Vineri la prânz am depus mărturie într-un proces al lui Sorin Ovidiu Vîntu. E vorba de cel privitor la Nicolae Popa și favorizarea infractorului. Sună ciudat, dar am fost citat fără să-l fi cunoscut vreodată pe Nicolae Popa și fără să știu ceva despre relațiile sale cu Sorin Ovidiu Vîntu (în afara celor citite prin ziare).
Am fost un martor străin de subiect și totuși am fost citat, alături de alți jurnaliști (Sergiu Toader, Corina Drăgotescu, Bogdan Chirieac etc.), în baza stenogramelor unor convorbiri depuse la dosar. Era vorba de diverse convorbiri telefonice interceptate de SRI și depuse la dosar în formă scrisă, deși ele nu conțin nici o referire la relațiile lui S.O. Vîntu cu Nicolae Popa. Sunt stenogramele unor discuții purtate de diverși jurnaliști de la Realitatea TV cu Sorin Ovidiu Vîntu și apărute pe HotNews.
În cazul meu, la dosarul procesului se află depusă o stenogramă a unei convorbiri telefonice dintre mine și Vîntu în legătură cu o casetă care ar putea fi proba principală pentru corupție la nivel înalt. E vorba despre conversația purtată despre o casetă înregistrată la Hotelul din Calea Griviței, aparținând Elenei Udrea și soțului ei. Despre această casetă am scris în Cotidianul și înaintea înregistrării aflate la dosar și de nenumărate ori după operațiunea SRI. Este aceeași casetă la care face trimitere și cartea fostului procuror Ciprian Nastasiu, tipărită în SUA și, mai apoi, în România, la Editura Compania.
În respectiva convorbire telefonică înregistrată, transcrisă și depusă la dosar, eu îi ceream lui Sorin Ovidiu Vîntu o copie a acestei casete sau publicarea ei. Aflasem din mai multe surse că îi fusese oferită. Şi azi mai cred că Sorin Ovidiu Vîntu se află totuși în posesia acestui document atât de lămuritor pentru o afacere de corupție cu energie. Chiar și stenogramele aflate la dosarul ALRO (închis pe sponci, cu adevărate gemete juridice!) o dovedesc din plin. E vorba totuși de scandalul energie pentru ALRO, investigat de Parchet și cu deja proverbiale înregistrări audio și video pe bază de mandat, sub conducerea procurorului Ciprian Nastasiu. Şi care au dispărut. Nimic altceva nu conținea stenograma discuției dintre mine și Sorin Ovidiu Vîntu. Cu atât mai mult devine inexplicabil faptul că un asemenea document a ajuns la dosarul procesului Vîntu-Popa. Oricum, în mărturia de ieri am încercat să atrag atenția că respectiva stenogramă nu spune nimic în cauza judicară numită procesul Vîntu-Popa, ci vorbește fără putință de tăgadă despre poliția politică practicată în România de astăzi.
Colegii mei de profesie (pe unii îi numesc așa cu foarte multă îngăduință profesională) pot solicita dosarul și pot lectura convorbirile incriminate. Şi introduse la dosarul procesului fără absolut nici o logică!
Nu am habar de ce alți jurnaliști citați ca martori nu s-au prezentat. S-ar putea să fi fost departe de București sau să fi socotit că nu este neapărat necesar să depună mărturie într-o poveste legată de înregistrările fără nici un temei. Adică de poliția politică practicată de regimul Băsescu. Oricum, absența lor din instanță nu schimbă conținutul înregistrărilor existente la dosar. Ele sunt în continuare dovada indiscutabilă a tipului de societate construită de Traian Băsescu în doar câțiva ani.
Programele de știri de ieri de la prânz au difuzat cu insistență știrea că sunt audiat în procesul lui Sorin Ovidiu Vîntu. După depoziția din instanță le-am explicat tuturor ziariștilor aflați la ușa sălii de ședință (procesul se desfășoară fără prezența presei, discuțiile fiind înregistrate și puse ulterior la dispoziția tuturor) despre ce am vorbit, ce fel de mărturie am depus și despre nuca în perete a scandalului ALRO, vârâtă fără nici o logică în procesul deschis lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Spre seară, televiziunile au schimbat subiectul și au uitat de ştirea cu audierea mea ca martor, de parcă aș fi rămas definitiv în sala de judecată.
Încă o dată am avut sentimentul că mulți dintre colegii mei din presă își merită soarta. Şi că într-o țară europeană se poate face poliție politică și pot fi încălcate și drepturile omului, și nenumărate legi în vigoare fără ca marea majoritate a presei să afle sau măcar să înțeleagă ceva.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.