UPDATE Cazul Lucian Pahonțu, chinurile CNSAS și opacitatea instituțiilor de forță. Arhiva Securității e încă ascunsă, declarațiile sunt obligatorii doar pe hârtie

Cotidianul a discutat cu experți din CNSAS despre problemele ridicate de cazul Lucian Pahonțu, în urma investigațiilor Recorder și Snoop. Sunt două mari și late. După 18 ani, CNSAS nu a dat nici până acum un verdict în cazul șefului SPP. Doi, nu există o declarație pe proprie răspundere a lui Lucian Pahonțu privind apartenența sau nu la Securitate, deși legea spune că e obligatoriu.  

Persoanele din CNSAS cu care a discutat Cotidianul nu au vrut să-și dezvăluie identitatea și nici nu au comentat punctual cazul Lucian Pahonțu pe fond. Dar au descris și au explicat pentru public unde sunt problemele și obstacolele. Mai jos, redăm spusele celor intervievați. Citatele sunt aproximative, dar redau fidel ideea de bază din declarațiile celor care au discutat cu reporterii Cotidianul.  

• CNSAS nu a primit nici acum toată arhiva și, mai grav, nici nu știe ce ar trebui să primească și nu primește
• Instituțiile de forță care dețin dosarele Securității au dovedit opacitate și lentoare în a elibera dosarele cerute
• Declarațiile pe proprie răspundere privind calitatea de lucrător sau colaborator al Securității sunt obligatorii, dar legea nu prevede sancțiuni
• Agenția Națională a Funcționarilor Publici a refuzat să ajute CNSAS cu o centralizare a datelor privind funcționarii publici și declarațiile pe proprie răspundere, iar multe instituții nu trimit datele invocând GDPR-ul

De ce nu a dat CNSAS verdict în cazul Lucian Pahonțu, deși cercetarea durează de 18 ani

„Aceste verificări s-au făcut adesea în baza unor informații incomplete. Încă de la schimbarea legii, în 2008, politica instituției a fost să nu se arunce să dea certificate de colaborare sau necolaborare cu Securitatea. Iar explicația e simplă.  

CNSAS nu avea tot ce îi trebuia ca să tragă concluziile corecte sau complete. Fără dosare, fără nimic, dacă ar fi eliberat certificate în masă declarând colaborarea sau necolaborarea unor oameni cu Securitatea, iar apoi aceștia le-ar fi fluturat în viața publică, ar fi reieșit că CNSAS acuză oameni pe nedrept sau, dimpotrivă, le spală imaginea.” 

CNSAS a preluat în primii ani doar 0,1% din arhiva instituțiilor gestionare ale dosarelor Securității

„Prin 2006-2007, au început să apară dosarele. Nici acum lucrurile nu sunt perfecte, dar a devenit clar ce anume le trebuie cercetătorilor, câte piese trebuie să pună cap la cap ca să poată lua o decizie cât de cât întemeiată și documentată. 

Când în dreptul unei persoane, pe fișă, scrie doar lucrător la Securitate, fără altceva, nu poți să-i dai o adeverință pe nimic. E mult mai bine să nu-l dai deloc, decât să emiți una fără temei. 

Arhiva era goală în primii șase ani și asta scrie în toate rapoartele și în toate documentele noastre. Am preluat 0,1% din arhivă în primii șase ani.”

28 de kilometri de arhivă sună bine. Dar nimeni nu știe din cât

„Acum sunt 28 de kilometri de arhivă, dar nu pot să vă spun din câți kilometri în total, pentru că nimeni nu are această statistică. Acesta este un alt subiect foarte important.

Au fost demersuri, atât din partea politicienilor, cât și din partea jurnaliștilor, către deținătorii de arhive, prin care s-a cerut să se spună câte dosare au preluat în cei 36 de ani și câte au predat la CNSAS. Nimeni nu are răspuns oficial la această întrebare. Fosta securitate română avea X milioane de dosare. Nu știm câte avea.”

CNSAS nu are niciun mijloc de constrângere

„CNSAS nu poate sancționa pe cineva pentru că nu a trimis declarația pe proprie răspundere. În cazul funcționarilor publici, există incompatibilitate și obligația de a da declarație la angajare. 

Un exemplu este Victor Neumann, fostul director al Muzeului de Artă din Timișoara, cu care CNSAS s-a judecat. A fost verificat, iar în dosarul de numire, de concurs, nu exista declarația. El a fost director ani de zile, fără să depună această declarație. Era ilegală angajarea. În mod normal, declarația ar fi trebuit să existe. Dar nu s-a întâmplat nimic. Opt ani a stat ilegal în funcția respectivă, cu dosar incomplet la angajare, și nu a răspuns nimeni. CNSAS a câștigat în instanță, dar a fost horror!” 

Legea e opțională, unii candidați la alegeri nu depun declarațiile și nu li se întâmplă nimic

„În orice caz, faptul că CNSAS nu a primit declarația, e o problemă în sine, pentru că legea îl obligă. Așa cum pe candidații la locale sau la parlamentare îi obligă legea să dea declarații, iar noi primim această declarație. 

Dar nu de la toți. Unii ne-o trimit, alții nu. Așa e în România: pentru unii mumă, pentru alții ciumă. Noi nu avem niciun mijloc de constrângere să-i somăm să depună declarația.

Nu avem nici sancțiuni, nici termene. Unele instituții, cum ar fi birourile electorale, județene sau centrale, ne trimit declarații, pentru că de la ele le primim la alegeri. Altele, nu. Unele instituții care au funcționari publici trimit declarațiile cerute de noi, altele nu.” 

Instituțiile au invocat, în unele cazuri, GDPR ca să nu trimită documentele cerute de CNSAS

„Am încercat, cu ani în urmă, să facem un acord cu Agenția Națională a Funcționarilor Publici, ca să ne dea datele personale. Să-i putem verifica pe toți funcționarii publici verificabili. Și ni s-a spus că nu le au și că trebuie să scriem noi fiecărei instituții cu funcționari publici din România, ca să le cerem datele. Și ne-am apucat să scriem administrațiilor.

Rezultatul a fost că unii au trimis câteva declarații de la câțiva șefi, alții n-au trimis de la conducere, au trimis de la funcțiile de execuție, iar alții ne-au tras de urechi, spunând că există GDPR și cum ne permitem să cerem date personale. Dar fără datele alea nu putem să lucrăm, asta este problema.

În unele situații, înainte de ’89 poate nu era căsătorit, nu știu numele de dinainte de căsătorie. În ce județ, ca arhiva e pe județe? Toată lumea spune: Ce faceți că declarația aia, că găsiți data nașterii în CV. Păi numai data nașterii îmi trebuie?! Îmi trebuie toate datele.”

SRI singura instituție care a predat integral arhiva

Dintre instituțiile statului care dețin documente ale Securității, singura care a anunțat oficial că a predat întreaga arhivă este Serviciul Român de Informații. S-a întâmplat în mandatul fostului șef al SRI, Eduard Hellvig, iar procesul s-a finalizat în 2023.

În iulie 2023, Hellvig și-a anunțat demisia din fruntea Serviciului și a făcut un bilanț. Modernizarea SRI, a explicat el, s-a făcut concomitent cu eliberarea de „moștenirea fostei securități”, odată cu predarea completă a arhivelor către CNSAS, „gest care am sperat că va fi preluat și de alte instituții, un lucru care nu s-a întâmplat”, a punctat Eduard Hellvig la acea vreme, potrivit Europa Liberă.

Surse au declarat că, dacă au mai rămas dosare la SRI, este pentru faptul că CNSAS nu avea suficiente spații de depozitare. Altfel, la SRI ar mai fi doar dosarele care sunt protejate de lege și sunt încă secrete.