Brexitul care trebuia să rupă legăturile cu Europa pare să fi apropiat Marea Britanie de continent

În urmă cu aproape un deceniu, un detaliu aparent banal a început să spună o poveste mult mai mare despre schimbarea unei națiuni. În Marea Britanie, țara ceaiului și a tradițiilor victoriene, britanicii au început să cumpere mai multă cafea decât ceai. Și nu orice cafea: boabe aromate, măcinate pe loc, savurate în cafenele care seamănă tot mai mult cu cele din Paris, Milano sau Viena. Pentru unii sociologi, acesta a fost primul semn că britanicii – paradoxal – au început să devină mai europeni chiar după ce au votat să părăsească Uniunea Europeană.

Datele din studiul Family Food Survey, care urmărește obiceiurile alimentare ale britanicilor de zeci de ani, arată o transformare spectaculoasă. În anii 1970, britanicii cumpărau de aproape cinci ori mai multă cafea instant decât boabe de cafea. Era rapidă, ieftină și perfect potrivită pentru cultura britanică a grabei.

Dar în 2019 balanța s-a inversat. Cafeaua boabe a devenit alegerea preferată. Statisticianul Dock No, de la International Coffee Organization, spune simplu: Marea Britanie a devenit o națiune a cafelei. Iar schimbarea gustului este doar începutul unei transformări mai profunde.

La aproape un deceniu după referendumul pentru Brexit, Marea Britanie începe să semene tot mai mult cu vecinii săi de pe continent. Schimbarea se vede în demografie, în economie, în politică și chiar în modul în care oamenii își trăiesc viața de zi cu zi.

De exemplu, rata natalității scade constant. În 2016, în Anglia și Țara Galilor, fertilitatea era de aproximativ 1,8 copii pentru fiecare femeie. Până în 2024, cifra a coborât la 1,4 – aproape identică cu media Uniunii Europene.

În Scoția, situația este chiar mai accentuată. Demografia începe să semene cu cea din sudul Europei, acolo unde natalitatea este printre cele mai scăzute din lume.

În paralel, tinerii britanici rămân mai mult timp în casa părinților. În 2024, aproape jumătate dintre cei de 24 de ani locuiau încă acasă. Cu un deceniu înainte, proporția era de doar 36%.

Motivul principal este același care afectează și orașele europene: prețurile uriașe ale locuințelor. În Londra, unul dintre cele mai scumpe orașe din lume, fenomenul este și mai vizibil. Aproape una din cinci persoane cu vârsta între 50 și 60 de ani are încă acasă un copil adult, între 25 și 34 de ani. Este un model de familie tot mai comun în Europa continentală.

Și economia britanică a trecut printr-o schimbare subtilă.

În urmă cu zece ani, mulți politicieni de la Londra considerau că țara lor este diferită de restul continentului. În timp ce zona euro se confrunta cu crize financiare, Marea Britanie părea mai stabilă și mai flexibilă. Unii eurosceptici spuneau chiar că economia britanică este „legată de un cadavru”, referindu-se la Uniunea Europeană.

Dar astăzi diferența aproape că a dispărut.

După Brexit, comerțul și investițiile au încetinit, iar economia britanică a început să evolueze aproape identic cu cea a zonei euro. International Monetary Fund estimează pentru acest an o creștere economică de aproximativ 1,3%, atât pentru Marea Britanie, cât și pentru zona euro.

În același timp, optimismul britanicilor a scăzut.

În 2016, un sondaj realizat de Gallup arăta că 42% dintre britanici credeau că nivelul lor de trai se îmbunătățește. Era o proporție mai mare decât în Franța, Germania sau Italia.

Astăzi, doar 31% mai cred același lucru. Britanicii au devenit aproape la fel de pesimiști ca francezii – pentru care pesimismul este aproape o tradiție culturală.

Paradoxal, și legislația socială a început să semene mai mult cu cea europeană.

Înainte de referendum, mulți susținători ai rămânerii în UE se temeau că Marea Britanie va renunța la modelul european al drepturilor muncii: concedii parentale extinse, protecții pentru angajați și reguli stricte privind timpul de lucru.

S-a întâmplat exact invers.

Guvernele britanice au întărit treptat protecțiile sociale. Concediul de paternitate a fost extins, iar noile reguli privind concedierea angajaților devin tot mai stricte. Politicienii laburiști spun că aceste schimbări aduc Marea Britanie mai aproape de modelul social european.

Același lucru se întâmplă și pe piața imobiliară.

Mult timp, legislația britanică a fost una dintre cele mai favorabile proprietarilor din Europa. Chiriașii aveau puține protecții, iar proprietarii își puteau recupera locuințele relativ ușor.

Dar regulile se schimbă.

De la 1 mai, celebrul mecanism juridic cunoscut drept „Section 21” – care permite evacuarea rapidă a chiriașilor – va fi abolit. Chiriașii vor putea contesta majorările de chirie și vor beneficia de protecții mai puternice. Potrivit Emmanuelle Causse, secretar general al International Union of Property Owners, aceste reforme apropie Marea Britanie de standardele europene.

Și scena politică s-a schimbat radical.

În 2016, două partide dominau clar politica britanică: Conservative Party și Labour Party. Împreună, ele atrăgeau aproape două treimi din electorat.

Astăzi, sistemul politic este mult mai fragmentat.

Nu mai puțin de cinci partide depășesc pragul de 10% în sondaje: laburiștii, conservatorii, Liberal Democrats, Green Party of England and Wales și partidul populist anti-imigrație Reform UK. Acesta din urmă conduce chiar unele sondaje, un fenomen fără precedent în istoria modernă a politicii britanice. Peisajul politic începe să semene cu cel din Europa continentală, unde fragmentarea și ascensiunea partidelor populiste sunt deja realități de ani buni.

Ironia este evidentă: votul pentru Brexit, care trebuia să distanțeze Marea Britanie de Europa, a reconfigurat societatea britanică într-un mod care o face, în multe privințe, mai europeană decât înainte.

Este puțin probabil ca Londra să revină în Uniunea Europeană în viitorul apropiat. Costurile politice și juridice ar fi uriașe. Dar, treptat, în economie, în viața socială și în politică, britanicii se aliniază din nou continentului pe care au încercat să îl părăsească. Iar uneori, schimbarea începe cu lucruri mici. De exemplu, cu o ceașcă de cafea.