Avatarurile artei și instituțiilor artistice în primul deceniu de după al Doilea Război Mondial includ în mod copleșitor experiența realismului socialist ca fenomen ce a deturnat și a marcat practica imaginilor în domeniul românesc.
Irina Cărăbaș lansează astăzi, de la ora 18.00, volumul „Realismul socialist cu fața spre trecut. Instituții și artiști în România 1944-1953“ (Ideea Design&Print), la Salonul de proiecte (Tipografia Universul, Corpul B, Etaj 1, Ion Brezoianu 23 – 25, București).
Invitați la lansarea de carte sunt Anca Oroveanu (Universitatea Națională de Artă/Colegiul Noua Europă) și Lucia Dragomir (Universitatea București).
„Spre deosebire de majoritatea narațiunilor despre arta postbelică în Europa de est, cartea de față își propune să discute realismul socialist din România nu ca fenomen de ruptură, ci să-i traseze posibilele legături și continuități cu epoca anterioară (în particular cu segmentul ei interbelic) și să-l situeze și să-l definească drept fenomen al modernității. Intervalul cronologic studiat permite prezentarea nuanțată a transformărilor câmpului artistic local de la pluralitatea anilor 1944-1948 până la uniformizarea lui din anii următori.“
Irina Cărăbaş este istoric de artă și predă la Departamentul de Istoria şi Teoria Artei al Universităţii Naționale de Artă din Bucureşti. Interesele ei pentru modernitatea din România au evoluat în diverse configurații în texte, proiecte de cercetare și cursuri, cuprinzând probleme și domenii ca: relația dintre artă și politică, realismul socialist, avangarda istorică, arte decorative/design, cultura vizuală a socialismului. În ultimii ani a avut mai multe granturi de cercetare și predare din partea Fundației Erste, Getty-Colegiul Noua Europă, Academiei Române, Zentralinstitut für Kunstgeschichte München.
Potrivit autoarei, „ideea unei forme locale de realism socialist rezultă, pe de-o parte, din studiul noilor instituții artistice înființate sau transformate de regimul comunist (Sindicatul artelor frumoase/UAP, Institutele de arte plastice, sistemul de expoziții, Muzeul de artă al RPR) și, pe de alta, din câteva studii de caz în care sunt discutate carierele unor artiști, neașteptați în acest context, precum Alexandru Ciucurencu sau controversați, precum M. H. Maxy. Ambele direcții – instituții și oameni – urmăresc cu atenție felul în care trecutul interbelic și prestigiul lui este incorporat în realități aparent noi. Interesul cărții constă în tipul de probleme pe care le pune cu privire la arta în timpul regimului comunist din România, prea puțin și prea succint atinse până acum, dar și în cercetarea, conectarea și interpretarea unor multiple surse de arhive inedite atât textuale cât și de imagine.“
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.