Ce este tinitusul (acufene): tipuri, diagnostic și tratament

Tinitusul este percepția sunetului pentru care nu există acustică provenită dintr-o sursă externă a capului.

Acest diagnostic pune o problemă clinică semnificativă pentru milioane de oameni din Statele Unite și este proporțional problematică în țările în care au fost raportate date epidemiologice.

Ce este tinitusul

Tinitusul reprezintă una dintre cele mai frecvente și supărătoare probleme otologice și provoacă diverse tulburări somatice și psihologice care interferează cu calitatea vieții. Un studiu populațional al pierderii auzului la adulții cu vârsta cuprinsă între 48 și 92 de ani a constatat că tinitusul avea o prevalență de 8,2% la momentul inițial și o incidență de 5,7% pe parcursul unei urmăriri de 5 ani.

Tinitusul reprezintă, de asemenea, un simptom comun în rândul copiilor cu hipoacuzie. Acesta este un fenomen subiectiv greu de evaluat obiectiv, el fiind măsurat, cuantificat și descris doar pe baza răspunsurilor pacienților. Deși tinitusul poate avea multe cauze diferite, cel mai frecvent rezultă din tulburări otologice, cea mai frecventă cauză considerată a fi pierderea auzului indusă de zgomot. Diferitele abordări terapeutice ale tinitusului au produs rezultate mixte și, prin urmare, se presupune în general că tinitusul. are cauze fiziologice diverse.

Cauzele tinitusului

Cea mai frecventă cauză a tinitusului subiectiv este trauma acustică. De exemplu, un angajat care lucrează într-o industrie zgomotoasă își pierde auzul la tonul de 4000 Hz. Acum, angajatul aude un sunet care este similar cu tonul 4000.

Boli metabolice: Inima, hipertensiunea, diabetul sunt asociate cu debutul tinitusului. Diverse medicamente sunt ototoxice pentru unii indivizi sau în doze suficiente. De exemplu, dozele mari de aspirină provoacă tinitus, iar problema se rezolvă atunci când aspirina este oprită. Bolile urechii provoacă tinitus, inclusiv boala Meniere sau leziuni care afectează al optulea nerv cranian.

Douăzeci la sută dintre persoanele care vizitează clinicile de tinitus au un auz normal. Unii au tinitus somatosenzorial. Aici, stimularea din colul uterin a activat nucleul cohlear dorsal și trimite impulsuri către centrul auditiv.

O cauză rară a tinitusului este malformația Chiari. Tinitusul apare atunci când amigdalele cerebeloase joase provoacă tensiune nervoasă auditivă și poate fi unilaterală sau bilaterală.

Factori de risc pentru tinitus

Factorii de risc pentru dezvoltarea tinitusului includ o serie de elemente care pot crește probabilitatea apariției acestui simptom.

Principalul factor de risc este pierderea auzului, dar această asociere nu este simplă sau directă; unele persoane cu tinitus supărător au un auz audiometric normal și, dimpotrivă, multe persoane cu hipoacuzie nu raportează tinitus. Persoanele care raportează niveluri ridicate de expunere la zgomot atât profesional, cât și recreațional au mai multe șanse de a avea tinitus. Alți factori precum obezitatea, fumatul, consumul de alcool, leziuni anterioare ale capului, antecedentele de artrită și hipertensiunea arterială au fost sugerați ca posibili factori de risc, și unele rezultate au sugerat o mică predispoziție genetică.

Diverse medicamente pot declanșa tinitus, inclusiv salicilații, chinina, antibioticele aminoglicozide și unii dintre agenții antineoplazici, în special medicamentele pe bază de platină. Afecțiunea poate apărea în asociere cu mai multe boli otologice, inclusiv otoscleroza, boala Ménière și schwannomul vestibular (neurom acustic). Tinitusul are, de asemenea, mai multe comorbidități, în special anxietate, depresie și disfuncția articulației temporomandibulare. Scăderea toleranței la sunet (hiperacuză) este un simptom frecvent însoțitor – definit ca o aversiune față de sunetele puternice, un anumit grad de hiperacuză este observat la 40% din pacienții cu tinitus și până la 86% dintre pacienții care raportează hiperacuzie raportează și tinitus.

Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, structurile urechii interne se pot deteriora, ceea ce poate duce la apariția tinitusului.

Bărbații sunt mai predispuși să dezvolte tinitus decât femeile, în parte din cauza expunerii mai frecvente la zgomote puternice în mediul profesional sau prin hobby-uri.

Complicații ale tinitusului

Tinitusul, deși nu este o afecțiune gravă în sine, poate duce la o serie de complicații care afectează calitatea vieții. Aceste complicații pot include:

• Probleme de somn: Sunetele constante din urechi pot face dificilă adormirea sau menținerea unui somn odihnitor. Insomnia și alte tulburări de somn sunt frecvente în rândul persoanelor cu tinitus.
• Dificultăți de concentrare: Tinitusul poate îngreuna concentrarea asupra sarcinilor zilnice, afectând performanța la locul de muncă sau la școală.
• Oboseală: Lipsa de somn și efortul constant de a ignora tinitusul pot duce la o stare de oboseală cronică.
• Probleme psihologice: Tinitusul este adesea asociat cu anxietate, iritabilitate și depresie. Disconfortul constant poate duce la o stare de stres emoțional și la dificultăți în gestionarea emoțiilor.
• Izolare socială: Persoanele cu tinitus sever pot evita situațiile sociale sau zgomotoase, temându-se că acestea vor agrava sunetele percepute. Acest lucru poate duce la izolare socială și la sentimente de singurătate.
• Scăderea calității vieții: În ansamblu, tinitusul poate afecta negativ calitatea vieții, interferând cu activitățile zilnice, relațiile și bunăstarea generală.
• Probleme de auz: Deși tinitusul nu cauzează pierderea auzului, este adesea asociat cu diferite grade de hipoacuzie. Sunetele interne pot face mai dificilă auzirea sunetelor externe.

Tipuri de tinitus

Tinitusul este în general împărțit în două categorii: obiectiv și subiectiv. Tinitusul obiectiv este definit ca un tinitus care este audibil de o altă persoană ca un sunet care emană din canalul urechii, în timp ce tinitusul subiectiv este audibil doar de pacient și este de obicei considerat a fi lipsit de o etiologie acustică și de mișcările asociate în partiția cohleară sau fluidul cohlear. Mulți medici folosesc termenul de tinitus pentru a desemna tinitus subiectiv și termenul de somatosound pentru a desemna tinitus obiectiv.

Sunetele asociate cu majoritatea cazurilor de tinitus au fost descrise ca fiind analoge cu cicadele, greierii, vânturile, căderea apei de la robinet, măcinarea oțelului, scăparea de abur, lumini fluorescente, motoare în funcțiune și așa mai departe. Se crede că aceste tipuri de percepție rezultă din activitatea neuronală anormală la nivel subcortical al căii auditive.

Cauzele tinitusului subiectiv pot include deteriorarea urechii interne, expunerea la zgomote puternice, pierderea auzului legată de vârstă, infecții ale urechii, acumularea de cerumen, probleme vasculare sau utilizarea anumitor medicamente.

În cazul tinitusului obiectiv, acesta este de obicei cauzat de probleme fizice, cum ar fi spasmele musculare din urechea medie, probleme vasculare (de exemplu, anomalii ale vaselor de sânge din apropierea urechii) sau disfuncții ale trompei lui Eustachio. Sunetele pot varia de la bătăi ritmice până la sunete pulsatile.

Mai sunt și alte tipuri de tinitus:

• Tinitus pulsatil este caracterizat de un sunet pulsatoriu sincronizat cu bătăile inimii. Cauzele pot include probleme vasculare, cum ar fi hipertensiunea arterială, ateroscleroza, tumori vasculare sau anomalii ale vaselor de sânge. Poate fi un tip de tinitus obiectiv sau subiectiv.
• Tinitus tonal: Sunetele sunt percepute ca un țiuit constant, un bâzâit, un zumzet sau alte tonuri sonore continue. Acest tip de tinitus este frecvent și poate fi subiectiv.
• Tinitus non-tonal: Include sunete variate, cum ar fi foșnete, pocnituri sau sunete de clic.

Este, de asemenea, subiectiv și poate fi cauzat de diferite afecțiuni ale urechii sau probleme neurologice.

• Tinitus temporar: Poate apărea după expunerea la zgomote puternice, cum ar fi un concert sau o explozie. De obicei, dispare după câteva ore sau zile, odată ce urechile au avut timp să se recupereze.
• Tinitus cronic: Este un tinitus persistent, care durează mai mult de șase luni. Poate necesita tratament pe termen lung și gestionare continuă.

Diagnosticul de tinitus

Diagnosticarea tinitusului implică o serie de pași și teste pentru a determina cauza și tipul tinitusului și pentru a exclude alte afecțiuni care ar putea prezenta simptome similare. Diagnosticul tinitusului necesită o abordare cuprinzătoare pentru a identifica cauzele subiacente și pentru a stabili un plan de tratament adecvat. Este esențial ca persoanele cu simptome de tinitus să consulte un specialist în otorinolaringologie (ORL) sau un audiolog pentru o evaluare detaliată și pentru a primi recomandări personalizate de gestionare și tratament. Procesul de diagnosticare poate include:

• Istoricul medical și al simptomelor

Medicul va discuta detalii despre simptome, inclusiv natura, durata și frecvența sunetelor percepute.

Se va lua în considerare istoricul expunerii la zgomote puternice, utilizarea medicamentelor, existența unor afecțiuni medicale, traumatisme craniene sau ale gâtului și antecedentele familiale de probleme auditive.

• Examinarea fizică

Medicul va efectua o examinare completă a urechilor, capului și gâtului pentru a identifica eventuale cauze fizice ale tinitusului, cum ar fi acumularea de cerumen, infecții ale urechii sau probleme structurale.

• Teste audiologice

Audiograma este testul audiometric care măsoară capacitatea de auz a pacientului la diferite frecvențe și intensități sonore. Acesta poate ajuta la identificarea pierderii auzului și a tipului său (conductiv sau neurosenzorial).

Timpanometria măsoară funcționarea timpanului și a urechii medii pentru a detecta probleme cum ar fi acumularea de lichid sau disfuncții ale oscioarelor urechii.

• Teste imagistice

RMN-ul este utilizat pentru a vizualiza structurile interne ale urechii și creierului, poate ajuta la identificarea tumorilor, anomaliilor vasculare sau altor probleme structurale.

CT-ul poate fi utilizat pentru a examina oasele urechii și pentru a detecta afecțiuni structurale sau traumatisme.

• Teste suplimentare

Teste de sânge care pot fi efectuate pentru a verifica problemele de sănătate generale, cum ar fi diabetul, afecțiunile tiroidiene sau problemele autoimune, care ar putea contribui la tinitus.

Apoi, testul de emisii otoacustice (OAE) măsoară răspunsurile celulelor ciliate din urechea internă și poate ajuta la identificarea problemelor la nivelul cohleei.

• Evaluarea psihologică

Deoarece tinitusul este adesea asociat cu stres, anxietate și depresie, o evaluare psihologică poate fi utilă pentru a determina impactul emoțional al tinitusului și pentru a identifica nevoile de suport psihologic.

• Examinare vasculară

Dacă tinitusul este pulsatile, medicul poate recomanda teste suplimentare pentru a evalua circulația sângelui și sănătatea vaselor de sânge, inclusiv ecografia Doppler.

Tratamentul pentru tinitus

Din cauza numeroaselor etiologii și a fiziopatologiei complexe a tinitusului, un tratament definitiv nu a fost încă dezvoltat. Înainte de a putea încerca tratamentul, trebuie efectuată o evaluare clinică adecvată, inclusiv un istoric detaliat, măsurarea gradului de pierdere a auzului, cuantificarea severității tinitusului și identificarea factorilor etiologici, a simptomelor asociate și a comorbidităților.

Academia Americană de Otolaringologie a emis ghiduri de practică clinică pentru tinitus. Acestea includ:

• Reducerea stresului: Aceasta include utilizarea biofeedback-ului, respirația măsurată etc. Deși stresul în sine nu este o cauză a tinitusului, ca în orice condiție, stresul și anxietatea pot agrava starea.
• Terapia cognitivă: cu cât pacientul înțelege mai mult ce este tinitusul și nu este, cu atât efectul negativ este mai puțin. Odată ce pacientul cunoaște pe deplin – înțelege că tinitusul este similar cu mâncărimea, simptomele sunt reduse.
• Mascare: Când corpul aude același sunet de la telefonul mobil sau de la dispozitivul de sunet, acest lucru reduce simptomele. Există diferite forme de mascare. În esență, aceste sunete de mascare distrag atenția de la sunetul tinitus intern și îl înlocuiesc cu sunete relaxante.
• Îmbunătățirea somnului: Tinitusul poate afecta somnul normal, iar terapia ar trebui direcționată către o mai bună igienă a somnului.

Orientările oficiale subliniază că niciun medicament nu vindecă tinitusul. Cu toate acestea, au fost testate diferite combinații de magneziu, acid alfa-lipoic, N-acetil cisteină și altele pentru protecția auzului de zgomot. Când acestea sunt eficiente, este dificil să se diferențieze de efectul placebo sau de impactul unui program în care pacientul simte că este responsabil să aducă creierul în procesul de vindecare.

Principalul management este că pacienților cu tinitus nu li se va spune niciodată să trăiască cu el. Accentul ar trebui să fie pus pe reducerea stresului și să i se acorde un program de urmat. Terapia de recalificare a tinitusului și Neuronomica sunt programe comune utilizate în terapie de către indivizi instruiți în aplicarea lor.

Un aparat auditiv este întotdeauna benefic atunci când tinitusul este asociat cu pierderea auzului. Unele ajutoare vin cu sunete liniștitoare sau de mascare încorporate. Succesul este variabil.

Suplimente pentru tinitus

Există mai multe suplimente care au fost propuse pentru ameliorarea simptomelor tinitusului, deși eficacitatea acestora variază și nu există dovezi concludente că ar funcționa pentru toți pacienții. Este important să discutați cu un medic înainte de a începe orice regim de suplimente, deoarece acestea pot interacționa cu alte medicamente sau pot avea efecte secundare.

Ginkgo biloba

Ginkgo biloba este un supliment pe bază de plante utilizat de secole în medicina tradițională, mai ales pentru îmbunătățirea circulației și funcțiilor cognitive. În contextul tinitusului, Ginkgo biloba este adesea menționat datorită potențialului său de a îmbunătăți fluxul sanguin, inclusiv în urechea internă, și de a avea proprietăți antioxidante și neuroprotectoare.

Ginkgo biloba este cunoscut pentru capacitatea sa de a îmbunătăți circulația sanguină prin dilatarea vaselor de sânge și reducerea vâscozității sângelui. O mai bună circulație a sângelui în urechea internă ar putea ajuta la ameliorarea simptomelor tinitusului, mai ales dacă acestea sunt cauzate de probleme vasculare.

Acesta conține flavonoide și terpenoide, care au proprietăți antioxidante și care pot proteja celulele nervoase și alte celule din urechea internă de daunele oxidative, care ar putea contribui la tinitus.

Doza tipică de Ginkgo biloba pentru tinitus variază, dar majoritatea studiilor au folosit între 120 și 240 mg pe zi. Este important să urmați recomandările medicului sau ale producătorului privind dozajul.

Melatonina

Melatonina este un hormon produs în glanda pineală din creier, cunoscut în principal pentru rolul său în reglarea ciclului somn-veghe. În contextul tinitusului, melatonina a fost studiată datorită efectelor sale potențiale asupra somnului și a anxietății, care pot fi adesea afectate la persoanele cu tinitus.

Tinitusul poate perturba somnul, făcând dificilă adormirea și menținerea unui somn odihnitor. Melatonina, cunoscută pentru capacitatea sa de a regla ritmul circadian, poate ajuta la îmbunătățirea calității somnului, ceea ce, la rândul său, poate reduce percepția tinitusului și îmbunătăți calitatea vieții.

Deși nu este o soluție universală, melatonina poate face parte dintr-o abordare comprehensivă pentru gestionarea tinitusului.

Dozele de melatonină pentru tinitus pot varia, dar doze tipice utilizate în studii sunt între 3 mg și 5 mg înainte de culcare.

Zincul

Zincul este un mineral esențial pentru numeroase funcții biologice, inclusiv funcționarea sistemului imunitar, sinteza proteinelor și diviziunea celulară. Există unele dovezi care sugerează că zincul poate juca un rol în ameliorarea tinitusului, mai ales în cazurile în care există o deficiență de zinc.

El este important pentru sănătatea urechii interne și funcționarea normală a celulelor ciliate din cohlee, care sunt esențiale pentru auz.

Zincul are proprietăți antioxidante și antiinflamatorii, care pot proteja celulele urechii interne de daunele oxidative și inflamațiile, contribuind astfel la prevenirea sau ameliorarea tinitusului.

Doza de zinc recomandată pentru suplimentare variază, dar dozele tipice pentru tinitus sunt de obicei între 20 și 50 mg pe zi.

Vitaminele din complexul B

Complexul de vitamine B, care include mai multe vitamine solubile în apă, joacă un rol important în funcționarea sănătoasă a sistemului nervos, metabolismul celular și producerea de energie. În contextul tinitusului, anumite vitamine din complexul B sunt adesea studiate pentru potențialele lor beneficii.

Vitamina B12 este esențială pentru funcționarea normală a sistemului nervos și pentru sinteza ADN-ului. Deficiența de vitamina B12 poate duce la deteriorarea nervilor, inclusiv a nervilor auditivi, și a fost asociată cu tinitus.

Vitamina B1 este importantă pentru metabolismul energetic și funcționarea celulară. Deficiența de tiamină a fost asociată cu probleme neurologice care ar putea agrava tinitusul.

Vitamina B6 este implicată în sinteza neurotransmițătorilor și în funcționarea normală a creierului. Unele cercetări sugerează că vitamina B6 poate ajuta la reglarea activității nervoase și la reducerea simptomelor tinitusului.

Prevenție

Prevenirea tinitusului necesită o abordare holistică, care să includă protecția auditivă, îngrijirea generală a sănătății și gestionarea stresului. Adoptarea acestor măsuri preventive poate reduce riscul de apariție a tinitusului și poate ameliora simptomele la persoanele care deja se confruntă cu această afecțiune.

Limitați timpul petrecut în medii cu zgomote intense, cum ar fi concerte, discoteci sau evenimente sportive. Folosiți dispozitive de protecție auditivă, cum ar fi dopurile de urechi sau căștile de protecție, atunci când sunteți expuși la zgomote puternice.

Mențineți volumul dispozitivelor audio la un nivel moderat. Folosiți căști cu reducere a zgomotului ambiental pentru a nu fi nevoiți să creșteți volumul în medii zgomotoase.

Evitați utilizarea excesivă a bețișoarelor de urechi. Acestea pot împinge cerumenul mai adânc în canalul auditiv și pot provoca leziuni. Curățați urechile cu delicatețe și lăsați cerumenul să fie eliminat natural.

Tratați prompt orice infecție a urechii pentru a preveni complicațiile care pot duce la tinitus.

Sursa foto: Shutterstock

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.