Cât la sută de Românie mai suntem?

Indiferent de rezultatul referendumului de duminică, am fost şi vom fi sfâşiaţi în procente, învrăjbiţi unii împotriva celorlalţi, prizonieri ai unui conflict fără de care preşedintele pare că nu poate exista politic. X% au votat pentru, Y% au votat împotriva, Z% nu sunt nici pentru, nici împotriva sau nu i-au mai încăput ora şi secţiile de votare, iar W% sunt cei care l-au ascultat pe un premier dintr-o ţară vecină. Peste noapte, unii au devenit mai români, iar alţii, mai puţin români.

Unde este România de fapt? Funcţiile regaliene ale statului, aşa cum au fost ele definite de o istorie căreia dorim să ne alăturăm, ne-ar spune astfel: România ar trebui să fie statul care îşi asigură apărarea teritoriului prin armată şi diplomaţie, îşi asigură securitatea internă, îşi asigură justiţia şi, pentru a oferi cele de mai sus, bate monedă şi percepe taxe, asigurând suveranitatea economică.

Din exterior, privită economic şi strategic, România nu înseamnă procentele unui referendum şi nici cele ale tăierilor salariale. Ea se reduce la circa 5% din voturile în Consiliul European, 21 de milioane de consumatori, un anume procent din infrastructura energetică europeană, un anume procent din rezervele de metale rare şi hidrocarburi, o proiectată bază pentru un scut antirachetă, un procent din bazele militare americane şi o industrie cu puternice procente de investiţii ruseşti. În funcţie de reacţia, mereu interesată, a mai-marilor zilei de la Bucureşti la procentele amintite, se vor aprinde sau stinge mereu golite de sens “flăcări ale democraţiei”, iar România va fi catalogată şi românii se vor acuza, anacronic, ca fiind “pro-occidentali” sau “pro-ruşi”.

România a cedat deja o parte a drepturilor regaliene către organizaţii de apărare colectivă sau supranaţionale. Indiferent de procentele de duminică, apărarea României va fi legată de NATO, iar economia va depinde de creditele FMI, de piaţa unică europeană şi de preţul gazelor stabilit la Moscova. Justiţia oloagă va fi stabilită în ultimă instanţă la Strasbourg, cu procente de profit pentru casele de avocatură din România. Fiscalitatea condusă de “regina” vremii va fi subordonată, procentual, unui partid autohton şi Bruxelles-ului, prin pacte semnate de actuali şi viitori şefi ai statului, fără consultarea electoratului.

În virtutea celor de mai sus, statutul regalian al României nu mai este asigurat de aleşii zilei, indiferent de procentele lor, ci doar de cei câteva sute de militari români care îşi riscă viaţa pe teatre de operaţiuni din străinătate, de poliţiştii care mai asigură ordinea în interiorul statului şi alte câteva sute de necunoscuţi prin natura meseriei.

Am vorbit despre funcţiile regaliene, şi nu suverane ale statului, pentru a marca diferenţa dintre peiorativa “naţiune de mămici şi bebeluşi” sau târşâitul şlapilor către Cireşica şi un om care, indiferent de cum am votat, indiferent că este vorba de români sau maghiari, de jocul votului în Consiliul European, de preţul aurului, al gazelor, al unei vile, de „flacăra democraţiei” sau de o decizie definitivă a justiţiei, ne poate reda majestatea spunând ceva ce niciun politician mereu absorbit de împărţirea ţării în procente nu simte şi nu a învăţat să spună: “oricare ar fi de perioada istorică prin care am trecut, am considerat că cea mai mare valoare a României sunteţi voi, oamenii ei, de la cei mai mici până la cei mai în vârstă”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.