31 mai 2019. Vladimir Plahotniuc apare în spațiul public după aproape 2 luni de absență, perioadă care a trezit tot felul de supoziții despre soarta celui care a avut în proprietatea sa un stat și pe care, în urma unei serii de gafe uriașe, l-a pierdut în decurs de doar câteva zile.
30 mai 2019. Plahotniuc avea în continuare statul în proprietate, iar planul său de a și-l asigura la dispoziție pentru următorii mulți ani decurgea perfect. Alegerile anticipate erau aproape sigure. Iar dacă nu aveau loc anticipate, exista varianta de rezervă – alianță cu PSRM. Doar că, o zi înainte, din capitala redenumită a Kazahstanului, Igor Dodon anunța că la Chișinău vine reprezentatul special al lui Vladimir Putin pentru Chișinău – Dmitri Kozak. A fost momentul în care tot planul lui Plahotniuc a fost zdruncinat și dat peste cap de o serie de greșeli care se vor dovedi ulterior fatale.
1. 31 mai 2019. Plahotniuc apare absolut surprinzător în spațiul public, după două luni de absență și cu doar 10 zile înainte de expirarea termenului în care se mai putea crea o alianță de guvernare, anunțând că își dorește coaliție cu PSRM și că este gata să accepte toate condițiile socialiștilor, inclusiv votarea Zinaidei Grecianîi la funcția de spicher. Motivul: Vizita lui Kozak. Intenția: De a crea impresia că este bătută în cuie alianța PD-PSRM și a rupe orice punte între ACUM și socialiști. Efectul: Plahotniuc a eliminat mitul „nocivității” PSRM, promovate atâta timp de trustul PD. De fapt a ridicat mingea la fileul ACUM-ului, care a avut un motiv în plus pentru a-și explica mai ușor alianța cu socialiștii în fața propriului electorat.
2. 2 iunie 2019. Un Il-76 militar rusesc aterizează liber pe aeroportul internațional Chișinău. Imediat, de la Moscova decolează un Il-96-300, una dintre cele mai importante aeronave guvernamentale ruse. La bord Dmitri Kozak, persoană indezirabilă în Uniunea Europeană, introdus pe lista de sancțiuni europene în 2014, chiar alături de Dmitri Rogozin, fostul reprezentat al lui Putin pentru relațiile cu Chișinăul. Deși putea să-i aplice același tratament ca și lui Rogozin, în 2017, când avionul cu care venea la Chișinău a fost interzis în spațiul aerian românesc, Plahotniuc l-a lăsat pe Kozak să ajungă în Moldova.
Plahotniuc nu l-a interzis pe Kozak deoarece era sigur de devotamentul lui Dodon și nu a vrut să-l umilească pe ăsta din nou, când îi mai rămânea doar o săptămână până la punerea în aplicare a planului de bază – anticipate. Doar că vicepremierul rus a avut un discurs monumental la Președinție, parcă desprins din programul electoral al Blocului ACUM, determinându-i pe Maia Sandu și Andrei Năstase să facă ceva considerat inadmisibil până atunci – să meargă la întrevedere cu Kozak.
3. 2 iunie 2019. Plahotniuc merge și el la întâlnire cu Kozak. În încercarea de a zădărnici orice șansă de alianță ACUM-PSRM, îi propune vicepremierului rus acel plan în 4 puncte de federalizare, prin care a sperat că reintră în grațiile Moscovei și că-i face o ofertă atât de mieroasă trimisului lui Putin, că acesta îl va alege pe el în locul pro-europenilor. Doar că s-a vulnerabilizat și mai mult în fața rușilor, care au putut ulterior demonstra că cel care umbla cu federalizarea este tocmai Plahotniuc.
4. 7 iunie 2019. Plahotniuc insistă în cadrul discuțiilor cu Igor Dodon pe funcția de premier pentru el, chiar dacă primul i-a spus de nenumărate ori că socialiștii nu pot accepta. A făcut-o pentru că, chiar și atunci, Plahotniuc își dorea mai mult anticipate decât o coaliție cu PSRM, care era doar planul de rezervă. În schimb l-a eliberat pe Dodon de o corvoadă. Acesta a mers la Consiliul socialiștilor și le-a spus că nu există o înțelegere cu PD și că vor fi anticipate, lucru anunțat ulterior și jurnaliștilor.
5. 7 iunie 2019. Imediat după anunțul lui Dodon, Curtea Constituțională spune că au mai rămas doar câteva ore când mai poate fi creată o coaliție, transformând trei luni în 90 de zile. Această decizie, în mod cert arbitrară și ilegală și anunțată atât de târziu, a descalificat și mai mult instituția în fața partenerilor externi și a făcut ca toate deciziile anunțate în următoarele zile să fie privite în aceeași lumină.
6. 8 iunie 2019. Panicat și adus la disperare de ce se întâmplă în Parlament, Plahotniuc face un gest prin care îl eliberează total pe Dodon de el și taie absolut orice punte de comunicare cu șeful statului și socialiștii. Scoate acele înregistrări de la negocieri și-l acuză pe Dodon de trădare, iar pe socialiști de finanțare ilegală și cere scoaterea PSRM-ului în afara legii. Astfel a aruncat deputații socialiști în „brațele” ACUM-ului, aceștia acceptând practic orice condiție a pro-europenilor în condițiile în care se aflau cu „sabia lui Damocles” deasupra capului. În plus, transformă în certitudine un zvon – că înregistrează oamenii apoi îi șantajează în baza filmelor cu ei.
7. 8 iunie 2019. Expune și descalifică total Curtea Constituțională, care emitea decizii la doar 7 minute după ce era sesizată.
8. 9 iunie 2019. Apar corturi și personaje dubioase în jurul instituțiilor de stat. Plahotniuc demonstrează că nu vrea să cedeze nici într-un caz puterea și se descalifică astfel în fața Occidentului. Protestul grotesc, cu doar câteva mii de oameni, din fața Președinției, întărește și mai mult această impresie.
9. 8 iunie 2019 – prezent. Declanșează un război total împotriva întregului PSRM. Își îndepărtează astfel și cei mai devotați deputați socialiști, pe care altfel i-ar fi putut utiliza în Parlament pentru a sabota înțelegerile cu ACUM.
10. 11 iunie 2019. Votează în ședința unui Guvern deja ilegitim mutarea ambasadei din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim. În aceeași ședință „acordă” terenul de la stadionul Republican ambasadei SUA. „O tentativă de mituire a americanilor”, prin care a demonstrat cât de disperat este și că a rămas fără soluții. Astfel și-a tăiat și relațiile bune în zona Golfului, în condițiile în care Liga Arabă a avut o reacție extrem de dură la această decizie. Emiratele Arabe Unite, o posibilă destinație pentru evadarea lui Plahotniuc, fac parte din Liga Arabă.
De ce socialiștii (rușii) nu au acceptat nici măcar anticipatele?
Am spus-o chiar la câteva zile după alegerile din 24 februarie că principala miză a lui Plahotniuc erau alegerile anticipate. Mă bazam pe două argumente:
1. Plahotniuc a testat mecanismul fraudării și va putea obține un scor mai bun într-un nou scrutin, desfășurat și pe fondul dezolării pe dreapta.
2. Dodon urma să împace și capra (rușii) și varza (Plahotniuc). Primii nu doreau nici într-un caz alianță cu PD, al doilea își dorea anticipate în primul rând.
Doar că nu luasem în calcul o variantă neverosimilă. O înțelegere Rusia-UE sub auspiciile SUA. Toți, din motive diferite, nu și-au dorit anticipate.
De ce era inacceptabilă pentru socialiști (ruși) o alianță PSRM-PD? Dincolo de faptul că Plahotniuc nu e dorit la Moscova pentru ce a făcut în 2010, dar în special pentru laundromatul prin care a scos în jur de 50 de miliarde de dolari din Rusia, a existat un motiv cel puțin la fel de important. Alianța PSRM-PD ar fi însemnat canibalizarea socialiștilor de către Plahotniuc. Cel mai probabil Dodon ajungea la pușcărie în următoarele luni, iar Plahotniuc, din postura de premier, ar fi putut deveni chiar președinte în alegerile din 2020.
Dar de ce socialiștii (rușii) nu au acceptat nici anticipatele? Pentru că soarta socialiștilor și a Republicii Moldova, în general, ar fi fost și mai proastă. Plahotniuc pregătea scoaterea în afara legii a PSRM pentru finanțare ilegală în campania din februarie. Planul deja a fost developat, dar odată pus în aplicare în anticipate ar fi însemnat un scor de cel puțin 70 de mandate pentru PD și Șor și control absolut asupra statului.
Iar sumbra perspectivă a unui Parlament controlat total de Plahotniuc alături de satelitul său Șor i-a determinat pe europeni și americani, în încercarea de a salva democrația în Republica Moldova, să facă un lucru considerat un scenariu SF altă dată. Să bată palma cu rușii. Să facă o înțelegere pentru a distruge un individ care transformase Moldova într-o plantație de sclavi modernă, pe care o exploata doar în propriul interes.
Editorial publicat în Cotidianul.md
Cata asemanare cu alta colonie (decidenti cu caractere mici si suflete mizere ce se aliaza – vand / cumpara orice tara si parinti, oricarui strain numai pentru asi arata muschi si a castiga in raport cu conationali – ce i-a facut mari) Orice asemanre cu Romania si liberschimbisti iohanisti e pur intamplatoare (dar atat de reala). Popoare de slugi perverse care fara stapani (Inalte Porti – carora sa se inchine si sa parasca pe ai lor) sunt orfane si neputincioase in a realiza ceva prin proprii puteri si calitati.
@QX : si daca-i vine rândul si tipului? R. Moldova nefiind decât începutul „întelegerilor”? mai ales ca-ntre UE-Vest (pâna la granita poloneza) si UE partea Estica, falia s-a si declarat, si-nca-n mod oficial(Polonia-i citata-n mod curent în Vest ca exemplu negativ, de extrema dreapta xenofoba, daca nu negationista, în timp ce acelasi guvern de la Varsovia-i aduce-n extaz pe unii estici naivi. Si România tipului la care ne referim – nu spun tzine, persoana însemnata, moncher… -, are, daca nu soarta Poloniei, pe-aia de-a fi iesit de pe harta continentului … poate ca unii, de pe colo sus, nu spun unde, ma-ntzeledzi-, s-or mai fi si saturat, si ei … mai ales ca tot ei l-au pus, ma-ntzeledzi, numa’ ca tipu’, bolovan, ca si de prost si mitocan, e de speriat …
Mai este ceva, pe vremuri democratia a inceput cu crime in stil NKVD, vezi cazul nea Ceasca. Oare acum si la acest capitol nu mai au specialist, sau mai binee zis, le lipseste farul calauzitor, ca sa stie masele cine este de fapt dictatorul.
Oare pe uitarea istoriei care nu se mai preda la scoala, mizeaza cei mari si tari???
O zi buna.
Con
Pt. Con.Daca aveti bunavointa va sugerez sa va informati cum decurgeau procesele ordonate de Stalin in 1937, contra unor presupusi oponenti , de fapt persoane loiale dictatorului, devotate PCUS. Procesul ordonat de comunistul Iliescu, pt. a scapa de rivali,de condamnare la moarte a lui Nicolae si a Elenei Ceausescu in baza unor acuzatii inventate, in care avocatii au facut rechizitorii de procurori, este unul asemanator.