiova regizori celebri precum Thomas Ostermeier, cu Richard al III-lea, pe Yukio Ninagawa cu Richard al II-lea, Romeo Castelucci cu Iulius Cezar, Luk Perceval cu Macbeth… Dar şi renumiţi critici de teatru, istorici, shakespearologi.
Spuneam puţin mai înainte că unul din principalele obiective ale Festivalului a fost de a aduce la Craiova spectacole create de cât mai mulţi dintre marii regizori ai lumii, reuşind acest lucru, în majoritatea cazurilor aceştia prezentându-şi pentru prima dată spectacolele în România.
Oamenii de teatru români şi numeroşii invitaţi din străinătate au avut astfel prilejul, dar şi privilegiul de a urmări în direct spectacole ale lui Peter Brook, Eugenio Barba, Robert Wilson, Lev Dodin, Declan Donnellan, Eimuntas Nekrosius, Elizabeth Le Compte, Thomas Ostermeier, Oskaras Korsunovas, Edward Hall, Romeo Castellucci, Luc Perceval, Yuri Butusov, Lee Youn Taek, Yukio Ninagawa şi mulţi, mulţi alţii.
Dacă cineva îşi închipuie că aceşti mari creatori au fost convinşi cu uşurinţă să-şi deplaseze spectacolele în România, se înşală.
Este foarte greu, aproape imposibil să determini un mare teatru al lumii să-şi întrerupă activitatea la sediu pentru o săptămână sau două, într-o perioadă atât de plină cum este, de regulă, sfârşitul lunii aprilie şi începutul lui mai.
Şi totuşi…insistenţa noastră fără de limite a produs efectul dorit.
Corespondenţa cu Yukio Ninagawa pentru a-l convinge să aducă unul din spectacolele sale la Craiova a început în anul 2007 şi s-a materializat de-abia în 2016.
E drept că a meritat această aşteptare. Yukio Ninagawa, care iniţial intenţionase să aducă Hamlet, după vizionarea înregistărilor cu oportunităţile scenei mari a Teatrului Naţional din Craiova, a decis să monteze special pentru Festivalul Shakespeare Richard al II-lea, ultima sa creaţie înainte de dispariţia fizică, cel de-al 32-lea spectacol al marelui regizor nipon, care a visat la realizarea unei integrale Shakespeare.
Cel de-al doilea mare obiectiv al Festivalului Shakespeare de la Craiova a fost legat de componenta ştiinţifică, academică, realizarea Sesiunilor de shakespeareologie, sub patronajul Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru şi a Conferinţelor Internaţionale Shakespeare, în colaborare cu Asociaţia Europeană de Cercetare Shakespeare.
Asocierea Festivalului cu cele două foruri internaţionale a fost deosebit de benefică, la Festival participând şi susţinând comunicări critici şi istorici de teatru, precum şi shakespeareologi cunoscuţi în întreaga lume.
V-aş ruga să faceţi o trecere în revistă a ediţiilor trecute. Care au fost participările internaţionale care v-au rămas în suflet?
Pentru noi toate ediţiile de până acum au fost la fel de importante, începând cu cea din 1994 şi acel celebru Cum vă place al lui Declan Donnellan, alături de Titus Andronicus şi Ubu Rex cu scene din Macbeth, marile spectacole ale lui Silviu Purcărete, continuând cu celelalte ediţii derulate până în 2006, an bornă în existenţa Festivalului.
În 1997 Teatrul Naţional Craiova prezenta un minunat Hamlet în regia lui Tompa Gabor, Teatrul Naţional din Ljubljana Hamlet al lui Janez Pipan, precum şi excelentul Troilus şi Cresida al Teatrului Municipal din Belgrad.
Din anul 2000 îmi vin acum în minte radicalul Timon din Atena al lui Mihai Măniuţiu, romanticul Romeo şi Julieta al lui Laszlo Bocsardi, dar şi Richard al III-lea de la Teatrul Wybrzeze din Gdansk, iar din 2003 Hamlet, acel spectacol testamentar al lui Vlad Mugur, uluitorul Richard al III-lea al lui Rimas Tuminas de la Teatrul Naţional din Vilnius şi un excelent Visul unei nopţi de vară din Slovenia, de la Nova Goritzia.
Spuneam că 2006 poate fi considerat un an bornă pentru Craiova Shakespeare Festival, marcând începutul ediţiilor tematice: în 2006, Spectacole shakespeareene în viziuni paralele, în 2008, Mari regizori, mari spectacole, mari teatre ale Europei şi ale lumi, Constelaţia Hamlet în 2010, ediţie dedicată în totalitate – spectacole, conferinţe, ateliere studenţeşti, expoziţii, lansări de carte etc. – celui mai important text al literaturii dramatice universale, „capodopera capodoperelor”, în 2012, Lumea-ntreagă e o scenă, în 2014 Shakespeare al tuturor, în 2016 Shakespeare pentru eternitate, iar acum, în 2018, Planeta Shakespeare. Acest ciclu se va încheia în 2020, cu ediţia purtând titulatura William Shakespeare-Universalul.
Din anul 2006 sesiunile ştiinţifice de comunicări, începute în 1994, continuate după aceea în 1997, cu prezenţa şi aportul lui John Elsom şi apoi al lui George Banu, cei doi preşedinţi executivi ai Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, în organizarea A I C T – Secţia Română, trec sub patronajul direct al Asociaţiei, al Preşedinţilor Executivi Ian Herbert, Yun Cheol Kim, Margareta Sorensen, al secretarului general Michel Vais şi secretarului general adjunct Octavian Saiu.
Aş mai adăuga că 2006 înseamnă şi prima prezenţă la Craiova a lui Sir Stanley Wells, Preşedinte al Shakespeare Birthplace Trust, editor general al ediţiei Oxford a Operelor complete ale lui William Shakespeare, probabil cel mai important shakespeareolog al lumii în viaţă, alături de Paul Edmondson, unul din principalii săi colaboratori, urmând apoi alţi membri marcanţi ai Asociaţiei Europene de Cercetare Shakespeare precum Michael Dobson, actualul director al Institutului Internaţional Shakespeare de la Stratford upon Avon, Michael Hattaway, Lawrence Guntner, Boika Sokolova sau Nicoleta Cinpoes.
Şi tot în 2006, la invitaţia Primăriei Capitalei şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti, o parte dintre marile spectacole au fost prezentate şi la Bucureşti, în organizarea ARCUB, devenit până în anul 2014 inclusiv, co-organizator al Festivalului Internaţional Shakespeare.
Încercând să rememorez acum o parte dintre cele mai importante spectacole ale ediţiilor desfăşurate în perioada 2006-2016, amintesc A douăsprezecea noapte a lui Declan Donnellan, co-producţie realizată de Festivalul Cehov de la Moscova şi Compania britanică „Cheek by Jowl”, Cum doriţi sau Noaptea de la spartul târgului de la Teatrul Naţional Craiova şi Troilus şi Cresida de la Teatrul „Katona Joszef” din Budapesta ale lui Silviu Purcărete, Visul unei nopţi de vară al lui Oskaras Korsunovas şi pentru mulţi, revelaţia ediţiei 2006, Poveste de iarnă de la Teatrul Ryutopia din Niigata, în regia lui Yoshihiro Kurita.
Ediţia din 2008, Mari regizori, mari spectacole, mari teatre ale lumii, alături de Regele Lear de la Malîi Teatre din Sankt Petersburg al lui Lev Dodin, de Troilus şi Cresida al lui Declan Donnellan de la „Cheek by Jowl” şi Măsură pentru măsură al lui Silviu Purcărete de la Teatrul Naţional din Craiova, a însemnat şi prima prezenţă în România a lui Eimuntas Nekrosius şi Meno Fortas din Vilnius, cu Trilogia shakespeariană – Hamlet, Macbeth, Othello, dar şi a lui Robert Wilson, pentru care, pentru a-l aduce cu Femeia mării, am creat o secţiune specială, „spectacol prezentat în afara programului shakespearian”, la care am mai alăturat şi Marele Inchizitor de la Bouffes du Nord din Paris, în direcţia de scenă a legendarului Peter Brook, patriarhul regiei mondiale.
Ediţia din 2010, probabil cea mai cutezătoare dintre toate, Constelaţia Hamlet, a reunit printre atâtea altele excepţionalele spectacole cu Hamlet ale lui Thomas Ostermeier de la Schaubuhne din Berlin şi al Elizabethei le Compte şi celebrului teatru de avangardă american Wooster Group din New York, Hamlet realizat de cunoscutul om de teatru american Richard Schechner la Shanghai, al lui Oskaras Korsunovas şi Teatrului Municipal din Vilnius, dar şi extraordinarul Hamlet coreean al lui Lee Youn Taek.
Un moment special l-a constituit dialogul scenic purtat între marele actor Michael Pennington de la Royal Shakespeare Company şi Ion Caramitru, doi dintre cei mai străluciţi interpreţi din toate timpurile ai rolului Hamlet, în memorabilele spectacole de la R S C şi Teatrul Bulandra.
Festivalul 2012 debutează cu Sonetele lui Shakespeare de la Berliner Ensemble al lui Robert Wilson, despre care unul din criticii de teatru prezenţi la Craiova scria că este „cel mai frumos şi tulburător spectacol pe care l-a văzut vreodată”, urmat de fascinantul O furtună de la Teatrul Naţional din Craiova al lui Silviu Purcărete, de emoţionantul Romeo şi Julieta al lui Oskaras Korsunovas şi de acel plin de energie spectacol coreean cu Visul unei nopţi de vară.
Este demnă de reţinut prezenţa în Festival a marelui regizor al lumii Eugenio Barba cu spectacolul coregrafic Oro de Othello, ca şi prima prezenţă în România a Teatrului The Globe din Londra cu spectacolul Cum vă place, jucat în Piaţa George Enescu din Capitală.
2014 readuce în Festival The Globe, cu Mult zgomot pentru nimic, prezentat de această dată în Piaţa William Shakespeare din Craiova, Teatrul Naţional din Budapesta prezintă Cum vă place în regia lui Silviu Purcărete, cunoscuta companie britanică Propeller joacă pe scena Naţionalului craiovean Comedia erorilor şi Visul unei nopţi de vară, ambele în regia lui Edward Hall, iar Teatrul Naţional al Chinei din Beijing, Richard al III-lea al lui Wang Xiaoying.
O excelentă transpunere scenică, cu toate rolurile interpretate de numai trei actori, un remarcabil spectacol de studio, a reprezentat Richard al III-lea de la AM Production şi Market Theatre din Cape Town, din Africa de Sud, în regia lui Fred Abrahamse.
La fel de bine primite au fost şi versiunea Măsură pentru măsură a Teatrului Vahtangov din Moscova, ca şi excepţionalul spectacol Furtuna, realizat cu numai doi actori de Oskaras Korsunovas la Teatrul Municipal din Vilnius.
La Portul Cultural Cetate, Teatrul Voskresinnia din Lvov a prezentat în aer liber Întâlnire cu Prospero, un spectacol care, aşa cum se menţiona într-una din cronicile ce i-au fost dedicate, „a avut toate ingredientele unui spectacol de carnaval medieval”.
Ediţia din 2016 a adus, înainte de toate, cele două mari spectacole, Richard al II-lea de la celebrul teatru Saitama din Tokyo, în direcţia de scenă a lui Yukio Ninagawa şi Richard al III-lea de la Schaubuhne din Berlin, a lui Thomas Ostermeier, revelaţia Festivalului de la Avignon din 2015, apoi Macbeth de la Teatrul „Casa Baltica” din Sankt Petersburgh, al lui Luc Perceval şi Iulius Caesar al lui Romeo Castellucci, de la Societatea „Raffaello Sanzio”, dar şi spectacolele de laborator Poveste de iarnă de la Teatrul Sfumato din Sofia, în regia Margaritei Mladenova şi Hamlet, cine-i acolo? de la Flutte Theatre din Stratford upon Avon, condus de celebra actriţă Kelly Hunter de la Royal Shakespeare Company.
Marea surpriză a ediţiei din 2016, a fost după părerea mea şi a altora excepţionalul spectacol Romeo şi Julieta de la Teatrul din Beer Sheva în regia lui Irad Rubinstein, o bună impresie lăsând şi Romeo şi Julieta, spectacolul comunitar realizat cu un mănunchi de cetăţeni ai Craiovei de Philip Parr, directorul companiei britanice Parrabbola şi al Festivalului Shakespeare de la York.
Am încercat „o trecere în revistă a ediţiilor trecute” aşa cum mi-aţi cerut, enumerând o parte din marile spectacole care au dat strălucire ediţie de ediţie Festivalului Shakespeare de la Craiova şi au determinat pe câţiva dintre numeroşii oameni de teatru şi shakespeareologi de faimă mondială, prezenţi la Festival, să afirme că Festivalul Internaţional Shakespeare de la Craiova este în acest moment unul dintre cele mai importante festivaluri Shakespeare din întreaga lume, pentru o parte dintre aceştia chiar cel mai important.
Viaţa nu e întotdeauna roz. Aţi trecut şi prin nenumărate neîmpliniri şi eşecuri.
Ca şi în cazul lui Yukio Ninagawa, şi tot începând din anul 2007, am dorit enorm să aducem pentru prima dată în România un spectacol al lui Robert Lepage, purtând în acest sens o permanentă corespondenţă şi chiar vizitând în 2014 Ex Machina, la Quebec. Eram în aşteptarea realizării de către marele regizor a unui nou spectacol shakespearian.
În anul 2014 am fost foarte aproape de împlinirea acestui vis. Robert Lepage montase de curând la Teatrul Naţiunilor din Moscova spectacolul Hamlet-collage cu Evgheni Mironov. Am intrat în contact cu cei de la Teatrul Naţiunilor şi o echipă tehnică moscovită s-a deplasat la Craiova, studiind posibilitatea adaptării spectacolelor la condiţiile adaptării la scena craioveană.
Spre mâhnirea noastră eforturile s-au dovedit zadarnice. Proiecţiile din spectacol impuneau o înălţime a oglinzii scenei cu 1 metru şi jumătate mai mare decât cea a sălii mari a Naţionalului craiovean. Am încercat atunci, în ultima clipă, să mutăm reprezentaţiile la Teatrul Naţional din Bucureşti, dar nu a fost posibil întrucât acolo erau programate repetiţiile generale cu Furtuna în regia lui Alexander Morfov, cu Ion Caramitru în rolul lui Prospero.
În capitală ar fi urmat să se realizeze unul dintre cele mai curajoase proiecte, cu spectacole a trei mari regizori: Robert Lepage cu Hamlet-collage, Krzysztof Warlikowski cu Poveştile africane ale lui Shakespeare de la Teatrul Nou din Varşovia şi Thomas Osteremeier cu Richard al III-lea de la Schaubuhne din Berlin. Dintre acestea numai Richard al III-lea făcea parte şi din programul de la Craiova, regizorul german urmând să primească Premiul Internaţional Shakespeare, oficierea având loc la Craiova.
Proiectul purta şi un generic pe măsură, Protagonişti ai modernităţii. Dar o retragere de ultimă oră dintre co-organizatori a ARCUB, datorată imposibilităţii finanţării Proiectului, generată, probabil de schimbarea succesivă a Primarilor generali ai Capitalei, a făcut ca acest special proiect să nu poată fi realizat.
Făceţi-ne o ivitaţie pentru actualul Festival Shakespeare care va începe în curând.
În alcătuirea programului ediţiei din anul 2018 primul gând s-a îndreptat spre o „reparaţie” a acestei neîmpliniri, încercând să aducem la Craiova spectacole ale celor doi mari regizori, Robert Lepage şi Krzysztof Warlikowski.
Vom deschide deci Festivalul în 23 aprilie, de ziua marelui Will, cu Poveştile africane ale lui Shakespeare, regizat de Warlikowski şi-l vom încheia în 6 mai cu spectacolul Ace şi opiu al lui Robert Lepage, prezentat în afara programului shakespearian.
Ediţia din anul 2018 are loc sub deviza Planeta Shakespeare, reunind spectacole ale unor teatre şi companii de pe toate continentele, din Europa şi Asia, din Africa şi Australia, din America de Nord şi America de Sud.
Dintre spectacolele europene aş menţiona Măsură pentru măsură în regia lui Declan Donnellan, realizat în coproducţie de Teatrul Puşkin din Moscova şi „Cheek by Jowl”, spectacolul Teatrului Naţional din Craiova Nopţile ateniene-Timon din Atena şi Visul unei nopţi de vară în direcţia de scenă a lui Charles Chemin, unul dintre colaboratorii cei mai apropiaţi ai regizorului american Robert Wilson, Furtuna Irinei Brook, de la Teatrul Naţional din Nice, Visul unei nopţi de vară de la Worcester Repertory Theatre în regia lui Ben Humphrey din Worcester şi A douăsprezecea noapte de la Flutte Theatre din Stratford upon Avon în regia lui Kelly Hunter, spectacolele româneşti Macbeth de la Teatrul „Regina Maria” din Oradea, în regia lui Gavriil Pinte, jucat într-un cort special, Othello de la Teatrul „Tony Bulandra” din Târgovişte în direcţia de scenă a lui Suren Shahverdzan şi Mult zgomot pentru nimic de la Teatrul Nottara, realizat de Diana Lupescu, spectacol ce ar urma să fie prezentat pe scena Teatrului de vară, de curând restaurat, din superbul parc „Nicolae Romanescu”. Din Asia, un excelent Romeo şi Julieta de la Mokwha Repertory Company din Coreea de Sud, în direcţia de scenă a lui Oh Tae Suk, spectacol jucat timp de o lună în turneu la Barbican Center din Londra, apoi Furtuna de la Jijosha Yamanote Company din Tokyo, în regia lui Masahiro Yasuda. Din Africa, Macbeth-ul lui Fred Abrahamse de la A M Productions din Cape Town, din Australia, recitalul Henric al V-lea al lui Brett Brown, în regia lui Philip Parr, iar din America de Sud spectacolul companiei braziliene Clovnii lui Shakespeare din Natal Rio Grande do Norte, Excelenţa Sa, Richard al III-lea, în regia lui Gabriel Willela.
Din America de Nord, pe lângă spectacolul Ace şi opiu al lui Robert Lepage, realizat cu celebra sa companie Ex Machina, prezentat aşa cum spuneam în afara programului shakespearian, am invitat spectacolul hip-hop Othello-Remix, realizat în cooperare de Q Brothers şi Teatrul Shakespeare din Chicago, jucat până acum la mai multe festivaluri internaţionale de pe câteva continente.
Este un program bogat, care sper să satisfacă exigenţele criticilor de teatru şi ale numeroşilor noştri invitaţi din ţară şi din străinătate, care vor fi oaspeţii Craiovei.
Iubitorii de teatru din Bucureşti vor avea, de asemenea, posibilitatea să vizioneze o parte dintre spectacolele prezentate la Craiova, Festivalul Internaţional Shakespeare reluându-şi, după întreruperea intervenită la ediţia din 2016, seria de reprezentaţii programate şi în capitala României.
Acest lucru se datorează unei rodnice colaborări pe mai multe planuri din ultimii doi ani dintre Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova şi Teatrul Nottara din Bucureşti, începută în decembrie 2016 prin programarea la Bucureşti a manifestărilor de Închidere a Anului „Shakespeare 400” în România, găzduite de Teatrul Nottara şi patronate de Ambasada Marii Britanii, continuată cu Proiectul comun dedicat Centenarului ajuns acum la etapa organizării împreună a Festivalului Internaţional Shakespeare la Bucureşti, Teatrul Nottara asumându-şi responsabilitatea de co-organizator al Festivalului pentru capitală.
În afara spectacolului teatrului gazdă Mult zgomot pentru nimic, Planeta Shakespeare de la Bucureşti mai cuprinde spectacolul european cu A douăsprezecea noapte de la Flute Theatre din Stratford upon Avon, pe cel asiatic cu Romeo şi Julieta din Coreea de Sud şi recitalul australian Henric al V-lea, spectacolul african Macbeth şi spectacolul hip-hop Othello –Remix al americanilor din Chicago. Mărturisesc că ne-am orientat pentru începutul colaborării noastre în cadrul Festivalului Shakespeare spre acele spectacole care puteau fi prezentate în cele două săli ale Teatrului Nottara şi pentru care nu trebuiau scene de mari dimensiuni.
Dacă această colaborare va continua şi în anul 2020, este probabil că vom fi nevoiţi să solicităm sprijinul altor teatre bucureştene, beneficiare ale unor scene mult mai mari, ediţia William Shakespeare-Universalul, având deja programat spectacolul de deschidere, unul monumental, care ar fi de dorit să poată fi văzut şi la Bucureşti, dar proiectate şi alte spectacole ale unor mari teatre şi companii.
Care este mesajul dumneavoastră ca actor în acest an foarte important al Marii Uniri?
Mă bucur şi vă mulţumesc că mi-aţi adresat şi această întrebare. Nu puteam organiza Festivalul Shakespeare din 2018, fără a încerca o legătură între cea de a XI-a ediţie şi Centenarul Marii Uniri.
De aceea am propus ca vechile Teatre Naţionale, existente înainte de 1 Decembrie 1918, cel din Iaşi, fondat în anul 1840, cel din Craiova, din 1850 şi din Bucureşti, deschis la 31 decembrie 1852, dar şi cele care au apărut imediat după aceea, ca o consecinţă firească a realizării Marii Uniri, Teatrul Naţional din Cluj, fondat la 1 Decembrie 1919 şi cel de la Chişinău, deschis în 1921, să prezinte în perioada Festivalului Internaţional Shakespeare de la Craiova, în cadrul Festivalului, sub sigla Centenarului Marii Uniri, fiecare la el acasă, un spectacol shakespearian, propunerea bucurându-se de acordul directorilor tuturor acestor teatre.
Ar fi fost desigur minunat ca, alături de Naţionalele de mai sus, să fi putut înscrie şi pe cel de la Cernăuţi, dar…
Aveţi o echipă de oameni tineri cu care lucraţi. Cum credeţi că vor continua ceea ce aţi început dumneavoastră?
În anul 2000, când Teatrul Naţional din Craiova se afla încă pe creasta valului, am decis singur, neforţat de nimeni, să mă retrag de la conducerea lui, cu convingerea că pentru a merge şi mai departe era nevoie de o şi mai mare energie. Nu ştiu sincer dacă atunci am gândit greşit sau nu. Odată cu consumarea celei de a X-a ediţii din 2016, am gândit că la fel ar trebui să procedez şi în cazul Festivalului Shakespeare. De aceea, începând cu acest an, Festivalul are o nouă conducere operativă, directorii fiind Vlad Drăgulescu şi Ilarian Ştefănescu, acesta din urmă ani de zile director executiv şi principalul meu colaborator, eu rămânând în continuare cu titulatura de director fondator şi cu responsabilitatea selecţiei spectacolelor şi a alcătuirii, alături de colegii mei, a Programului Festivalului.
Pe întregul parcurs al existenţei sale, Festivalul Shakespeare de la Craiova nu a coborât niciodată ştacheta. De aceea cred că cei doi la Craiova şi Marinela Ţepuş la Bucureşti, ajutaţi de echipele şi teatrele lor, vor reuşi nu numai să păstreze ceea ce s-a dobândit aşa de greu, dar să ducă şi mai departe acest Festival, înscris până acum pe o spirală ascendentă.
Şi acum o întrebare mai specială. Care este secretul reuşitelor lui Emil Boroghină?
Pasiunea, aproape maladivă pentru teatru, dăruirea fără de limite şi credinţa sinceră că totul în această lume este posibil.
Multe dintre visurile dumneavoastră s-au împlinit. Acum, la cei 78 de ani, la ce visaţi?
Doamnă Magdalena, visez la multe, la mult prea multe. Visez aproape continuu, am fost şi am rămas un incurabil visător. Cred că dragostea pentru marea poezie a lumii şi teatrul de cea mai bună calitate mi-a marcat existenţa. Văd lumea probabil cu mult mai frumoasă şi mai bună decât este în realitate. Aş vrea ca acest Festival să fie un îndemn de a-l reciti în permanenţă pe Shakespeare, aşa cum credincioşii citesc şi recitesc Biblia.
Un oltean pe masura :Emil Boroghina !