Cînd „papagalii” rămîn de „fazani”

La puţine zile de cînd aritmetica electorală, cel puţin la Bucureşti, e necruţătoare cu ei, liberalii, prin vocea bicefal-caricaturală a liderilor săi, continuă să rămînă tributari unei buimăceli somnambuleşti care pare fără leac şi fără ieşire. Trecînd cu viteza fulgerului peste faptul că mulţi dintre primarii liberali din Ardeal, realeşi şi contabilizaţi în dreptul succeselor compensatorii, reprezintă ultimele bastioane ale cangrenei băsiste, Gorghiu şi Blaga nu contenesc să se îmbete cu apă chioară: privesc globalist rezultatele alegerilor, minimalizează dimensiunea eşecului de la Bucureşti, vor să ne vîndă, cu ridicolul de rigoare, o înfrîngere ruşinoasă ca pe o realizare memorabilă.

Dacă e să vorbim despre o victorie, aceasta nu este decît victoria dezastrului PNL, de mult timp previzibilă şi avîndu-şi originea în felul în care liberalii au devenit, în ultimul an şi jumătate, captivii unei duble iluzii: 1. şi-au închipuit că au instalat la Cotroceni ”preşedintele lor”, cînd în realitate s-a văzut foarte repede că Iohannis nu este decît preşedintele propriului interes, al confortului, al bunăstării, al comodităţilor şi voiajelor sale, aflat într-o programată vacanţă de cinci ani şi de cinci stele pe bani publici şi 2. şi-au imaginat că umbra de somnoroase păsărele a preşedinţiei şi imitarea fără crîcnire, papagaliceşte, a vorbelor, a acţiunilor, puţine şi neinspirate, ale ”preşedintelui lor”, precum şi a tăcerilor sale, ţin loc de program, de acţiune, de iniţiativă, de reacţii adecvate şi prompte. Aşa se face că au consimţit bucuroşi, au salutat cu entuziasm gravul atentat săvîrşit asupra democraţiei reprezentative, odată cu sfidarea votului popular şi instalarea unui guvern tehnocrat, devenit al nimănui şi acţionînd doar la trecerea timpului. Au făcut-o într-o jalnică şi costisitoare manieră politicianistă, numai de dragul răfuielii cu adversarii politici şi spre placul ”preşedintelui lor”, căruia i-au cîntat pe struna unei cacofonii ţipătoare, unică în peisajul european. Iar călcatul în străchini nu s-a oprit, aşa cum nu s-au oprit nici derapajele de la valorile democraţiei, atît ale decidenţilor guvernamentali, cît şi ale reprezentanţilor sistemului judiciar, ieşite din minţi bolnave ori doar afectate de drogul puterii, fie ea şi trecătoare.

Grozăvia că drepturile omului reprezintă un lux şi un moft dispensabil, afirmaţie pe care nici Ceauşescu n-a îndrăznit s-o rostească vreodată şi că, prin urmare, nu trebuie să avem mari aşteptări de la respectarea acestora; procurori învestiţi cu dreptul revocării hotărîrilor judecătoreşti, aberaţie de sorginte stalinistă, rostită cu incredibilă seninătate şi maximă aroganţă; tentaţia de a face din avocat un delator oficializat în detrimentul drepturilor şi intereselor inculpatului; ofensa făţişă şi iraţională la demnitatea şi profesionalismul magistratului judecător prin constituirea consilierului de etică, adevărat comisar al poporului din epoca de tristă amintire a comunizării; butaforia prost regizată a justiţiei selective şi jocul arestărilor contestabile şi neproductive; atitudinea unui ambasador care riscă să meargă pe urmele predecesorului său, la fel de lipsit de tact, de diplomaţie şi de obraz, atunci cînd dă indicaţii unui electorat presupus lipsit de discernămînt şi confuz, ei bine, toate, dar toate, au trecut pe sub ochii miopi şi prin urechile surde ale lui Iohannis şi ale liberalilor fără să lase vreo urmă de împotrivire şi întărind convingerea că tăcerea nu e decît o formă de încuviinţare tacită. Toate aberaţiile şi derapajele, nesesizate în timp real de către liberali, din letargie, calcul meschin ori pentru că n-au avut voie s-o facă, au fost nu numai evidenţiate, nu doar conştientizate de mentalul colectiv, dar şi amendate cu asupra de măsură, la vot, de un electorat mai lucid, mai pragmatic şi mai onest decît mulţi dintre elitiştii de salon şi paradă şi decît cîrcotaşii cu nas subţire cărora, astăzi, le pute rezultatul alegerilor. Mai grav este că însuşi Iohannis cade în capcana aluziilor şi-a impulsurilor contestatare de pe o poziţie care nu-l avantajează deloc încît, măcar de data aceasta, tăcerea i-ar fi fost un bun aliat. Dar, se ştie, se vede, Iohannis n-are simţul proporţiilor, tot aşa cum n-are deloc sentimente paterne, iar probabila şi posibila distanţare a liberalilor de poala şubredă a tătucului vitreg se va produce sigur, numai că s-ar putea să se întîmple prea tîrziu.

Individual sau în grup, redescoperind binefacerile migraţiei sezoniere, liberalii poate că se vor salva într-un fel, vor face figuraţie pe scena politică ori vor pieri ca partid, cu frustrarea şi amărăciunea că nu s-au ridicat la înălţimea înaintaşilor. În schimb, nori mai grei şi mai negri se vor abate asupra preşedinţiei, cu consecinţe imprevizibile pentru configuraţia şi evoluţia democraţiei româneşti, firavă şi supusă agresiunilor de tot felul. Fără să se mai gîndească la eventualitatea unui al doilea mandat, văzut acum ca o evidentă utopie, Iohannis va rămîne singur, preocupat să-şi termine mandatul la termen, nu se ştie cît timp în graţiile serviciilor şi-ale republicii procurorilor, altfel zis, ale binomului, asediat şi el, din ce în ce mai incriminat şi invocat ca factor destabilizator major, căruia nu-i mai lipseşte decît oprobriul public, la o scară mai mare, mai consistentă şi mai convingătoare decît au arătat-o ultimele alegeri şi mijloacele votului.

PS – Privind de la înălţimea rezultatelor şi performanţelor, se vede foarte clar că soluţia Marian Munteanu, perceput asemenea lui Nicuşor Dan ca om al antisistemului, în plus, beneficiind de componenta naţionalismului sănătos, nu răstălmăcit şi mistificat versus zornăitul tinichelei macoviste, ar fi dus nu doar la o poziţie onorabilă, dar ar fi putut face ca rezultatul final al alegerilor de la Bucureşti să arate cu totul altfel. Iată de ce, uneori, ”papagalii”, deşi liberali, ajung la condiţia de ”fazani”, rămaşi cu buza umflată şi jumuliţi. Jumuliţi într-o măsură mai mică chiar decît ar fi meritat slabele lor capacităţi şi prestaţii, mediocritatea resursei umane, lipsa de ştaif, de identitate, de clarviziune şi curaj şi, nu o dată, prostia!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.