„Ce guvern vom avea? Nimeni n-o știe”. Cum arăta criza politică din România în 1901 și cât de familiar sună astăzi

România trecea și în urmă cu 125 de ani printr-o perioadă de incertitudine politică, în care formarea unui guvern ținea țara în așteptare. Un articol publicat în 1901 vorbea despre administrația afectată, tensiunea din societate și privirile îndreptate spre șeful statului. Unele formulări par surprinzător de actuale în contextul crizei politice din 2026.

În ediția din 1 februarie 1901, Foaia Populară publica un text în care se întreabă simplu: „Cum stăm în aceste momente, ce guvern vom avea?”. Descrierea momentului politic pare, la prima vedere, desprinsă dintr-un ziar contemporan.

„Țara e de trei zile fără guvern; Camerele se întrunesc pentru a amâna imediat ședința; întregul aparat al administrației suferă. O atmosferă nervoasă domnește în toate păturile; toți au mintea încordată, privirea ațintită asupra deciziei pe care Suveranul, în înțelepciunea Lui o va lua: Cum stăm în aceste momente, ce guvern vom avea? Nimeni n-o știe, poate chiar Suveranul nu o știe încă!…“, era relatarea acelor timpuri, potrivit Institutului de Studii Sud-Est Europene.

Textul apărea într-o Românie condusă de regele Carol I, într-un sistem politic foarte diferit de cel de astăzi, dar cu o criză asemănătoare.

O criză de guvern în România lui Carol I

La conducerea Guvernului se afla conservatorul Petre P. Carp, instalat în vara anului 1900. Executivul său încerca să gestioneze o situație financiară dificilă prin majorări de taxe, restructurări și alte măsuri menite să aducă bani la buget. Încercarea de a contracta un nou împrumut extern eșuase, iar politicile propuse de Carp provocaseră nemulțumiri inclusiv în propria tabără.

Guvernul Carp avea să-și încheie mandatul la 13 februarie 1901. O zi mai târziu, liberalul Dimitrie A. Sturdza forma un nou Cabinet.

În acele zile de incertitudine, Foaia Populară surprindea o imagine care, citită după 125 de ani, pare straniu de actuală: Parlamentul se întrunea fără să rezolve criza, administrația suferea, atmosfera politică era tensionată, iar întrebarea tuturor era cine va guverna. Și, mai ales, toate privirile se îndreptau spre Carol I.

125 de ani mai târziu, România așteaptă din nou un guvern

România anului 2026 nu mai este, evident, România lui Carol I. Șeful statului nu mai este un monarh, iar instalarea unui Guvern depinde de proceduri constituționale și de obținerea votului Parlamentului. Președintele desemnează candidatul la funcția de premier, iar acesta trebuie să obțină votul de încredere al Legislativului.

Dar întrebarea vechiului ziar „Ce guvern vom avea?” a revenit.

Guvernul condus de Ilie Bolojan a fost demis pe 5 mai, după ce moțiunea de cenzură a trecut cu 281 de voturi. PSD își retrăsese sprijinul și a votat alături de AUR pentru căderea Executivului. De atunci, Cabinetul Bolojan a rămas la Palatul Victoria doar pentru administrarea treburilor curente.

Din acel moment, privirile s-au îndreptat spre Palatul Cotroceni. Nicușor Dan a început discuțiile cu partidele la doar câteva zile după căderea Guvernului. Au urmat consultări informale, apoi runde oficiale cu formațiunile parlamentare. Prima rundă oficială, din 18 mai, nu a dus însă la conturarea unei majorități. PSD și PNL au rămas pe poziții diferite, iar președintele a continuat negocierile.

Prima desemnare a venit abia pe 4 iunie, la aproape o lună după demiterea Cabinetului Bolojan. Nicușor Dan l-a ales pe Eugen Tomac, consilier prezidențial și europarlamentar, pentru funcția de premier. Tomac a încercat să obțină sprijin pentru un guvern de tehnocrați, dar calculele politice nu au ieșit. Zece zile mai târziu, și-a depus mandatul. În aceeași zi, Nicușor Dan a venit cu un alt nume: liberalul Adrian Veștea. O nouă nominalizare, o nouă încercare de a scoate țara din blocaj. De această dată, alegerea a fost făcută fără consultarea prealabilă a partidelor, inclusiv a PNL. Veștea a mers până în Parlament, dar Cabinetul său a primit doar 189 dintre cele 233 de voturi necesare.

A urmat din nou seria negocierilor de la Cotroceni. PSD l-a împins în față pe Sorin Grindeanu, în timp ce PNL, USR și UDMR au venit cu numele lui Siegfried Mureșan. Cu toate acestea, țara noastră tot fără premier a rămas.

După 125 de ani, întrebarea pusă de Foaia Populară rămâne surprinzător de actuală:

„Cum stăm în aceste momente, ce guvern vom avea? Nimeni n-o știe, poate chiar Suveranul nu o știe încă!…“