Trădare și spionaj în vreme de război. Execuția care a adunat Bacăul la poligon

Doi militari români acuzați de spionaj și de tentativă de a arunca în aer un tren cu ofițeri au fost executați public, în august 1916, la Bacău. Gavril Anton și Tanasă Diaconescu au fost condamnați la degradare militară și la moarte. Sentința a fost pronunțată pe 26 august 1916 de Consiliul de Război al Armatei de Nord.

Execuția a avut loc două zile mai târziu, la ora 06:00, pe poligonul de tragere al Regimentului de Infanterie din Bacău.

Acuzați că au încercat să distrugă un tren cu ofițeri

Comandamentul Armatei de Nord susținea că cei doi militari păstrau legături cu reprezentanți ai Ungariei. Aceștia ar fi urmărit mișcările trupelor române și ar fi transmis informații inamicului. Cei doi au fost acuzați și că au încercat, în noaptea de 19 august 1916, să arunce în aer un tren în care se aflau ofițeri. Potrivit autorităților militare, ei ar fi folosit bombe cu dinamită de proveniență germană.

În anunțul trimis la acea vreme, Comandamentul Armatei de Nord arăta că execuția a fost organizată în public pentru a-i descuraja pe cei care ar fi putut comite fapte similare.

„Se aduce la cunoștința generală că Consiliul de Război de pe lângă Armata de Nord, în ședința de astăzi, 26 august 1916, prin sentința Nr. 1, a condamnat pe criminalii trădători Gavril Anton Galbază și Tanasă Diaconescu, la degradare militară și moarte, întrucât, puși la cale de dușmanii noștri seculari, ungurii – cu care întrețineau criminale legături cu scop de a practica spionajul asupra mișcărilor trupelor noastre – au încercat în noaptea de 19 august să svârle în aer cu bombe de dinamită de proveniență germană un tren cu ofițeri.

Executarea s-a făcut prin împușcare, pe platoul de tragere a Inf. Bacău la orele 6, în dimineața zilei de 28 august 1916, în public, spre a servi de exemplu tuturor acelor suflete slabe și plecate spre crimă”, se arată în anunțul Comandamentului Armatei de Nord, potrivit Institutului de Studii Sud-Est Europene.

O mulțime de oameni a asistat la execuție

Ani mai târziu, un martor a descris atmosfera din dimineața execuției. Oamenii se îndreptau în număr mare spre poligonul de tragere, atrași de posibilitatea de a vedea condamnarea dusă la capăt.

„Îmboldiți de frigurile unei curiozități bolnăvicioase, alergam chiar cu fuga spre poligonul de tir, să nu scăpăm această rară ocaziune de a vedea cum se împușcă doi oameni”, relata martorul.

Loculo era înconjurat de spectatori, iar mulțimea era ținută la distanță de un cordon de soldați. Condamnații au fost aduși într-o dubă, sub escorta jandarmilor. Înainte de execuție, procurorul militar a citit sentința. Martorul l-a descris pe Galbază drept un bărbat de aproximativ 35 de ani, palid și cu privirea îndreptată spre pământ. Diaconescu, fost jandarm, părea să aibă o atitudine de protest și privea spre oamenii veniți să asiste. După citirea sentinței, cei doi au fost legați de stâlpi și acoperiți la ochi.

Prima rafală nu i-a ucis. A fost nevoie de un al doilea foc.

„Un al doilea foc de ploton și totul e terminat”, consemna martorul.

Îngropați fără cruci, în apropierea poligonului

Avocatul și scriitorul Radu D. Rosetti a relatat, la rândul său, ce s-a întâmplat după execuție. Potrivit acestuia, mulțimea a părăsit locul în tăcere. Trupurile celor doi au fost coborâte de la stâlpi și îngropate în apropierea poligonului. Mormintele nu au fost marcate cu cruci.

„Trădătorii n-au cruce la mormânt. Mulțimea se împrăștie tăcută, și corpurile nenorociților, coborâte de pe stâlpi, sunt aruncate în gropile maidanului, prin apropierea căruia nu vor mai trece decât căruțele cu murdării… Dar când noaptea își întinde aripile negre, uitându-se în urmă să n-o vadă nimeni, sora lui Anton, unul din executați, depune o floare pe mormântul plutonierului, celălalt împușcat. E logodnica lui, femeia pentru care a primit arginții lui Iuda, și-a murit blestemat – și iubirea orabă iartă tot”, scria Rosetti.

CITEȘTE ȘI

Românul care a umilit Securitatea lui Ceaușescu. Cum a fugit din țară în 1988 cu o mașină transformată în drezină, pe șinele de cale ferată