Capcana regenerabilelor fără stocare. Dumitru Chisăliță: România riscă să rămână fără putere energetică în orele critice

Studiul de Adecvanță al Transelectrica, analizat de AEI (Asociația Energia Intligentă)  transmite un mesaj care ar trebui să preocupe atât autoritățile, cât și investitorii: succesul tranziției nu va mai fi determinat de numărul de megawați noi instalați, ci de câți megawați-oră pot fi produși efectiv atunci când sistemul se află sub presiune. Expertul scoate în evidență că documentul indică un deficit major de adecvanță, nu o simplă vulnerabilitate. În scenariul central pentru anul 2027 indicat de Transelectrica și citat de Dumitru Chisăliță, sistemul energetic național ajunge la un indicator LOLE (Loss of Load Expectation) de 143,55 ore, reprezentând numărul estimat de ore dintr-un an în care cererea nu poate fi acoperită din resurse proprii sau din importuri. Totodată, energia nealimentată (ENS) este estimată la 36.070 MWh, combinația celor doi indicatori arătând că deficitul apare des și este semnificativ ca volum.

România, pe ultimul loc la siguranță energetică în Europa

AEI prezintă o situație extrem de îngrijorătoare atunci când indicatorii naționali sunt comparați cu estimările oficiale europene pentru orizontul anului 2027, cuprinse în evaluările de adecvanță și în studiile de profil. În timp ce România înregistrează un risc estimat de Transelectrica la 143,55 ore de neconformitate pe an, Spania mizează pe 4,8 ore, Italia pe un interval cuprins între 1 și 3 ore, iar Polonia estimează între 2 și 6 ore. State precum Franța și Germania se situează la un nivel maxim de siguranță, cu un indicator LOLE de sub o singură oră pe an. Problema centrală, explicată de președintele AEI, provine din faptul că eliminarea unor capacități convenționale din România este mai rapidă decât introducerea unor înlocuitori capabili să ofere siguranță operațională.

Iarna 2026–2027: Primul test real și rolul strategic al cărbunelui

Iarna viitoare reprezintă primul test real, iar perioadele critice se vor concentra în lunile ianuarie, februarie și decembrie, în special în intervalele de vârf de dimineață și seară, amintește Dumitru Chisăliță. Acestea sunt exact orele în care fotovoltaicul produce zero, consumul rezidențial explodează din cauza încălzirii electrice, iar importurile regionale sunt solicitate simultan.

Concluzia probabil cea mai neplăcută politic a raportului Transelectrica este că grupurile pe lignit încă au o valoare strategică majoră. Expertul arată că menținerea unităților de la Rovinari și Turceni reduce dramatic riscul: indicatorul LOLE ar scădea de la 143,55 ore la doar 11,34 ore, iar cantitatea de energie nealimentată s-ar reduce la 3.456 MWh. Lignitul poate funcționa ca o plasă de siguranță, fapt care, potrivit lui expertului, impune deplasarea urgentă la Bruxelles pentru a solicita suspendarea calendarului de oprire a centralelor pe cărbune.

Vulnerabilitatea gazului natural și capcana fotovoltaicului fără stocare

Deși centralele noi pe gaz natural ar putea modifica radical în bine imaginea sistemului expertul avertizează că întreaga strategie depinde de proiecte care trebuie finanțate și puse în funcțiune la timp, într-o țară care nu are un istoric de încredere în respectarea termenelor. În plus, expertul semnalează riscul economic ca centralele pe gaz să nu funcționeze suficiente ore pentru a-și recupera investițiile exclusiv din piață, în lipsa unui mecanism de capacitate.

Pe de altă parte, președintele AEI arată că succesul fotovoltaic ascunde o problemă structurală, generând producție masivă la prânz, când cererea este redusă, și lăsând sistemul descoperit în zilele reci de iarnă între orele 18:00 și 22:00. Pentru corectarea acestui decalaj, Transelectrica estimează un necesar uriaș de stocare de 3.000 MW până în 2027, în condițiile în care, așa cum punctează Dumitru Chisăliță, nivelul actual al stocării de energie rămâne unul modest.

CITEȘTE ȘI:

Chisăliță (AEI): Dacă România ar funcționa ca o piață energetică normală, factura ar fi radical mai mică

Importurile și rețeaua nu reprezintă o strategie

AEI avertizează că bazarea exclusivă pe interconectarea europeană este periculoasă. În cazul unui val de frig regional care afectează simultan România, Ungaria, Bulgaria, Serbia și Europa Centrală, fiecare stat își va proteja propriul consum, reducând disponibilitatea pentru export. Totodată, expertul precizează că poți construi mii de megawați noi, dar dacă infrastructura de transport nu este dezvoltată accelerat, valoarea investițiilor se pierde și va determina creșterea prețurilor.

Adevăratul test pentru sistemul de energie: Intervalul 2027–2032

Adevărata amenințare pe termen mediu nu este un blackout național instantaneu, ci apariția unui sistem energetic simultan mai fragil, mai dependent de importuri și mult mai scump, afirmă Dumitru Chisăliță. Perioada cu cel mai mare risc strategic se va concentra în intervalul 2027–2032, când expertul anticipează că se pot suprapune reducerea rolului cărbunelui, oprirea Unității 1 de la Cernavodă pentru retehnologizare, creșterea consumului și potențiale întârzieri la noile centrale pe gaz sau la rețelele de stocare. Concluzia expertului este că România nu riscă neapărat să rămână fără energie, ci riscă să rămână fără suficientă putere efectivă exact în momentele în care are cea mai mare nevoie de ea.