Ce se putea întâmpla dacă Nicușor Dan ar fi mers „teleleu” la Davos?

În ajunul întâlnirii anuale World Economic Forum de la Davos, am aflat de la președintele României, nu direct ci prin intermediul lui Marius Lazurcă (consilierul său pentru securitate naţională), că „nu umblu teleleu prin lume …, mai cu seamă când consilierii mei nu îmi pot construi suficientă substanţă pentru prezenţa mea la Davos”.

În lipsa președintelui sau a prim-ministrului României, Ministerul Afacerilor Externe ne-a dat asigurări că țara noastră este reprezentată de „cea mai consistentă delegație guvernamentală din toate edițiile anterioare ale conferinței”, justificare a „angajamentului asumat de Guvern și de Administrația Prezidențială pentru întărirea diplomației economice”.

Câteva cuvinte despre componența delegației române, formată din Oana Țoiu (ministrul Afacerilor Externe), Dragoș Pîslaru (ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene), Bogdan Ivan (ministrul Energiei) și Radu Burnete (consilier prezidențial). Într-adevăr, dacă ne uităm la fișele de post ale celor trei miniștri am putea să ne gândim că aceștia vor veni de la Davos cu rezultate remarcabile „pentru întărirea diplomației economice” a României!

Derapăm la nivel înalt

Îmi permit să manifest o firavă speranță că, la sosirea de la Davos, fie prin vocea Președintelui sau a Primului-ministru, fie cel puțin al Ministrului Afacerilor Externe (care a și condus delegația) vom afla ce au reușit să facă membrii delegației pentru a-și atinge scopul anterior declarat!

Pentru că, dacă este să ne raportăm strict la programul pus la dispoziție de organizatori  observăm că, participarea oficială a constat doar în două luări de cuvânt ale Oanei Țoiu, deși programul întâlnirii a cuprins și paneluri unde și ceilalți miniștri ar fi putut avea un cuvânt de spus, un exemplu în acest sens fiind panelul “Who Is Winning on Energy Security?”, unde poate că Bogdan Ivan ar fi putut promova proiectul Neptun Deep care va transforma România în hub regional de energie. Evident, nu putem să nu ne întrebăm ce sarcini au avut restul membrilor delegației și cum vor motiva banii cheltuiți de statul român pentru deplasarea lor la Davos! Poate, prin discuțiile pe coridoarele de la Davos, au reușit să atragă investiții importante pentru România! Să sperăm că, astfel de vești bune, vom afla din comunicatul oficial al autorităților române, care va fi dat publicității la întoarcerea acestora!

Revenind la luările de cuvânt ale Oanei Țoiu, ne-am fi dorit ca acestea să constituie mesaje substanțiale de politică externă ale României, transmise de primul diplomat al țării. Vă las să vă convingeți dacă România a avut un mesaj oficial de transmis sau a fost doar o simplă “părerologie”, dacă aveți curiozitatea să urmăriți luările de poziție ale oficialului român la dezbaterile “Staying Grounded in an Age of Uncertainty” respectiv „Can Russia Sustain a Wartime Economy?”

Un mesaj important este și nivelul de participare, raportat la ceilalți paneliști care au luat cuvântul și cum sunt percepute aceste paneluri ca importanță de către organizatori! Mai precis, României nu i s-a oferit posibilitatea să transmită un mesaj direct, sub forma unui discurs de tipul celor rezervate, am putea crede, de pildă, doar lui Donald Trump, Ursula Von der Leyen sau Emmanuel Macron. Dar, ce să vezi? O astfel de oportunitate le-a fost oferită și lui Abdel Fattah El-Sissi (Președintele Egiptului) sau lui Kyriakos Mitsotakis (Primul-ministru Greciei). Acum ne poate părea că are sens că Nicușor Dan nu a dorit să participe, dacă este să interpretăm, în registrul reprezentativității României la Davos, “auto-critica” făcută public de Marius Lazurcă:  “mai cu seamă când consilierii mei nu îmi pot construi suficientă substanţă pentru prezenţa mea la Davos”. Adică, dacă Ministerul Afacerilor Externe sau Președinția României nu a putut negocia cu organizatorii, pentru a obține un panel special pentru Nicușor Dan, nu are rost ca acesta să fie prezent? L-aș întreba pe Nicușor Dan dacă nu ar fi fost destul de onorant să facă parte dintr-un panel lături de omologi precum Karol Nawrocki (Președintele Poloniei) sau Alexander Stubb (Președintele Finlandei)?

Dacă răspunsul la această întrebare este negativ, oare la ce s-a referit critica lui Nicușor Dan conform căreia  “ consilierii mei nu îmi pot construi suficientă substanţă pentru prezenţa mea la Davos”? Pentru că lipsa unor explicații nu face decât să dea apă la moară teoriei “curluntrismului” politicii externe a României care domină dezbaterea publică din România, în zilele acestea!

Mai precis, oare Nicușor Dan nu ar fi știut ce să-i răspundă lui Donald Trump dacă l-ar fi întrebat ce poziție are cu privire la anexarea Groenlandei de către SUA sau de ce nu vrea să-i dea un miliard de dolari pentru un loc permanent în “Board of Peace”? Credem noi că, în luarea deciziei de către Trump de a lucra doar cu acele state europene cu care vrea el (conform prevederilor Strategiei de Securitate Națională a SUA 2025), ar fi contat că România a emis un comunicat de presă sau Nicușor Dan i-ar fi spus în față că România analizează implicațiile Cartei „Board of Peace” în raport cu angajamentele sale internaționale (statutul de membru ONU?), dat fiind că Donald Trump a declarat că noul său „Consiliu pentru Pace” ar putea, „eventual”, să înlocuiască ONU?

Sau poate că nu ar fi știut ce să-i spună lui Macron, cu privire la faptul că acesta a declarat că: “Concurența din partea Statelor Unite ale Americii prin acorduri comerciale care subminează interesele noastre de export și urmăresc slăbirea și subordonarea Europei, combinată cu o acumulare nesfârșită de noi tarife vamale care sunt fundamental inacceptabile – cu atât mai mult atunci când sunt folosite ca pârghie împotriva suveranității teritoriale”?

Sau Ursulei Von der Leyen: “Cele 27 de națiuni membre ale UE consideră poporul Statelor Unite nu doar aliații noștri, ci și prietenii noștri, iar aruncarea noastră într-o spirală descendentă nu ar face decât să-i ajute chiar pe adversarii pe care amândoi suntem atât de hotărâți să-i ținem departe de peisajul strategic. Așadar, răspunsul nostru va fi neclintit, unit și proporțional”.

Vestea proastă este că „de ce este îți este sortit nu scapi” (dacă este să parafrazăm un proverb românesc)! Mai precis, dacă majoritatea statelor membre UE va vota activarea “The Anti-Coercion Instrument” față de SUA (o ședință informală a Consiliului European, planificată pentru 22 ianuarie 2026, la care președintele României a confirmat participarea, ar putea lua în discuție acest lucru), Nicușor Dan va trebui să voteze într-o tabără sau alta!

Până când România va decide dacă sau cât de eficientă este aparența unei politici externe a „curluntrismului”, las aici puțină bibliografie, de la Davos, care poate ajuta în acest scop!

Mark Carney (premierul Canadei): “Știm că vechea ordine nu se va întoarce. Nu ar trebui să o deplângem. Nostalgia nu este o strategie. Credem că din această fractură putem construi ceva mai mare, mai bun, mai puternic și mai just. Aceasta este sarcina puterilor mijlocii, țările care au cel mai mult de pierdut într-o lume a fortărețelor și cel mai mult de câștigat din cooperare autentică. Cei puternici au puterea lor. Dar noi avem ceva la fel de important: capacitatea de a înceta să ne prefacem, de a numi realitățile, de a ne construi forța acasă și de a acționa împreună”.