Carte în turneu. Lăsând “Levantul”, Traian Băsescu ar trebui să urce pe “Scara leilor” a Doinei Uricariu

Turneul de promovare a volumelor Scara leilor, de Doina Uricariu.

În perioada 27 iunie-1 iulie, în cinci oraşe din ţară va avea loc lansarea volumelor Scara leilor, semnate de Doina Uricariu, apărute recent la editura Polirom, în colecţia „Ego-grafii”.
Cele două volume au fost lansate pe 21 iunie la Deva şi pe 23 iunie la Alba-Iulia.

Program lansări:

• Luni, 27 iunie, de la ora 17.30, la Galeria Pro Arte (Str. Alexandru Mocioni, nr. 3) din Lugoj
Vor prezenta: Simona Avram, Cristian Ghinea, Constantin Buiciuc, Ela Iakab şi Adriana Weinmer

• Marţi, 28 iunie, de la ora 16.00, în Sala 1 Decembrie 1918, Primăria Municipiului Caransebeş (Str. Piaţa Revoluţiei, nr. 1)
Vor prezenta: Nicu Bolovan şi Nelu Jorz

• Miercuri, 29 iunie, de la ora 18.00, la Librăria „Cartea de nisip” (Str. V.V. Delamarina, nr. 1) din Timişoara
Vor prezenta: Vasile Docea şi Robert Şerban

• Joi, 30 iunie, de la ora 18.00, la Librăria Corina (Str. Mihai Eminescu, nr. 2) din Arad
Va prezenta: Gheorghe Schwartz

• Vineri, 1 iulie, de la ora 18.00, la Biblioteca judeţeană „Antim Ivireanu” (Str. Carol I, nr. 26) din Râmnicu Vâlcea
Va prezenta: Petre Pistol

Cele două volume intitulate Scara leilor continuă periplul memoriei început în Maxilarul inferior (Premiul Cititorilor oferit de Observator cultural) cu povestea tatălui autoarei, ofiţerul invalid de război Gheorghe Uricariu, şi reconstrucţia Europei, asemeni unei reconstrucţii a unei părţi anatomice distruse de un glonte exploziv.

Cititorul află enorm de multe lucruri despre România anilor 1941-1947, despre condiţiile care au schimbat destinul nostru în următoarele decenii, dar şi în perioada tranziţiei post-comuniste. Descoperă adevăruri incredibile, taine îngropate în corespondenţa diplomatică şi rapoartele serviciilor secrete. Istoria are o parte vizibilă şi o parte ascunsă, precum faţa lunii, o parte retorică, declarativă şi alta reală, tăinuită, ascunsă ochilor lumii de marii decidenţi care acţionează subteran, ca şi cum ar fi instrumentată de forţe oculte.

Doina Uricariu îşi construieşte amplul excurs memorialistic şi documentar urmărind pas cu pas mărturiile Regelui Mihai, ale arhivei exilului Majestăţii Sale de la Versoix pe care a cercetat-o în noiembrie-decembrie 1990, cu documente diplomatice emise de servicii secrete, documente care pun în lumină lupta anticomunistă a României din prima clipă a ocupaţiei sovietice.

În anul în care Majestatea Sa Regele Mihai împlineşte 90 de ani, apare o carte a cărei existenţă s-a anunţat încă din 1990, cînd Doina Uricariu a făcut primul interviu cu regele Mihai, publicat în România literară, chiar în 23 august 1990.

Marius Ghilezan

“Scara leilor,” cartea care ar trebui citită lui Băsescu între două pahare de whisky

Nu există o replică mai bună editorială dată mârlăniei prezidenţiale la adresa Regelui, decât recenta carte “Scara leilor”, apărută la Polirom, sub semnătura Doinei Uricariu. Volumul de peste 800 de pagini cuprinde sute de argumente care ar putea să convingă şi elevii de şcoală, nu numai preşedinţii chiulangii de la lecţiile de istorie, că Regele Mihai a opus cea mai mare rezistenţă sovieticilor, nefiind nici într-un caz trădător. Dacă ar avea consilieri deştepţi şi ascultaţi, Trainan Băsescu ar putea măcar la bătrâneţe să înveţe că ce ştie el e pe invers.

Iată câteva probe care pot fi lesne culese din cartea construită de Doina Uricariu, în urma unui interviu fluviu cu Regele Mihai:

• La abdicarea forţată a regelui din 30 decembrie 1947, şase monarhii erau deja abolite în Europa. Regele Mihai fiind unul dintre ultimii lideri democraţi supravieţuitori ai invaziei sovietice. Fruntaşii liberali şi ţărănişti erau deja arestaţi.
• Comuniştii din guvernul Groza, impus de Armata roşie de ocupaţie, au sperat că Regele Mihai nu se va mai întoarce  de la nunta actualei Regine a Marii Britanice, care a avut loc la Londra la 20 noiembrie 1947.

„Abdicarea mi-a fost smulsă cu forţa, sub ameninţarea că vor fi ucişi 1000 de tineri. Situaţia României a ajuns foarte gravă. Ţările occidentale nu mai puteau rămâne la stadiu condamnării verbale în Parlament. Trebuiau să acţioneze concret, să rupă punţile dictaturii, să o boicoteze. N-au făcut-o,“ a povestit regele Mihai, în interviul luat prin anii ’90 la Versoix de Doina Uricariu.

• Când Moscova a impus prin pumnul lui Vîşinski guvernul Groza, Regele Mihai a intrat în grevă regală refuzând aproape un an să semneze documentele oficiale. “La 6 martie a fost numit Petru Groza. Către august 194, Anglia şi America au făcut o declaraţie oficială, cum că nu vor încheia un tratat cu România, atâta vreme cât guvernul este reprezentativ. Groza a spus atunci că ăstea sunt glume.  I-am cerut să-şi dea demisia. Nu a vrut. Atunci am intrat în greva regală. ”
• Când a fost invocat Tratatul de la Yalta, Vîşinski a spus: „Yalta sunt eu aici.”
• România era o ţară ocupată de peste 100.000 de soldaţi sovietici sub conducerea lui Malinovski.
• Prin încheierea Armistiţiului, deşi prin actul de la 23 august 1944, prin ieşirea României din Axă şi trecerea de partea Aliaţilor războiul s-a scurtat peste şase luni, ţara noastră nu a fost considerată ca o ţară învingătoare. Ba mai mult fiind supusă unei despăgubiri de război împovărătoare.

Toţi ciracii adunaţi de securitate, în 50 de ani de exil al Regelui Mihai şi de republică ilegitimă (abdicarea fiind făcută prin forţă în urma unui dictat, fără vreo consultare populară), i-au făcut Mareşalului Antonescu o imagine de opozant al Regelui Mihai şi de victimă.

Poate nici o lucrare de memorialistică apărută în România nu a reuşit să contureze atât de coerent relaţia dintre cei doi, Regele şi Antonescu, în nişte momente grele pentru război. Nici un pic de ranchiună, de ură sau de revoltă din partea Regelui faţă de Mareşalul care nici măcar nu l-a înştiinţat că va declanşa războiul alături de Axă. Ba mai mult, printre rânduri pot fi găsite o serie de regrete că ciracii trimişi de comunişti la Palat l-au ridicat pe Mareşal şi l-au predat sovieticilor fără să-şi anunţe Suveranul.

O tuşă aparte are în carte generalul Matici, o figură eroică de comandant de oşti, care a salvat de la moarte zeci de mii de evrei în Transnistria. A sfârşit în chinuri groaznice la Aiud. Ce nu ştiam din istorie şi „Scara leilor” ne descrie cu lux de amănunte e că Armata Română a avut mai mulţi comandanţi condamnaţi condamnaţi decât cei din forţele militare ale lui Hitler, în urma Procesului de  la Nurnberg.

Cititorii interesaţi de adevăr pot găsi zeci de documente ale Departamentului de Stat american, scrisori ale lui Roosvelt, rapoarte secrete, fotografii şi publicaţii din exil care evocă lupta Regelui Mihai şi după abdicarea forţată pentru patria sa. Un moment emoţionant este cel al vizitei din SUA a Majestăţilor Sale la câteva luni de la alungare. A fost primit ca un adevăraţ şef de stat. Dar în zadar, zarurile erau aruncate.

Cât de frumos poate încheia Doina Uricariu carea, în două volume, cine ar vrea să fie aluna spartă de maxilarul veveriţei. Primele două cărţi din serie, apărute anul trecut, sub titlul Maxilarul inferior, porneau de la reconstrucţia mandibulei tatălui autoarei, rănit la Oarba de jos, pe frontul de eliberare a Transilvaniei

Cât de elegant încheie autoarea o lucrare monumantelă:

“Nimeni nu vrea să aibă soarta alunelor pe care veveriţele le sparg între dinţi”.

Când vom ieşi din starea vegetală?

Marius Ghilezan – Ţigara unui viitor de paie

Ironic, sarcastic şi capabil de cele mai riscante triplu-salturi ale tandreţei şi confesiunii, Marius Ghilezan scrie o poezie autentică, vie, în care îşi biciuie contemporanii pentru abandonarea de sine, păcatul uitării şi o atracţie suicidală faţă de derizoriu şi dictaturi. Întrebării lansate pe vremuri „la ce bun poeţii în vremuri de izbelişte?” îi răspunde precipitat, implicat,nerăbdător, cu iuţeala mânuitorului de lasou care e conştient că orice mişcare greşită sau întârziere îl poate costa viaţa sau, în cel mai fericit caz, o vânătoare ratată.