La vremea în care originea sindromului hemolitic uremic este căutată, fără succes, peste tot, în alimente, în apă, pe pămînt şi în aer, într-un fel care seamănă cu căutarea Elodiei, un alt virus mortal este pe cale să afecteze corpusul societăţii româneşti: virusul cameleonilor fripturişti de partid. Virusul nu este nou, îl găsim în nomenclatorul traseismului politic de pe centura rău famată a pluralismului nostru politic, convieţuim cu el de ani buni şi tot de atunci de cînd a fost depistat, îl deplîngem şi îl combatem în vorbe, dar nici un apel de urgenţă, nici un tratament legislativ, nicio instanţă morală n-a fost capabilă să-i vină de hac, să-l izoleze şi să-i găsească antidotul.
Aşa se face că, o dată la patru ani, cameleonii purtători ai virusului îşi reorientează, îşi repoziţionează traiectoria limbii, îşi antrenează papilele, se pregătesc să-şi pigmenteze sau depigmenteze epiderma politică după obraz şi interese, îşi ascut auzul, atenţi la cît de profitabile sînt cîntecele de sirenă, îşi cîntăresc şansele, îşi fixează şi negociază obiectivele, îşi adulmecă victimele.
Cameleonii politici au nume şi prenume, au biografii doldora de întîmplări, de principii, de multiple adeziuni, ataşamente şi disponibilităţi, au un trecut glorios de parvenire, inclusiv în nomenclatura locală comunistă, au fler şi aplomb rodate în bătăliile trecutelor legislaturi şi, chiar dacă sînt nou pretendenţi la bucate, au un neostoit simţ al prevederii subordonat viitorului şi propriei bunăstări. Sigur, deşi înarmaţi cu o asemenea zestre de calităţi, mai dau şi chix, dar asta li se pare, deja, ca făcînd parte din farmecul, din provocările jocului. Un astfel de joc are loc zilele acestea în două reşedinţe de judeţ, Buzău şi Tîrgovişte, oraşe care continuă să nu-şi dezmintă, să nu-şi renege trecutul de înfruntări politicianiste, afişate azi cu aceeaşi coloratură şi ambianţă scenică, cu aceeaşi tipologie a personajelor respirînd aerul aceluiaşi geniu caragialesc care le-a nemurit sub auspiciile comediei satirice. Şi cum se dovedeşte că, la noi, comedia e perenă şi înfruntă timpul, iată, la Buzău, un stîlp al FSN, FDSN, PDSR şi PSD, pe numele său Ion Vasile, fost senator PSD în mai multe legislaturi, fost prefect de Buzău, fost ambasador, apoi fost membru al PC şi UNPR, nemulţumit de persistenţa statutului de ”fost”, ar vrea să revină în actualitatea politică din momentul în care PNL, suflet caritabil, s-a arătat gata să-i deturneze doctrina, să-i deregleze metabolismul pesedisto-uneperisto-conservator, oferindu-i, nici mai mult, nici mai puţin decît funcţia de preşedinte al organizaţiei PNL Buzău. Zău! Deocamdată!, gîndeşte cameleonul.
Nu se ştie cum va primi vestea şi cum va reacţiona electoratul la urne, dar e mai mult ca sigur că n-o să agite steaguri şi nici n-o să pună fanfara să cînte, chiar dacă, la centru, PNL, în disperare de cauză, zice: Doamne-ajută, să fie primit!
La Tîrgovişte, comedia e şi mai spumoasă, are suspans, are nerv şi nervi cît cuprinde, oferind răsturnări de situaţii în care banul, devenit unul din personajele principale, eclipsează intriga amoroasă, înlocuită de amorul propriu al politicianului făcut peste noapte. În consiliile locale e agitaţie mare, se fac şi se desfac majorităţi, se promite, se racolează, adversarii politici de la prima oră a dimineţii sînt prieteni la cataramă la şpriţul de seară şi invers, propaganda, mobilizarea, reînvie lozinca: ”Totul pentru Front, totul pentru Victorie!”. Aici, unul din actorii încleştării politice preelectorale este Dan Miculescu, produs al caruselului ameţitor al tranziţiei, apropitar de fabrică de mezeluri şi al unui post tv local, un fel de ”Răcnetul Carpaţilor” contemporan. Căzut ca musca în laptele şi mierea politichiei, cu chimirul plin şi cu un larg orizont de oprtunităţi în faţă, Miculescu s-a ghidat repede după principiul: Nu eşti cîrnăţar destul, dacă n-ai în spate un partid fudul! Cu o asemenea logistică, dublată de ambiţia parvenirii în politică, de la principiu la punerea lui în practică n-a fost decît un fleac, o formalitate: însăşi izmana interesului naţional decinde într-o zi la Tîrgovişte din limuzina ultimul tip, Miculescu e uns preşedinte al UNPR Dîmboviţa, televiziunea se mută, sediul e cedat organizaţiei, omul are acum spate, devine vocal şi combativ de pe poziţia greutăţii capabile să încline balanţa cîntarului electoral. Numai că, pe zi ce trece, se dovedeşte că spatele e cocoşat de multă impostură, viitorul e incert, victoria de asemeni, iar Miculescu simte, ştie asta. Aşa cade lovitura de trăsnet care a dinamitat peisajul şi activul politic al partidelor aflate, deja, în campanie: Miculescu dezertează, rupe rîndurile UNPR, pleacă cu arme şi cazarmament, cu primarii şi activul de partid, la fel de senin precum venise. Unde? Păi, la acelaşi caritabil PNL, nederanjat de lipsa de moralitate, de oportunismul dezertorilor, nici de viaţa şi instinctele lor de cameleoni constituiţi în oaste de mercenari, oricînd capabili să repete figura, la o adică, chiar împotriva sa. Şi pentru că dezertarea are un preţ, gurile de Tîrgovişte spun că Miculescu, ultimul reprezentant al liberalismului de ocazie, e pregătit să bage, adînc, mîna în buzunar pentru a convinge viitorii consilieri că e omul providenţial şi cel mai nimerit pentru ocuparea funcţiei de preşedinte al Consiliului Judeţean Dîmboviţa. Doamne-ajută, să fie primit! mai zice încă o dată PNL, la centru.
Spectacolul are loc pe scena publică, acolo unde e posibil ca electoratul să scandeze în curînd: PNL, PNL, o să-ţi cadă penele! şi unde, în fundal, umbra Brătienilor se agită, se întunecă de ruşinea că partidul lor a încăput, astăzi, pe mîna unor pigmei.
În realitatea imediată, promisiunea de schimbare a mentalităţilor şi apucăturilor în felul de a face politică a redevenit apă de ploaie, piesa încă se joacă cu maimuţoi, cu personaje animate de aceleaşi deprinderi şi năravuri, e în mişcare, finalul, deşi bănuit, nu e scris, cortina nu cade.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.