Cărţi fascinante pe care le aduce iepuraşul

„Omul din Nazaret”. Un dialog permanent cu Scripturile

Miercuri, 4 aprilie,  la ora 19, sunteţi aşteptaţi la  Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la lansarea romanului Omul din Nazaret de Anthony Burgess.

Vor prezenta cartea Monica Broșteanu, traducător și exeget biblic, Tatiana Niculescu, scriitoare și George Volceanov, traducător, filolog, specialist în literatura engleză.

Istoria lui Isus e una dintre acele narațiuni universale a căror fascinație crește odată cu trecerea timpului. Prin Omul din Nazaret, Anthony Burgess se alătură grupului select de artiști care au îmbogățit colecția de reprezentări ale personajului biblic. Apărut în 1979, la nici trei ani după scenariul pe care Burgess l-a scris pentru miniserialul de televiziune Isus din Nazaret, în regia lui Franco Zeffirelli, romanul reconstituie parcursul lui Isus într-un dialog permanent cu Scripturile – recunoaștem personajele, precum și o mare parte din întâmplări, dar intervin și elemente noi, explicații ce par să submineze narațiunea canonică. Cum sugerează chiar titlul, accentul cade pe omul din Nazaret, pe dimensiunea umană a lui Isus, pentru care divinul pare nu arareori o povară. Această preaomenească esență constituie aspectul cel mai convingător al romanului.

„Marele artizan Burgess – la înălțime, ferm ancorat în Evanghelii și în istorie, dar surprinzând fără greș vorbirea oamenilor de rând și debordând de inventivitate îndrăzneață și de energie ficțională”, scrie Library Journal

La prăfuita margine de răsărit a Imperiului Roman, un popor asuprit își așteaptă mântuitorul profețit de Scripturi. Venirea lui ar împlini însă profeția, văduvind astfel poporul de unul dintre resorturile cele mai importante ale definirii sale. Anthony Burgess redă convingător această dilemă căreia îi cade în cele din urmă victimă omul din Nazaret. Isus plăsmuit de el este însă mult mai mult decât un personaj care își urmează conștiincios și resemnat destinul hotărât de o instanță mai înaltă, deviind, pe alocuri, de la narațiunea standard și reconturând parcursul mai aproape de omenesc decât de divin. Întreaga sa prezență este copleșitoare, de la fizicul impresionant, atletic, la vocea tunătoare prin care își manifestă atât bucuriile, cât și frustrările. Naratorul sceptic, neimplicat, la care recurge Burgess, are și el un rol important în felul în care Omul din Nazaret devine o reimaginare plină de vervă a tradiționalei istorii biblice.

Personalitatea complexă a scriitorului britanic Anthony Burgess (25 februarie 1917–22 noiembrie 1993) continuă să incite și să deconcerteze. Romancier, dramaturg, eseist, compozitor, libretist, traducător și critic, viața și arta sa țin amândouă de paradox. Născut la Harpurhey, o suburbie a Manchesterului, a studiat engleza la Manchester University și a intrat în armată în 1940. După demobilizare, a predat mai mulți ani, mai întâi în Anglia și apoi în Malaysia și Brunei.

Printre romanele sale se numără: trilogia The Long Day Wanes, alcătuită din Time for a Tiger (1956), The Enemy in the Blanket (1958) și Beds in the East (1959); The Wanting Seed (1962); Inside Mr. Enderby (1963, semnat cu pseudonimul Joseph Kell); Ochii doamnei mele. O poveste despre viața amoroasă a lui Shakespeare (Nothing Like the Sun: A Story of Shakespeare’s Love Life, 1964); Enderby Outside (1968); Napoleon Symphony (1974); The Clockwork Testament, or Enderby’s End (1974); Omul din Nazaret (Man of Nazareth, 1979); Earthly Powers (1980); Enderby’s Dark Lady, or No End of Enderby (1984); The Piano Players (1986); Moartea la Deptford (A Dead Man in Deptford, 1993).

Fără să fie și romanul pe care să-l considere capodopera sa, Portocala mecanică (A Clockwork Orange, 1962, 2012) a devenit o carte-cult despre violența dusă la paroxism, consecințele reprimării tuturor instinctelor agresive și anularea posibilității de a alege.

Pe lângă cele peste treizeci de romane, Burgess a scris scenarii de film, studii critice, biografii, simfonii și un libret de operă.

 „Evanghelia după Iisus”. Nu poţi iubi într-un mod christic de iubire

Înpărţirea în religii este o relicvă a acestei lumi. Asemenea delimitări nu există în Mintea Christică unde toate fiinţele se întrunesc în vederea unui singur ţel. „Să precizăm că Iisus nu doreşte să devină o figură autoritară pentru noi. De fapt, el pledează împotriva oricărei alte autorităţi în afară de cea a lui Dumnezu. El cere, doar, să-l luăm de mână ca pe un egal, să ne deschidem şi să ne aplecăm către fiecare dintre semenii noştri cu acelaşi respect reciproc şi cu aceeaşi intenţie de a fi egali”, scrie autorul volumului în capitolul Iubire fără condiţii, adăugând „Lumina lui Christos este în noi toţi. Să o invocăm împreună în numele iubirii”.

„Lasă ca Dumnezeu să fie Cel care îţi răspunde la rugăciune. Nu încerca să-i spui tu de ce anume ai nevoie. Ştie el mai bine decât tine”, scrie Paul Ferrini în capitolul Miracolul Iubirii.

„Poate că nu sunt prezent aici în trup, dar sunt prezent în iubirea ta. Când găseşti iubirea în inima ta, ştii că sunt cu tine. E chiar atât de simplu.

Dacă mă cunoşti în inima ta, vei şti că dragostea este singurul răspuns la toate problemele tale.

Iubirea trăieşte în inima fiecărui om. Ai încredere în ea, căci deţine puterea de a-ţi înălţa conştienţa şi de a schimba condiţiile în care trăieşti. Iubirea este ultima şi suprema realitate. Ea este începutul şi sfârşitul, alfa şi omega. Este scânteia originară şi creatoare, împlinirea ei şi absoluta ei suficienţă.

Să-I aducem mulţumiri lui Dumnezeu pentru al Său Dar al iubirii şi iertării, pentru încrederea Sa eternă că ne vom găsi calea înapoi acasă. Îţi mulţumim, Tată, pentru darul iertării. Îl vom folosi cu înţelepciune. Cu el, vom aduce lumina Ta în toate ungherele întunecate ale sufletelor noastre”.

„Cărtile lui Paul Ferrini sunt cele mai importante pe care le-am citit. Le studiez ca pe Biblie”, mărturiseşte Elisabeth Kubler-Ross

„Paul Ferrini îţi va inspira noi perspective şi revelaţii şi te va determina să-ţi aduci în viaţă şi în lume schimbări autentice”, afirmă Neale Donald Walsch

„Paul Ferrini ne reconectează cu Spiritul Interior, cu acel loc unde ne putem vindeca cele mai profunde răni”, apreciază Joan Borysenko

Paul Ferrini a scris peste 40 de cărţi despre iubire, iertare şi vindecare, printre care bestsellerul Iubire fără condiţii, apărut în limba română la Editura For You. Lucrările lui, combinând spiritualitatea şi psihologia, au fost traduse în numeroase limbi, transmiţându-i la nivel internaţional învăţăturile legate de vindecarea emoţională, evoluţia personală şi iubirea necondiţionată.

Ferrini este fondator şi editor al publicaţiei Miracles. Prin scrierile, conferinţele şi workshopurile sale, mii de oameni şi-au rafinat arta şi practica iertării şi şi-au deschis inima către prezenţa divină din ei şi din alţii.

„Paul Ferrini este un Kahlil Gibran modern: poet, mistic, vizionar, rostitor al adevarului”, în caracterizează Larry Dossey

“România, marile puteri şi ordinea europeană (1918-2018)”

La Editura Polirom, în cadrul prestigioasei colecţii „Historia”, a apărut un nou titlu, România, marile puteri şi ordinea europeană (1918-2018), coordonat de Valentin Naumescu.

Volumul, coordonat în prima sa parte de Lucian Leuştean, cu o prefaţă semnată de Keith Hitchins, postafaţă semnată de Bogdan Aurescu, reuneşte articole pe tema modului în care România a evoluat printre statele europene importante vreme de un secol, de la sfârşitul Primului Război Mondial şi formarea României Mari până la prăbuşirea comunismului şi integrarea într-o Europă unificată.

„În tot acest timp, România şi-a urmărit interesele şi şi-a protejat independenţa în cadrul unui sistem internaţional organizat şi condus de Marile Puteri. Lungul secol XX, dacă am putea să descriem astfel această perioadă, s-a dovedit a fi unul dintre cele mai agitate şi hotărâtoare din istoria românilor. Faptul că ţara lor a rămas aproape intactă în condiţiile existenţei unor vecini deloc prietenoşi în cea mai mare parte a timpului s-a datorat instinctului românesc de supravieţuire, rivalităţilor dintre cei puternici şi mai ales abilităţii specifice româneşti de a identifica limitele posibilului”, scrie Keith Hitchins

„Avem nevoie, pentru ca viitorul nostru ca naţiune pentru următorii 100 de ani să fie asigurat, de acţiune decisă, coerentă şi precisă. Depinde doar de noi să atingem acest obiectiv al unei Românii puternice şi eficiente, spre beneficiul generaţiilor următoare. Tocmai de aceea cred că acest volum, prin amplitudinea domeniilor acoperite şi rigoarea studiilor sale, semnate de autori în mare parte deja consacraţi prin scrierile, dar şi prin acţiunile lor, poate fi unul dintre îndrumarele utile şi necesare acestei întreprinderi deloc uşoare, dar obligatorii”, apreciază Bogdan Aurescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Departamentul Relaţii Internaţionale al Facultăţii de Studii Europene, Universitatea „Babeş‑Bolyai” din Cluj‑Napoca. Din 2015 este abilitat pentru conducerea de doctorate în domeniul relaţii internaţionale şi studii europene. A fondat (în 2013) şi conduce Grupul de Reflecţie Citadel. Este expert independent al Comisiei Europene în domeniul relaţii internaţionale. Este iniţiatorul şi coordonatorul programului de master în Relaţii Internaţionale, Politică Externă şi Managementul Crizelor. Printre cele mai recente cărţi ale sale se numără Democracy and Security in the 21st Century: Perspectives on a Changing World (ed., Cambridge Scholars Publishing, 2014), Marile schimbări. Crize şi perspective în politica internaţională (Trei, 2015), The European Union’s Eastern Neighbourhood Today: Politics, Dynamics, Perspectives (coeditată împreună cu Dan Dungaciu, Cambridge Scholars Publishing, 2015) şi Criza Uniunii Europene şi ordinea globală în era Trump (Trei, 2017). A publicat, în calitate de unic autor sau coordonator, 11 cărţi, circa 60 de articole ştiinţifice în reviste indexate şi volume colective şi peste 300 de analize şi comentarii de politică internaţională, fiind deseori citat în presa europeană şi internaţională. De asemenea, are experienţă diplomatică substanţială, îndeplinind funcţiile de secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe (2005‑2007), consilier diplomatic în Centrala MAE (2007‑2008) şi consul general al României la Toronto (2008‑2012). Are gradul diplomatic de ministru‑consilier, obţinut prin concurs.

Lucian Leuştean este profesor universitar doctor şi conducător de doctorat la Facultatea de Istorie, Universitatea „Al.I. Cuza”, Iaşi. A condus în perioada 2013‑2017 Centrul de Istorie a Relaţiilor Internaţionale din cadrul universităţii ieşene şi a participat la înfiinţarea, în 2017, Centrului de Istorie a Secolului XX, parte a Facultăţii de Istorie. Printre cele mai reprezentative lucrări ale sale se numără România, Ungaria şi Tratatul de la Trianon (1918‑1920), România şi Ungaria în cadrul „Noii Europe” (1920‑1923), O istorie internaţională a Europei în secolul XX. Vol. I: (1919‑1945).

De asemenea, are experienţă diplomatică, îndeplinind funcţiile de secretar de stat cu afaceri europene la Ministerul Afacerilor Externe (2005‑2006), secretar general al MAE (2006‑2008) şi consul general al României la Chicago (2008‑2012).

“Capătul drumului”. O călătorie bazată pe mărturii reale

Familia Anei Blajinschi, o femeie de aproape 90 de ani, decide să o mute pe aceasta la un cămin de bătrâni. O strănepoată primeşte misiunea delicată de a merge la ea ca s-o convingă să accepte această soluţie. Însă vizita ia o turnură neaşteptată când octogenara începe să-i povestească fetei despre perioada de coşmar din tinereţe, când a fost deportată în stepele Kazahstanului. După o călătorie cumplită, alături de mii de oameni înghesuiţi în vagoanele pentru vite, în timpul căreia a crezut la un moment dat că şi-a găsit dragostea, pentru Ana au urmat zece ani de viaţă grea, pe timp de război şi foamete, însă credinţa în Dumnezeu şi speranţa că va supravieţui i-au dat putere.

Străbunica îşi deapănă amintirile dureroase, străpunse pe alocuri de raze de lumină, căci „povestea are putere, povestea alungă necuratul, dar alungă şi moartea”. Bazat şi pe mărturii reale, romanul Lilianei Corobca este o călătorie în întuneric, cu întâmplări cutremurătoare, în care doar în ultimul moment descoperim ce se află la capătul drumului.

Liliana Corobca s-a născut la 10 octombrie 1975, în satul Săseni, raionul Călăraşi, Republica Moldova. A debutat cu romanul Negrissimo (Arc, 2003; Premiul „Prometheus” pentru debut al revistei România literară, Premiul pentru debut în proză al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova) şi cu Personajul în romanul românesc interbelic (teză de doctorat, 2003). A publicat romanele Un an în Paradis (Cartea Românească, 2005, tradus în italiană şi germană), Kinderland (Cartea Românească, 2013; Polirom, 2015, tradus în germană şi slovenă, bestsellerul Editurii Cartea Românească la Târgul de carte Bookfest 2013, distins cu Premiul Radio România Cultural, secţiunea Proză, şi cu Premiul Crystal la Festivalul Internaţional de la Vilenica, Slovenia, în 2014), Imperiul fetelor bătrâne (Cartea Românească, 2015), Caiet de cenzor (Polirom, 2017).

A scris şi un monolog în trei acte, Cenzura pentru începători, apărut în Austria în 2014. A publicat volume ştiinţifice despre cenzura comunistă, exilul literar şi bucovinenii deportaţi în Siberia. A beneficiat de burse şi rezidenţe de creaţie în Germania, Austria, Franţa şi Polonia.

“Forma ruinelor”, o mostră de scriitură inteligentă

Un policier nuanţat, cu puternice accente shakespeariene, semnat de Juan Gabriel Vásquez.

În 2014, un bărbat este arestat în Bogotá pentru că a încercat să fure din vitrină costumul găurit de gloanţe al lui Jorge Eliécer Gaitán, unul dintre cei mai charismatici politicieni din istoria Columbiei, asasinat în plină glorie, în timpul campaniei prezidenţiale din 1948. Juan Gabriel Vásquez, devenit narator şi mai târziu investigator, povesteşte cum a ajuns să-l cunoască pe acest bărbat, Carlos Carballo, şi să fie atras încetul cu încetul în obsesia lui pentru trecutul violent al ţării şi în universul tenebros al teoriilor conspiraţioniste. Astfel descoperă nu numai o legătură misterioasă între asasinarea, în 1914, a politicianului Rafael Uribe Uribe – cel care l-a inspirat pe García Márquez în crearea personajului Aureliano Buendía din Un veac de singurătate – şi uciderea liderului liberal Jorge Eliécer Gaitán, ci şi o faţă până atunci necunoscută a istoriei.

Un policier cu numeroase detalii autobiografice, Forma ruinelor este cel mai ambiţios şi mai provocator roman de pînă acum al scriitorului columbian Juan Gabriel Vásquez.

„Una dintre cele mai originale voci ale literaturii latino-americane contemporane”, afirmă Mario Vargas Llosa

„Pentru cine a citit întreaga operă a lui Gabriel García Márquez şi se află în căutarea unui nou romancier columbian, Juan Gabriel Vásquez este o descoperire pasionantă”, scrie Colm Tóibín

„Printr-o împletire de realitate şi ficţiune, Vásquez se reinventează ca narator şi, într-un fel, ca investigator al crimelor din roman”, consideră El Periódico de Catalunya

„Scriitorul columbian exorcizează în Forma ruinelor propriii demoni şi pe cei ai ţării sale, bântuită încă de violenţe şi de teroarea semănată de cartelurile de droguri”, notează El Norte de Castilla

„Investigaţia lui Anzola este absolut hipnotică, o mostră de scriitură tensionată, agilă, inteligentă” (El Mundo)

Juan Gabriel Vásquez s-a născut la Bogotá, în 1973. După încheierea studiilor de drept la Universidad de Rosario din oraşul natal, a plecat la Paris, unde a obţinut un doctorat în literatură latino-americană la Sorbona. A trăit în Belgia şi la Barcelona înainte de a se întoarce în Columbia. A publicat până în prezent şase romane – Persona (1997), Alina suplicante (1999), Los informantes (2004), Historia secreta de Costaguana (2007), El ruido de las cosas al caer (2011; Zgomotul lucrurilor în cădere, Polirom, 2015), distins în acelaşi an cu Premio Alfaguara Novela şi în 2014 cu International IMPAC Dublin Literary Award, şi Reputaciones (2013) –, un volum de proză scurtă, Los amantes de Todos los Santos (2001), o biografie, Joseph Conrad: el hombre de ninguna parte (2004), şi volumul de eseuri El arte de la distorsión (2009). A tradus din operele lui John Hersey, John Dos Passos, Victor Hugo şi E.M. Forster şi este editorialist al cotidianului columbian El Espectador.

“Secretul Marelui Sigiliu”, de azi în librării

Secretul care poate falimenta cea mai mare putere a lumii.

La prima vedere, Secretul Marelui Sigiliu este o carte despre taxe. Numai un avocat putea scrie o asemenea carte și numai Steve Berry putea să transforme o carte cu o asemenea temă într-un thriller captivant. Cartea pornește de la o premisă periculoasă: Ce se întâmplă dacă se dovedește că taxa federală pe venit este ilegală? Motivul pentru care americanii plătesc impozite pe venit astăzi este cel de-al 16-lea Amendament.  Dar ce s-ar întâmpla dacă americanii ar afla într-o bună zi că ceva nu e în regulă cu acest lucru? Care este secretul care apără decenii de colectare a impozitelor?

Acțiunea cărții îl implică pe fiul unui fost lider nord-coreean. Acesta sustrage o serie de documente strict secrete prin care vrea să dovedească ilegalitatea impozitului pe venit pentru a câștiga încrederea liderilor militari nord-coreeni, subminând astfel poziția privilegiată a fratelui său vitreg. Acesta este contextul în care Cotton Malone, fost agent al unei divizii de elită în contrainformaţii din cadrul Departamentului american de Justiţie, pensionar acum, retras în Danemarca, se întoarce în Statele Unite pentru a recupera dosarele care pun în pericol siguranța națională. Astfel, Malone începe o cursă contracronometru care îl poartă de la monumentele părinților fondatori, prin canalele Veneției și  pe coasta croată.

“Casa de la Marginea Nopții”, între mit şi realitate

Romanului Casa de la Marginea Nopții de Catherine Banner este bestseller international, tradus în peste douăzeci de limbi, desemnat drept „una dintre cele mai bune cărți ale anului 2016“ de publicații prestigioase din Marea Britanie, Canada și SUA.

Castellamare, o insulă imaginată în largul coastelor Siciliei, biciuită de sirocco și aflată sub protecția Sfintei Agata, suficient de îndepărtată de continent ca să fie uitată, dar nu îndeajuns încât să fie ocolită de freamătul și zbuciumul lumii. Inima insulei este Casa de la Marginea Nopții, un bar situat într-una dintre cele mai vechi clădiri de piatră, cu fațada acoperită de bougainvillea. Acesta este locul în care Amedeo Esposito, un copil abandonat din Florența, ajuns medic, își găsește un cămin și mai ales dragostea, pentru a întemeia ceea ce a visat de când se știe: o familie. Cuprinzând aproape un secol de istorie, împletind mistere ale insulei și taine ale locuitorilor ei, încercări și sacrificii, Casa de la Marginea Nopții urmărește destinele membrilor familiei Esposito și ale celorlalți locuitori care trăiesc, iubesc și mor pe această insulă.

„Amintind de Casa spiritelor de Isabel Allende, romanul autoarei britanice Catherine Banner ne transportă într-o lume ancorată deopotrivă în mit și în realitate, o lume cu personaje de o stranietate încântătoare, cu o arhitectură amplă”. (Kirkus Reviews)

„Cartea lui Catherine Banner este palpitantă, luxuriantă, combină istoriile de iubire, rivalitățile și speranțele unei familii într-o poveste splendidă. În scrisul lui Banner se regăsesc ecouri din Italo Calvino. Lectura Casei de la Marginea Nopții e ca o călătorie într-o lume fantastică în care timpul a stat în loc, și totuși schimbările se petrec într-o pace de neînchipuit.“ (Star Tribune)

„O emoționantă istorie a patru generații dintr-o familie italiană. Acest roman dramatic, cu o scriitură elegantă, abundă în personaje interesante și în povești misterioase, pe care insularii le-au păstrat din tată în fiu.“ (Booklist)

Catherine Banner s-a născut la Cambridge în 1989 și a început să scrie proză la vârsta de paisprezece ani. A studiat literatura engleză la Fitzwilliam College, Cambridge, apoi a fost profesoară în comitatul Durham. Mai întâi a publicat o trilogie pentru adolescenți, The Last Descendants, alcătuită din romanele Eyes of a King (2008), Voices in the Dark (2009) și The Heart at Work (2015). Apărut în 2016, romanul Casa de la Marginea Nopții (The House at the Edge of Night) a devenit bestseller internațional și a fost tradus în douăzeci și două de limbi, în SUA figurând printre cele mai bune cărți ale anului în topurile alcătuite de Kirkus Reviews, NPR și Los Angeles Public Library. Catherine Banner este membră a PEN Writers’ Circle și oferă consultanță pentru Project VOICE, o organizație non-profit de creative writing al cărei scop constă în încurajarea lucrătorilor umanitari din întreaga lume să-și spună poveștile, fiecare în propria limbă. În prezent locuiește împreună cu soțul ei la Torino.

Hygge: un cuvânt simplu, care ne reaminteşte de ceea ce contează cu adevărat în viaţă

Conceptul scandinav, pronunțat „hiu-gă”, face din Danemarca cea mai fericită țară de pe pământ. Fără să aibă un echivalent în română, acest cuvânt descrie un moment de fericire, căldură şi apropiere și îl întâlnim în lucrurile mărunte din viața noastră.

Cu toții cunoaștem instinctiv acest sentiment de hygge. Îl trăim atunci când ne cuibărim în locul nostru preferat cu o carte de care ne lăsăm captivați sau când luăm masa împreună cu prietenii noștri. Dar nu toți știm cum să ne facem timp pentru asemenea momente.

Ghidul minunat și autentic al lui Marie Tourell Søderberg vă va demonstra că hygge se găsește cu adevărat pretutindeni, dacă știm unde să ne uităm. Începând cu interiorul casei și până la prepararea bucatelor, hygge există în toate aspectele vieții de zi cu zi.

Cartea aceasta vă va învăța cum să spuneți hygge, cum să găsiți hygge și cum să creați hygge. Vă va ajuta, totodată, să vă dați seama de importanța acestor momente, cu atât mai mult cu cât, în viețile noastre moderne ocupate, este esențial să ne deconectăm și să ne facem timp pentru hygge.

Hygge este pentru toată lumea; indiferent cine ești, indiferent de unde ești.

Hygge se găsește în diferite chipuri și forme — felul în care se manifestă depide de cine este întrebat. Pe parcursul cărții, veţi întâlni mulți danezi, care explică felul în care petrec ei hygge și ce înseamnă hygge pentru ei. De asemenea, veţi găsi inspirație pentru cum poți crea o bază, din care hygge să poată să evolueze în viața ta de zi cu zi.

Ce este hygge?

„Pentru mine, hygge este atunci când mă delectez la o cafea cu prietenii mei apropiați, care se prelungește cu o cină, și apoi cu un păhărel la miezul nopții, pentru că niciunul dintre noi nu dorește ca seara să se termine”, mărturiseşte Marie Tourell Søderberg

„Hygge este o stare de spirit, pe care o trăiești atunci când ești împăcat cu tine însuți, cu partenerul de viață, cu oficiul de taxe și impozite și cu organele tale interne”, consideră Tove Ditlevsen, scriitoare și poetă

Hygge și anotimpurile

Hygge și primăvara: să savurezi o ceașcă de cafea sub razele soarelui, să culegi ghiocei și anemone şi să le aranjezi într‑o vază și, în cele două săptămâni din aprilie, să te bucuri de frumuseţea inegalabilă a cireşilor înfloriţi.

Hygge și vara: este perioada vacanțelor, când umblăm în șlapi și petrecem mai mult timp împreună unii cu ceilalți; aceasta este perioada în care, după ce luăm micul dejun, mai zăbovim pe terasă, iar în serile lungi și luminoase de vară, facem grătare sau aprindem focurile de tabără.

Hygge și toamna: o plimbare prin pădure într‑o zi de octombrie, de un albastru strălucitor, admirând frumoasele nuanțe de cărămiziu ale copacilor, lovind cu piciorul în mormanul de frunze uscate.

Hygge și iarna: a sosit perioada prielnică pentru a ne instala bine în canapea și a ne simți bine în compania familiei și a prietenilor, urmărind un serial de televiziune, jucând jocuri, citind, vorbind, mâncând diverse feluri de mâncare făcute la foc mic și aprinzând lumânări în jurul nostru.

Ce nu trebuie să lipsească dintr-o locuință hygge?

Colțuri. Când îţi decorezi locuința, păstrează loc și pentru zone de reîncărcat bateriile — nu doar pentru telefoane și computere, ci şi pentru tine și familia ta. Colțurile dau o senzație de siguranță și pot fi locurile ideale ca să te încarci cu energie. Plasează un fotoliu într-un colț, cu câteva perne moi pe el și o pătură. E bine să ai o lampă și o măsuță în vecinătate, pentru a te putea afunda în lectura unei cărți bune cu o ceașcă de ceai și o gustare la îndemână.

Lumânări. Dintre țările U.E, Danemarca folosește cele mai multe kilograme de stearină pe cap de locuitor — 5,79 kilograme de lumânări pe locuitor în fiecare an.

„Sunt absolut sigur de un lucru: dacă există ceva fără de care danezii nu pot trăi, acestea ar fi hârtia igienică și lumânările. Din fericire, poți cumpăra şi una, şi alta până și de la cele mai mici magazine”, mărturiseşte Roger Beale, englez care locuiește în Danemarca.

Spațiul de lucru. Petrecem foarte mult timp la muncă, așa că de ce să nu facem acest timp să fie mai hyggelig? Aranjează un spațiu de lucru care să îţi permită să‑ţi desfășori munca în felul cel mai eficient și cel mai plăcut posibil.

Marie Tourell Søderberg este o actriță daneză, născută în Copenhaga. Când nu se află pe scenă sau pe platoul de filmare, evadează din lumea spectacolului, practicând arta hygge. Pentru a scrie această carte, ea a călătorit în toată Danemarca și a stat de vorbă cu oameni obișnuiți despre ce înseamnă hygge pentru ei, cerând părerea experților legată de motivul pentru care avem nevoie de mai multă hygge în viețile noastre.

“Parlamentul în pribegie. 1916–1918. Amintiri, note și impresii”

Volumul îl are ca autor pe Grigore Procopiu, senator și avocat, membru în parlamentul care a votat, în vara lui 1917, pentru reformă agrară și vot universal.

„În anii 1917–1918, statalitatea României atârnă de un fir de păr. În plan militar, țara, atât cât a mai rămas din ea, este amenințată cu anihilarea în fața Puterilor Centrale. În plan social, bolșevismul adus de aliații ruși amenință să cuprindă o populație exasperată de lipsuri și să destrame ființa națiunii. În aceste momente cruciale, parlamentul rămâne un stâlp al statalității României. Dar cu ce preț? Aflăm din paginile lăsate de Grigore Procopiu, senator și avocat, liberal de modă veche.

La începutul anului 1918, în urma evacuării pe teritoriul unei Rusii în plină fierbere revoluționară, acesta este arestat de către bolșevici la Odessa, împreună cu alte câteva zeci de parlamentari români, într-un context politic care avea să prevestească Teroarea Roșie, apoi lunga noapte totalitară.

“Marele merit al memoriilor lui Grigore Procopiu este că aduc lumină asupra unui episod prea puțin cunoscut, scoțând totodată la iveală detalii prețioase despre atmosfera politică a vremii și personajele-cheie care au scris istoria României din noiembrie 1916 până spre finalul anului 1918”, consideră Daniel Cain

“Stalin, cu sapa-nainte”, cu personaje pitoreşti, de un umor tragic

Romanul lui Radu Ţuculescu, a apărut la Mitteldeutscher Verlag, în traducerea lui Peter Groth, cu titlul Stalin, mit dem Spaten voran!, şi a fost lansat în cadrul Târgului Internaţional de Carte de la Leipzig, din acest an.

Stalin, cu sapa-nainte a mai fost tradus în limba italiană, la Aracne editrice, în traducerea lui Danilo De Salazar, cu titlul Stalin, con la zappa in spalla, şi este în curs de traducere în limba maghiară, la Editura Typotex, traducător Imre Szőcs.

Stalin, cu sapa-nainte este o carte tulburătoare, despre o realitate trecută şi una acut prezentă, în care bisturiul autorului operează fără menajamente. Personaje pitoreşti, pline de un umor tragic. Scene de o rafinată sexualitate şi poezie amestecate cu scene dure, violente. Destine frânte şi idealuri zdrobite cu brutalitate. O carte scrisă într-un ritm cinematografic, incitantă şi captivantă în egală măsură.

„Prozator talentat, cursiv, expresiv, Radu Ţuculescu e şi un tehnician abil, dovadă fineţurile de construcţie şi de stil. Îndeajuns de prolific, nu s-a aflat niciodată în delict de inconsistenţă. Variate, cărţile lui dovedesc versatilitate (în sensul cel mai bun al cuvîntului), capacitatea de alternare a formulelor. Plăcut-realiste, savuros-portretistice şi bogate epic, povestirile şi romanele sale etalează deopotrivă trăsături complementare sau opuse, de la gustul experimental şi până la alunecarea în fabulos şi în fantastic. […] Excepţional prozator, Radu Ţuculescu e o prezenţă impunătoare în literatura română actuală, un scriitor european”, consideră Ion Bogdan Lefter

Radu Ţuculescu (n. 1 ianuarie 1949, Tîrgu Mureş) este romancier, dramaturg şi traducător din limba germană. A absolvit Conservatorul „Gheorghe Dima” din Cluj – secţia vioară. A publicat romane – Ora păianjenului (1984), Degetele lui Marsias (1985), Umbra penei de gîscă (1991), Povestirile mameibătrîne (2006), Stalin, cu sapa-nainte (2009), Femeile insomniacului (2012), Mierla neagră (2015), Măcelăria Kennedy (2017) – şi volume de teatru – Ce dracu’ se întîmplă cu trenul ăsta? (2004), Bravul nostru Micşa! (2010).

A primit premii naţionale şi internaţionale pentru proză, teatru, traduceri şi filme de televiziune.

A tradus volume de poezie şi proză din literatura elveţiană contemporană de limbă germană şi din literatura austriacă. Romanele sale au fost traduse în Franţa, Austria, Italia, Cehia, Ungaria, Serbia, Ucraina, iar piesele de teatru au fost jucate în cehă, maghiară, franceză, ebraică, italiană, engleză.

“Fiica Estului”: năzuinţe, gânduri, dialoguri…

Fiica Estului – laureat al Premiului Ciudad de Barcelona şi al prestigiosului Premio de la Crítica, o recompensă literară acordată anual celui mai bun roman scris în limba spaniolă din întreaga lume – este un roman despre Ana Mladić, fiica generalului care a schimbat chipul Europei. Traducerea volumului a fost publicată cu sprijinul Ministerului Educaţiei, Culturii şi Sportului din Spania.

Şase tineri, trei băieţi şi trei fete, stau de vorbă într-un McDonald’s din Moscova şi ajung la o dispută aprinsă despre naţionalism şi manipulare politică. Sunt studenţi din Belgrad şi se află în Rusia într-o excursie – un cadou de absolvire a facultăţii, înaintea examenelor finale. Excursia aceasta va schimba destinul uneia dintre fete: Ana Mladić, personaj inspirat din realitatea cea mai cruntă a fostei Iugoslavii, la începutul anilor ’90, în timpul războaielor sîrbo-croat şi sîrbo-bosniac. Ana nu este altcineva decît fiica generalului Ratko Mladić, pe care ea îl adoră şi îl consideră un adevărat erou al Serbiei, dar care avea să fie repede cunoscut în toată lumea ca „măcelarul din Balcani” şi judecat la Haga pentru crime de război.

Romanul Fiica Estului, care are în centru destinul tragic al Anei, a trezit un interes enorm, căci pare aproape de necrezut cum a reuşit o tânără scriitoare din Spania să se documenteze la faţa locului, să înţeleagă şi să recreeze istoria – veche sau recentă – a unei regiuni din Europa ce pare uneori de neînţeles chiar şi pentru istorici.

„Fiica Estului e un text hibrid, unde realitatea şi ficţiunea se întrepătrund indisociabil şi care trebuie citit ca o operă romanescă, nu ca un eseu ori o biografie”, explică autoarea romanului, Clara Usón.

„Clara Usón uimeşte prin precizia şi ambiţia proiectului ei romanesc. Năzuinţe, gînduri, dialoguri, strigăte sau şoapte, nimic nu-i scapă, căci totul este recreat sub inspiraţia realului”, notează Livres Hebdo.

Clara Usón s-a născut în 1961 la Barcelona. A făcut studii de drept şi a profesat ca avocat, apoi şi-a îndreptat atenţia către literatură. A publicat mai multe romane, printre care Noches de San Juan (cu care a cîştigat Premiul Lumen), Primer vuelo, El viaje de las palabras şi Perseguidoras. În 2009, romanul Corazón de napalm este distins cu Premiul Biblioteca Breve.

La hija del Este (Fiica Estului, 2012) se va dovedi un bestseller, ajungând la şapte ediţii.

“Dansul Nataşei. O istorie culturală a Rusiei”. O panoramă a artei şi vieţii ruseşti

„Un tur de forţă. Superb, captivant, magistral”, apreciază Simon Sebag Montefiore

„Splendidă. O panoramă fascinantă a artei şi vieţii ruseşti”, titrează The Independent

„Dansul Nataşei are toate calităţile unei tragedii epice”, notează Mail on Sunday

Dansul Nataşei. O istorie culturală a Rusiei a fost nominalizat pentru Duff Cooper Prize şi Samuel Johnson Prize (2003). În 2009 a primit prestigiosul Premiu Przegląd Wschodni (Polonia) pentru cea mai bună carte străină despre istoria Europei de Est.

Titlul volumului este inspirat de o scenă simbolică din Război şi pace, în care tânăra contesă aude o melodie populară şi, instinctiv, începe să danseze. Pornind de la semnificaţia dansului Nataşei, Orlando Figes explorează tensiunile dintre cultura înaltă şi cultura populară, dintre componenta europeană şi componenta asiatică ale culturii ruse şi examinează modul în care artiştii, scriitorii şi gânditorii ruşi au construit mitul „sufletului rus”.

O cuprinzătoare istorie culturală a Rusiei, ţesută din poveşti şi personaje extraordinare, Dansul Nataşei acoperă o perioadă ce se întinde de la construirea Sankt-Petersburgului, sub domnia lui Petru cel Mare, şi până în anii regimului sovietic.

Orlando Figes abordează domenii dintre cele mai diverse, de la arta populară până la ritualurile magice ale şamanilor asiatici, de la poezia lui Puşkin până la muzica lui Musorgski şi Stravinski sau filmele lui Eisenstein, mobilizând o impresionantă distribuţie de artişti şi aristocraţi, revoluţionari şi exilaţi, preoţi şi libertini, ţari şi tirani.

Orlando Figes este profesor de istorie la Colegiul Birkbeck, Universitatea din Londra. Este autorul a numeroase cărţi despre istoria Rusiei, cum ar fi: The Whisperers: Private Life in Stalin’s Russia (2008), Crimea: The Last Crusade (2010) şi Just Send Me Word: A True Story of Love and Survival in the Gulag (2012). De acelaşi autor, la Editura Polirom a apărut Revoluţia Rusă, 1891‑1924. Tragedia unui popor (2016).

„Chihlimbar”. O variantă a celor 1.001 de Nopţi

Marţi, 3 aprilie, la ora 18.00, la Librăria Cărtureşti Verona – Ceainărie, va avea loc lansarea celui mai recent roman semnat de Cătălin Pavel, Chihlimbar, apărut în colecţia „Ego. Proză” a Editurii Polirom.

Invitate, alături de autor: Bianca Burţa-Cernat, Adina Diniţoiu. Moderator: George Onofrei

Când biografiei balcanizate a muzicianului franco-flamand Josquin des Prezi i se adaugă o călătorie în Dobrogea, fresca istorică se scorojeşte brusc ca într-o reclamă şi devine o parodie sprintenă. Aici Hanul Ancuţei e, cum-necum, o tabără de creaţie, cu fonduri renascentiste nerambursabile, pentru scriitorii şi muzicienii dintr-o Uniune Europeană medievală. Singurătatea lipseşte din acest roman. Se glumeşte, în gînd sau nu, cu pretexte gîrlă, de la concursul scolastic pentru cea mai complicată alegorie despre Dumnezeu la conflictul dintre birocraţie şi amour courtois.

Este o variantă europeană a celor 1.001 de nopţi, una în care se trăieşte din dragoste, pe muzică şi fără discernămînt. Romanul de iubire este camuflat într-o cercetare a „trecutului absolut”, stocat integral în „grădina întristării şi havuzul snoavelor” ca într-un hard disk.

Cătălin Pavel (n. 1976) este doctor în arheologie. A făcut săpături în ţară şi în Maroc, Franţa, Germania, Israel, Anglia şi în special Turcia (Milet, Gordion şi, în 2005-2010, Troia), având ca rezultat volume academice ca Describing and Interpreting the Past (Editura Universităţii din Bucureşti, 2010) şi Dicţionar de Mitologie Greco-Romană (coautor, Corint, 2011) şi o rubrică permanentă de arheologie în Dilema veche.

Bursier CEREFREA la Université Paris 1 Sorbonne, Chevening la Universitatea din Oxford, Andrew W. Mellon la Institutul Arheologic Albright din Ierusalim; a predat cursuri de artă clasică în Bucureşti şi Atlanta.

A debutat în poezie cu Altera Pars (A.T.U., 2013), cel mai recent volum de versuri fiind Adagietto (frACTalia, 2016). Romane: Aproape a şaptea parte din lume (traducere franceză, 2017), Nicio clipă Portasar (Cartea Românească, 2015) şi Trecerea (Cartea Românească, 2016; Premiul Naţional de Proză al Ziarului de Iaşi, nominalizat la premiile Uniunii Scriitorilor din România).

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.