Bucureștiul, orașul care a dat primii șoferi cu atestat din România

Un simbol al progresului

La începutul secolului al XX-lea, automobilul era un simbol al modernității. Mașinile erau puține și erau folosite de oameni înstăriți, instituțiile statului și diferite servicii publice. În 1910 a apărut prima școală de șoferi din România, scrie bucuresti.ro. Era într-o perioadă când puține state din Europa aveau sisteme dezvoltate de instruire a conducătorilor auto.

Primul examen auto oficial din România a avut loc însă înainte de înființarea școlii, s-a întâmplat în 1908, când, la ordinul prefectului Poliției Capitalei, a fost organizată prima examinare oficială.

Evaluarea viza o singură probă și era numită „viteza cu frânare neașteptată”. Examinatorii urmăreau cum controla candidatul automobilul la o frânare bruscă. Dacă proba era promovată, candidatul primea brevetul auto și în baza lui putea conduce.

Prima școală

Prima școală de șoferi pregătea viitorii șoferi practic, dar și teoretic. Dimineața erau instruiți cu privire la funcționarea automobilului, regulile de circulație și elementele tehnice esențiale, iar după-amiaza, cursanții exersau pornirea, manevrarea și controlul automobilelor, care erau puse la dispoziție de școală.

Programul dura două luni. În prima sesiune au absolvit cu succes 12 cursanți, aceștia fiind printre primii șoferi formați într-un sistem organizat în România.

Primul instructor auto

Gheorghe Simion este considerat primul instructor auto din țară. El se ocupa atât de pregătirea teoretică, cât și de cea practică, o misiune nu tocmai ușoară, dat fiind că automobilele epocii nu aveau sisteme moderne de siguranță, iar orice greșeală avea consecințe serioase.

Pentru înscriere, condițiile erau clare. Conducătorii auto trebuiau să inspire încredere și să contribuie la dezvoltarea unui trafic sigur.

• vârsta minimă de 18 ani împliniți
• achitarea taxei de înscriere
• dovada unei stări bune de sănătate
• un certificat de bună purtare

Primul regulament

Odată cu școala a apărut și primul decret privind circulația rutieră din România. Acesta stabilea regulile pentru examene, astfel că un cursant putea susține examenul auto de maximum patru ori pe an, iar evaluarea avea loc doar în prezența unui reprezentant al ACR și a unui polițist rutier. Automobilele folosite la examene aparțineau statului și purtau inscripția „Școala de conducere”.

Automobil Club Regal Român

Activitatea ACR a continuat, iar în 1914, ca omagiu adus familiei regale, și-a schimbat numele din Automobil Clubul Român în Automobil Club Regal Român. Membri ai familiei regale au ocupat, timp de 33 de ani, funcția de președinte al clubului, fiind implicați în organizarea competițiilor automobilistice, promovarea siguranței rutiere și dezvoltarea infrastructurii dedicate șoferilor.

Citește și: Cum a evoluat Bucureștiul în perioada interbelică