Ceuta: criză umanitară, dar și criză între Spania și Maroc-SUA-Israel

Joi, în Ceuta, enclava spaniolă din Maroc, au intrat circa 50.000 de imigranți. Financial Times scrie că sunt în principal tineri marocani. Printre ei se află și femei, copii și persoane din alte țări.  Guvernul de la Madrid a atribuit situația rețelelor de trafic de migranți, despre care a spus că profită de o decizie a Curții Supreme care limitează interceptarea și returnarea automată a persoanelor ajunse pe cale maritimă în Ceuta și Melilla. O asemenea precizare caută să nu inflameze relația cu Marocul.

Spre deosebire de criza precedentă, în 2021, reacția UE este întârziată. Ceuta este graniță externă a UE. În 2021, Comisia Europeană a precizat imediat că ”nimeni nu poate intimida sau șantaja Uniunea Europeană”. Acum, reacția este așteptată. Madridul a reacționat similar – polițienesc și militar.

În Ceuta si Melilla avem de-a face cu o criza umanitară. Însă, dacă în spatele ei nu s-ar fi ascuns o criză politică între Maroc, Spania și Algeria și chiar o criză în interiorul NATO, zecile de mii de imigranți nu ar fi pătruns pe teritoriul Spaniei și al UE din nordul Africii.

Algeria intră în joc: dependența energetică a UE devine armă geopolitică

Criza vine la zece zile după ce premierul socialist al Spaniei a întreprins o vizită în Algeria, rivalul istoric al Marocului. Pedro Sanchez a spus că relațiile Spaniei cu Algeria intră ”într-o nouă fază”. În comunicatul guvernului spaniol se vorbește despre cooperarea în domeniul energiei. Hidrocarburile sunt pârghia principală a Algeriei în relația cu UE, în special după sancțiunile impuse de Europa Rusiei. Algeria mizează pe poziția de sursă de energie pentru Europa pentru a bloca preluarea oficială de către Maroc a Saharei Occidentale. La scurt timp după această vizită a lui Sanchez, enclavele spaniole din Maroc au fost invadate de imigranți.

De la Gaza la Iran: ruptura dintre Madrid și tabăra SUA-Israel

Se adaugă poziția premierului Socialist Pedro Sanchez față de conflictul din Gaza și apoi față de războiul Americii în Iran (cu interzicerea folosirii bazelor NATO din Spania). Această poziție nu este străină de criza din Ceuta. Spania a impus embargo armelor din Israel. A întrerupt contracte ale Israelului cu companiile din industria militara din Spania, chiar și pentru mici componente. De cealaltă parte, Marocul este un stat arab carte a dezvoltat o relație puternică cu Israelul în ultimii șase ani.

”Politica anti-Israel și anti-americană a lui Sánchez ar putea costa Spania ultimele sale colonii africane”, suna titlul unui articol publicat în luna martie de Jerusalem News Syndicate. Presa israeliană conservatoare a devenit o portavoce a revendicărilor marocane asupra Ceutei și Mellila. ”Spania condamnă Israelul în timp ce ocupă teritoriu marocan”, scrie Times of Israel. Pe de altă parte, presa de stânga din Spania a condamnat constant ”genocidul” comis de Israel în Gaza.

Marocul vede o oportunitate: fisurile dintre Madrid și Washington

Cotidianul israelian Yedioth Ahronoth scria următoarele, la finalul lunii aprilie 2026. ”Disensiunile dintre Washington și Madrid pe tema NATO și Iranului deschid o fereastră de oportunitate pentru Maroc, care își poate intensifica revendicările asupra Ceutei și Melillei. Israelul ar putea susține diplomatic Rabatul într-o alianță condusă de SUA, unde partenerii considerați cooperanți câștigă tot mai mult teren în fața aliaților europeni percepuți drept reticenți”.

O revendicare veche ajunge la Washington: sunt Ceuta și Melilla teritorii marocane?

Ziarul îl cita pe Michael Rubin, analist la American Enterprise Institute, care a susținut într-un material publicat de Middle East Forum că administrația Trump ar trebui să recunoască oficial Ceuta și Melilla ca teritorii marocane ocupate. El a descris Spania drept ”o putere colonială care menține colonii peste Strâmtoarea Gibraltar”.  Presa marocana cita, in mai 2026, un raport al unei comisii a Camerei Reprezentanților din SUA care a făcut referire oficială la Ceuta și Melilla ca orașe administrate de Spania, dar „aflate pe teritoriul Marocului”. Ar fi prima contestare explicită, la nivel legislativ american, a suveranității spaniole asupra celor două enclave revendicate de Maroc.

2021, anul când migrația a devenit armă diplomatică

La origine, criza imigranților din 2021 a fost una politică. Relaxarea controalelor la frontieră de către Maroc a fost considerată o măsură calculată de presiune asupra Spaniei și UE în disputa privind Sahara Occidentală. Fostă colonie spaniolă până în 1976, regiunea a fost anexată de Maroc, însă statutul său rămâne contestat la nivel internațional. Oficial, Marocul a justificat decizia prin faptul că Spania i-a permis liderului Frontului Polisario, Brahim Ghali, să primească tratament medical pe teritoriul spaniol, în timpul pandemiei de covid-19. Analiștii apreciau că miza era mai amplă: consolidarea controlului marocan asupra Saharei Occidentale, după ce Statele Unite recunoscuseră, în decembrie 2020. suveranitatea Marocului asupra teritoriului. Asta în ciuda rezoluțiilor ONU care susțin dreptul poporului sahrawi la autodeterminare.

Criza din 2021: avertismentul care a schimbat politica Spaniei

În mai 2021, Marocul a relaxat controalele la frontieră, permițând intrarea imigranților în Ceuta, enclavă spaniolă de pe coasta Africii. Între 8.000 și 10.000 de imigranți, mulți dintre ei copii, au trecut frontiera, inclusiv înotând pe lângă gardul de securitate care separă Marocul de Ceuta. Un număr mai mic a ajuns în cealaltă enclavă spaniolă, Melilla. Trei persoane au murit în timpul tentativei de traversare, iar numeroși imigranți au rămas fără adăpost, dormind pe străzi sau în clădiri abandonate.

Prima reacție a Spaniei la criza din Ceuta din 2021 a fost militară. Au fost mobilizate forțe de securitate, iar la frontieră au fost raportate confruntări. Spania a returnat rapid în Maroc aproximativ 5.600 de persoane intrate în enclavă, fără evaluări individuale, măsură criticată de organizațiile pentru drepturile omului. Comisia Europeană a susținut poziția Madridului. Vicepreședintele de atunci al Comisiei Europene, Margaritis Schinas, a declarat: ”Nimeni nu poate intimida sau șantaja Uniunea Europeană”.

Sahara Occidentală: conflictul care revine de fiecare dată

Tensiunile dintre Spania și Maroc serau legate de statutul Saharei Occidentale, revendicată de Maroc și disputată cu Frontul Polisario, al populației băștinașe sahrawi, susținut de Algeria. Spania a susținut procesul ONU de pacificare, prin intermediul unui referendum amânat constant. 2022 a fost momentul în care Spania premierului socialist Pedro Sanchez a acceptat planul marocan de autonomie pentru Sahara Occidentală. În acel an, premierul Sanchez mergea in Maroc și anunța ”o nouă etapă” în relațiile bilaterale. In 2026, a anunțat ”o nouă etapă” in relațiile cu Algeria si la scurt timp Ceuta a fost invadată de imigranți.

Tensiunile aplanate prin decizia lui Sanchez din 2022 au revenit odată cu războiul din Gaza și plasarea în tabere opuse a Spaniei și Marocului. Marocul a cultivat relațiile cu SUA și Israel pentru a obține controlul în Sahara Occidentala. În 2020, a semnat Acordul Abraham pentru recunoașterea Israelului. Au urmat apoi o mulțime de contracte militare cu Israelul. Marocul a cumpărat drone de supraveghere, drone de atac, rachete ghidate de precizie, tehnologie anti-dronă. Achizițiile au ajuns la circa un miliard de dolari. Cooperarea cu Israelul era mai veche. Folosirea de către Maroc a softului de supraveghere israelian Pegasus a creat un mare scandal in Spania. Marocul a spionat astfel politicieni și jurnaliști marocani și spanioli.

Ceuta 2026: un avertisment și mai mare pentru Spania

Criza din Ceuta din 2026 este, fără îndoială, mai grava decât cea din 2021, cel puțin din punctul de vedere al numărului de imigranți lăsați de auroritățile marocane să intre în enclava spaniolă – în special marocani tineri. Cel mai probabil, ca și în 2021, această criză indusă de guvernul de la Rabat se dorește a fi un avertisment pentru Spania. De data aceasta este un avertisment care trece dincolo de Sahara Occidentală, un obiectiv ca și atins de Maroc.