Sigur, e un subiect şi corupţia Teldrum. Dar Vanghelie – principalul om de opoziţie din ce văd pe scena politică acum, haha – mai povestea la Realitatea şi o întîmplare cu un ministru, Lucian Isar, care era subminat chiar la masa negocierilor cu OMV de către premierul Ponta. Isar e şi singurul din zona politică-analişti care se mai agită:SCANDALUL REDEVENŢELOR. Cred că nimic nu indică mai apăsat aberaţia percepţiilor – în zona publică, media, printre intelectuali, critici ai puterii în general – decîtlipsa de scandal real în cazul amînării cu an a negocierii redevenţelor.Acest guvern a făcut un cadou unor mari companii. Se vorbeşte toată ziua de taxe, nu se vorbeşte de ce contează – bani importanţi care ar putea veni din exploatarea resurselor.
Regimul fiscal al industriei petroliere trebuia schimbat deja în România. În timp ce se introduc noi taxe, iar altele cresc pentru populaţie redevenţele rămân neschimbate, momentan pentru încă un an. Aceasta a fost bătălia câştigată de P. Ponta în 2014 şi pierdută de români. Desigur ca P. Ponta ar fi dorit să facă un cadou pentru 10 ani ca şi P. Nastase, dar alegerile prezidenţiale i-au permis un cadou doar de un an. Ordonanţa Brazi face parte din acelaşi gest de prietenie.(sursa)
E lăudabil efortul unor activişti care au făcut de la bun început cunoscută problema în reţelele sociale şi în stradă (duminică au ieşit cîteva zeci). Dar doar ei au fost.
Deci şi cînd se urlă împotriva guvernului se urlă aiurea sau interesat-aiurea: nu atacăm probleme cît casa şi “pomeni” făcute marilor companii, ne interesează “pomenile” pentru precari. Se pare că doar alea nu-s bune economic.
Atenţia noastră ar trebui să meargă către redevenţele pentru cît mai multe resurse, România are o varietate mare (pentru UE), iar redevenţele sînt ridicole şi în alte domenii. Taxarea directă sau indirectă a muncii, a maselor precare, ar trebui să fie pusă în balanţă cu aceste cadouri care se fac în unele business-uri. Taxarea e mare doar pentru căţei, iar căţeii strigă ca fraierii pentru taxare mai mică pentru cei mari.
New York Times şi manipulările ruseşti
Vine un corespondent NYT şiface un materialdespre scandalul gazelor de şist pe la noi. Şi îi iese un articol sinteza de zvonuri. Sigur, cine sînt eu să critic o aşa mare publicaţie.
Pe scurt, corespondentul NYT ia nişte zvonuri lansate iresponsabil pe aici sau aiurea, cum că Gazprom susţine anti-fracking-ul românesc, acei cîţiva activişti care s-au opus unor posibile exploatări, şi apoi le pune în titlu. Manipulările şi declaraţiile iresponsabile din interior au fost preluat de nesaţ de NYT, fără nici un pic de spirit critic – iar acum sînt repreluate cu şi mai mult nesaţ depresa românească.
Titlul:Russian Money Suspected Behind Fracking Protests
Pe ce-şi bazează autorul, Andrew Higgins, această insinuare? Păi să vedem:
-
pe zvonuri care vin inclusiv dinspre premier, spune autorul – e adevărat şi Ponta a mormăit din astea prin campanie (asta după ce a fost şi el anti prin 2012)
-
se începe cu declaraţia unui tip de mare încredere: primarul din Pungeşti!
-
citează pe larg zvonurile, apoi spune că nu e nici o dovadă concretă, apoi iar zvonuri, de data asta colportate la cel mai înalt nivel, de şeful NATO. Dacă e zvon de la NATO înseamnă că e o ştire superverificată.