O peliculă cu distribuţie hollywoodiană

Branagh o reciteşte pe Agatha Christie în “Crima din Orient Express”

 

Romanul poliţist al scriitoarei britanice Agatha Christie, care îl aduce în scenă pe detectivul Hercule Poirot, a fost publicat în 1934, întâi în Anglia, apoi în Statele Unite şi în Franţa. Este unul dintre cele mai mari succese ale scriitoarei, alături de Zece negri mititei (1939).

Tradus în peste 30 de limbi, este structurat în jurul personajului Ratchett şi inspirat dintr-o crimă reală, răpirea copilului lui Charles Lindbergh. Iar întâmplarea din Orient Express aminteşte un incident petrecut în februarie 1929, când trenul Simplon-Orient-Express a fost blocat de viscol timp de şase zile în Turcia.

Unde e Poirot, e şi un mister de rezolvat.

Hercule Poirot se află în Siria, în gara din Alep, la ora 5 dimineaţa. Pleacă la Istanbul unde vrea să viziteze oraşul. Când soseşte la hotel, portarul îi dă o telegramă prin care i se cere să se întoarcă urgent la Londra. Îşi ia un bilet la Orient Express şi se duce să mănânce la restaurantul hotelului. Acolo îl recunoaşte pe prietenul său, domnul Bouc, care merge şi el la Londra.

13 necunoscuţi într-un elegant tren ce traversează Europa. Ratchettt, un american bogat, este ucis la miezul nopţii cu 12 lovituri de cuţit. Examinând corpul împreună cu doctorul grec Constantine, realizează că loviturile sunt foarte diferite unele de altele, ca profunzime, şi par să fie date când de un dreptaci, când de un stângaci. Poirot descoperă repede că numele real al personajului nu este Ratchett, ci Cassetti, cunoscut drept conducător al bandei care a răpit-o pe Daisy Armstrong şi a cerut o răscumpărare de 200.000 de dolari, dar după plata acesteia, a ucis-o. Disperată, mama lui Daisy a murit la naşterea unui al doilea copil, iar soţul ei, disperat s-a sinucis…

Agatha Christie călătorise cu Orient Expressul în 1928, şi inserează în roman detalii ale trenului, cum ar fi poziţia uşilor, care devine un element important în dezlegarea crimei.

Scriitoarea este cunoscută în întreaga lume drept “Regina Crimei”, la 41 de ani de la moartea sa fiind cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor, cu 66 de romane, 14 piese de teatru, traduse în peste 100 de limbi şi vândute în peste 2 miliarde de exemplare. Iar Hercule Poirot este cel mai important detectiv din romanele poliţiste de la Sherlock Holmes. El a fost creat pentru primul roman al Agathei Christie, Misterioasa afacere de la Styles. Poirot şi Miss Marple au devenit faimoşi la nivel mondial şi au făcut subiectul unor filme realizate pentru marele şi micul ecran.

Cartea a cunoscut mai multe ecranizări, atât în cinema, cât şi în televiziune. Primul film datează din 1974 şi este regizat de Sidney Lumet, avându-l în rolul lui Hercule Poirot pe Albert Finney.

Cel de al doilea a fost produs anul acesta, de Twentieth Century Fox, avându-l ca regizor pe Kenneth Branagh, care joacă şi rolul detectivului.

Filmul de televiziune cel mai apreciat a fost serialul britanic din 2010, cu un excelent actor în rolul lui Poirot, David Suchet.

Kenneth Branagh reuşeşte în pelicula din acest an să insufle un aer de noutate acestui clasic al literaturii poliţiste. Adăugând cu permisiunea deţinătorilor drepturilor de autor mai mult elemente, omul de teatru care a adaptat pentru cinema atât Shakespeare cât şi Thor reuşeşte să seducă spectatorul.

Filmul începe cu o scenă care se desfăşoară la Ierusalim, în care publicul descoperă atât redutabila capacitate de deducţie a detectivului, cât şi nu nu mai puţin redutabila sa mustaţă şi un accent belgian care provoacă un surâs.

În mijlocul peisajelor somptuoase, aproape ireale, al decorului luxos al trenului, Poirot întâlneşte personaje care de care mai excentrice. În primul rând, omul de afaceri american (Johnny Depp), însoţit de secretarul său (Josh Gadd) şi de valet, o femeie în căutarea unui soţ (Michelle Pfeiffer), rol ce odată a fost interpretat de Lauren Bacall, un profesor universitar austriac (Willem Dafoe), o guvernantă (Daisy Riley), un medic (Leslie Odom Jr.), o prinţesă rusoaică (Judi Dench) cu servitoarea ei (Olivia Coleman), o misionară (Penélope Cruz), interpretată anterior de Ingrid Bergman, şi un cuplu de dansatori (Sergei Polunin et Lucy Boynton).

Lungmetrajul este deosebit de somptuos. Efectele speciale pentru crearea peisajelor îi oferă regizorului britanic posibilitatea unor superbe mişcări ale camerei în ilustrarea rafinamentului compartimentelor trenului şi a vastelor spaţii pe care acesta le străbate.

Ca actor, Kenneth Branagh reuşeşte să întrupeze un Hercule Poirot extrem de exuberant. Noua adaptare cinematografică a romanului Crima din Orient Express se dovedeşte reuşită, iar din punct de vedere formal, superbă, sprijinindu-se pe forţa intrigii şi pe prestaţia actorului principal pentru a suplini unele slăbiciuni ale scenariului.

Studiourile Fox sunt pe cale de a adapta un alt clasic al Agathei Christie, Crimă pe Nil, care, într-o ecranizare anterioară, l-a avut în rolul lui Poirot pe Peter Ustinov, alături de un cast compus din Bette Davis, Mia Farrow, Angela Landsbury, Jane Birkin şi David Niven

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 3
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

1 Comentariu

  1. am văzut acum 2 seri versiunea din 1974 a „Crimei din Orient Express”, cu o distribuţie de excepţie şi cu un Albert Finney memorabil în rolul lui Poirot. Totuşi, părerea mea privind actorii care l-au interpretat pe Poirot, este că David Suchet a intrat cel mai bine în pielea personajului…

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.