“Cinema-ul şi lumea” la Săptămâna Internaţională a Criticii de la Veneţia

Veneţia între comedie şi fantasy. 7 pelicule de debut în concurs şi două evenimente speciale, toate în avanpremieră mondială.

Un fantasy indian, un horror tunisian, o comedie africană şi o comedie intergeneraţională italiană. Cinema-ul şi lumea, constituie centrul celei de a 33-a ediţii a Săptămânii Internaţionale a Criticii, ce se va desfăşura între 29 august şi 8 septembrie la Festivalul de la Veneţia. Selecţia a fost realizată de preşedintele SIC, Giona A. Nazzaro, şi o comisie formată din Luigi Abiusi, Alberto Anile, Beatrice Fiorentino şi Massimo Tria.

Săptămâna Internaţională a Criticii îşi menţine şi la această ediţie spiritul futurist şi de avangardă.

“Lumea şi cinema-ul. Acesta a fost întotdeauna puncul de întâlnire, evidenţiat deja de Roberto Rossellini şi asupra căruia Jean-Luc Godard n-a încetat să se preocupe (aşa cum o demonstrează cartea Le livre d’image). Nu o banală relaţie binară în care cinema-ul devine o reflecţie sociologică asupra lumii, ci o dialectică deschisă. În aceasta constă înaltul, chiar foarte înaltul nivel de confruntare şi de propunere cinematografică, evitând scurtăturile banale ale confortului lucrurilor deja ştiute, pentru a amplifica plăcerea, mereu derutantă, a descoperirii”, afirma Giona A. Nazzaro, adăugând: “Principiului (ir)realităţii discursului dominant îi vom opune principiul discontinuităţii, al plăcerii, al disperării, al senzualităţii, al riscului, al necunoscutului. În afara acestora se ridică bariere privind identitatea, care limitează toate posibilităţile pe care cinema-ul – şi lumea, şi corpul – încă le oferă”.

Săptămâna Criticii va fi deschisă de un fantasy indian, Tumbbad, o parabolă a lăcomiei care “călătoreşte cu rapiditatea unei povestiri de Emilio Salgari, filmate de Spielberg”. Filmul de închidere va fi un horror tunisian, Dachra, care abordează conflictul dintre tradiţie şi modernitate în lumina speranţelor într-o revoluţie încă aşteptată să se împlinească.

Italia este reprezentată de o tânără regizoare care s-a afirmat la Săptămâna Internaţională a Criticii anul trecut cu scurtmetrajul Piccole italiane. De data aceasta ea propune Saremo giovani e bellissimi (Suntem tineri şi foarte frumoşi).

Letizia Lamartire, absolventă a Conservatorului, oferă cu Saremo giovani e bellissimi o peliculă despre o cântăreaţă interpretată de Barbora Bobulova. Protagonista Isabella, fost popstar de la începutul anilor 90, şi Bruno, chitaristul care o acompaniază sunt buni prieteni şi parteneri de scenă, dar, mamă şi fiu, sunt uniţi într-o relaţie simbiotică care se transformă totuşi într-o cuşcă.

Saremo giovani e bellissimi este opera prima al Letiziei Lamartire, cu Barbora Bobulova, Alessandro Piavani, Massimiliano Gallo şi Federica Sabatini, produs CSC  Production cu Rai Cinema.

Isabella (Barbora Bobulova) are 18 ani la începutul anilor 90 şi lansează un album care are un enorm succes şi care timp de o vară întreagă este difuzat de toate posturile de radio şi de televiziune. Apoi, nimic. Douăzeci de ani mai târziu, cântă aceleaşi melodii într-un local de provincie, împreună cu fiul său Bruno (Alessandro Piavani), care este chitarist. Cariera ei s-a oprit din cauza băiatului sau, cel puţin, aşa susţine Isabella. Bruno şi Isabella par mai curând frate şi soră decât mama şi fiu. Familie neconvenţională şi fragilă, cei doi sunt legaţi între ei de o relaţie morbidă, uniţi împotriva întregii lumi. Această legătură se rupe totuşi când Bruno o întâlneşte pe Arianna, leaderul unui grup rock care îi propune să se alăture bandului său.

Alături de acest film, un alt adevărat eveniment îl constituie Si Sospetta Il Movente Passionale con l’aggravante Dei Futili Motivi în regia lui Cosimo Alemà, care închide Secţiunea Sic@Sic Short Italian Cinema a Săptămânii Internaţionale a Criticii. Filmul este realizat într-un singur plan-secvenţă şi laudă muzica lui Colombre şi contribuţia artistică a lui Martoz, astru în devenire al benzilor desenate italiene.

Kasha este o comedie solară străbătută de ororile războiului civil din Sudan.

Cinema-ul francez se prezintă cu comedia suprarealistă Bêtes blondes, cel german aduce o poveste romantică şi sentimentală, Adam und Evelyn, la umbra căderii Zidului Berlinului.

În domeniul documentarelor, Still Recording oferă o privire inedită din infern despre infernul războiului sirian. Muntenegru îşi face apariţia la SIC cu You Have the Night, un poem dureros despre dispariţia unei lumi. În sfârşit, M este debutul în regie al popstarului finlandez Anna Eriksson, cu un misterios horror senzual şi experimental.

Războiul din Sudan devine o comedie a echivocurilor, travestiurilor, cu soldaţi care trebuie să se reinventeze chiar şi ca femei. Kasha al regizorului sudanez Hajooj Kuka, care semnează şi scenariul, este un ordin care serveşte la arestarea soldaţilor leneşi care lipsesc la apel. Filmul spune povestea unui erou de război aflat în permisie care, pentru a sta cu logodnica, întârzie întoarcerea la unitatea militară şi dă de bucluc.

El şi ea în momentul căderii Zidului Berlinului. Adam und Evelyn al regizorului şi compozitorului german Andreas Goldstein este inspirat din romanul omonim al lui Ingo Schulze, tradus în peste 10 limbi. Acţiunea filmului este plasată în 1989 în Germania de Est. El este croitor, ea, cameristă. Se pregătesc să plece în vacanţă, dar ea descoperă că este trădată şi pleacă singură în Ungaria, unde el o urmează. Odată cu liberalizarea graniţei cu Austria, în Ungaria totul s-a schimbat. În timpul călătoriei, în timp ce se apropie de frontieră, trebuie să se decidă în ce lume vor să trăiască.

Alexia Walther şi Maxime Matray semnează Bêtes Blondes, o comedie anarhică având ca protagonist un fost star al unui sitcom, într-o călătorie suprarealistă. Cei doi regizori au mai realizat scurtmetrajul Twist, câştigător al Marelui Premiu la Festivalul Internaţional Entrevues Belfort. Bêtes Blondes este primul lor lungmetraj.

Viaţa de zi cu zi în timpul războiului este subiectul peliculei Lissa ammetsajjel (Still recording), regizate de Saaed Al Batal şi Ghiath Ayoub. Documentarul este filmat în cele mai dure şi violente zile ale războiului din Siria. Cei doi cineaşti iranieni, studenţi la arte, au părăsit Damascul pentru a se alătura cauzei rebelilor la Douma. Filmat în patru ani, filmul retrasează viaţa locuitorilor din Douma, trecerea de la eliberare la militarizare, la război, la asediu şi la foamete.

Popstarul finlandez Anna Eriksson, cu o jumătate de milion de discuri vândute, semnează M, film de debut definit drept “Filmul cel mai radical al întregii selecţii”. Sex, moarte, pop, sunt ingredientele acestui vizionar horror performativ, o explorare între sexualitate şi moarte.

Ti imas noc (You have the night) al regizorului Ivan Salatic, născut la Belgrad, este un voiaj liric prin sfârşitul clasei muncitoare, prin umanitate şi rezistenţă. Protagonistul este constrâns să se întoarcă acasă pentru că şantierul naval a declarat faliment şi a lăsat mulţi muncitori fără slujbă. Vine o furtună şi cineva moare: totul se poate schimba într-o noapte.

Tumbbad, prezentat în afara concursului, este o coproducţie India-Elveţia, regizată de Rahi Anil Barve şi Adesh Prasad. Între efecte speciale şi sânge, modernitate şi tradiţie, este oferită o reflecţie politică asupra relaţiilor dintre continentul indian, lumea occidentală şi contradicţiile post-coloniale. Acţiunea este plasată în secolul al XIX-lea. La marginea dărăpănatului sat Tumbbad trăieşte fiul nelegitim al seniorului local, obsedat de miticul tezaur al străbunilor săi. Băiatul bănuieşte că străbunica sa, a căzut victimă unui blestem şi nu cunoaşte secretul, iar lui îi revine rolul de a descoperi existenţa unei divinităţi malefice care păzeşte tezaurul.

Dachra, pelicula tunisianului Abdelhamid Bouchnak, care închide Săptămâna Internaţională a Criticii o are ca protagonistă pe Yassmine, studentă la jurnalism, care încearcă, împreună cu prietenii ei Walid şi Bilel să rezolve o misterioasă crimă petrecută cu 25 de ani înainte, când o femeie a fost găsită mutilată şi aproape moartă în pustietate. Cercetările lor îi duc în inima pădurii, până la un mic sat izolat, numit Dachra. Simţindu-se prinşi în capcană, vor încerca să fugă.

SIC propune la această a treia ediţie şi o secţiune de Scurtmetraje Italiene, cu o seleţie competitivă de 7 pelicule ale unor regizori care nu au abordat încă lungmetrajul, şi trei evenimente speciale.

Cronache dal crepuscolo de Luca Capponi este povestea unui sat aflat în zona de umbra şi lumină opacă a existenţei umane. O cădere în latura obscură, paranoică şi ostilă care hrăneşte viaţa unui grup restrâns de persoane. Este portretul unei lumi în derivă, în care prezenţa americană provoacă sentimente de nelinişte protagoniştilor şi reacţii care le marcheză modul de viaţă.

Epicentro de Leandro Picarella are în centru o ţară devastată de cutremur. Ea este aleasă de o trupă cinematografică pentru o operă despre omul de stat grec Pericle şi despre Epitaffio, manifestul conceptului de democraţie. Dar un destin birocratic a decis altfel. O poveste despre o convieţuire necivilizată, despre domeniul imaginii şi despre ruina unui castel care, deşi devine simbol, rămâne castel.

În Fino alla fine (La sfârşitul sfârşitului) de Giovanni Dota un foc de armă sfâşie liniştea nopţii, patru oameni fug de la locul delictului. Umberto “Si e No”, infailibil killer al clanului Caputo tocmai a ucis omul nepotrivit. Acum va trebui să dea socoteală bossului. Din nefericire pentru el, victima este nepotul lui Tonino O’ Infame, cel mai temut “capo” din oraş. Dar nu aceasta pare problema cea mai dificilă: Umberto “Sì e No” ascunde de fapt un secret teribil.

Alessandro Di Gregorio semnează Frontiera în care un adolescent în prima sa zi de lucru ca gropar şi un băiat la prima misiune de asasinat sunt pe puntea unui feribot condus de Lampedusa. Nu se cunosc, dar când ajung pe insulă vieţile li se schimbă pentru totdeauna: unul va trebui să recupereze corpurile celor naufragiaţi, celălalt va tebui să le îngroape, într-un fel de balet între viaţă şi moarte, între inocenţă şi piererea ei.

În Gagarin, mi mancherai (Gagarin îmi vei lipsi) de Domenico De Orsi un astronaut se prăbuşeşte,  probabil pe pământ. Explorarea acelui loc misterios dezvăluie natura călătoriei şi identitatea călătorului.

Malo tempo de Tommaso Perfetti este istoria lui Luciano care îşi macină tristeţea închis în casă, între pereţii strâmţi şi zilele mereu egale, într-un timp ce se scurge lent, scandat mereu de aceleaşi acţiuni. Tristeţea lui este, de fapt, angoasa unei vieţi petrecute în aşteptarea a ceva care nu mai vine. Luciano cântă ore întregi melodii dramatice şi pline de pasiune pe care, probabil, nimeni nu le înţelege. Părinţii îl îngrijesc, dar sunt în acelaşi timp temnicerii lui şi tânărul cu figură şi trup de delincvent se pregăteşte s-o ia de la capăt.

Părinţii nu ţi-i alegi şi cu atât mai puţin locul de naştere. Astfel gândeşte o fată incapabilă să devină rebelă, în filmul Quelle brutte cose de Loris Giuseppe Nese. De copil a petrecut mult timp cu mama ei, o catolică ferventă, dar ar fi preferat să stea cu tatăl, preocupat să ascundă o relaţie extra conjugală pe care, tacit, o cunosc toţi. Timpul înăuntrul şi în afara casei se scurge încet şi problemele familiale sunt sufocate în tăcere.

Secţiune de Scurtmetraje este deschisă cu filmul Nessuno è innocente de Toni D’Angelo. Ermanno trăieşte din locuri comune despre Napoli şi Scampia, tracasat de cronica neagră care le descrie ca pe un infern dantesc, dominat de tâlhărie, omucideri, loc al drogurilor. La Scampia totuşi sunt oameni obişnuiţi, oameni buni despre care nu se scrie. Odată ajuns la Napoli pentru semnarea unui contract care trebuia să-i lanseze cariera, va trebui să dea piept cu realitatea.

Pelicula de închidere a secţiunii este scurtmetrajul Si sospetta il movente passionale con l’aggravante dei futili motivi, al regizorului Cosimo Alemà. Giulia se pregăteşte să petrecă un weekend cu Lucio. Dar, în vila în care şi-au dat întâlnire, nu se găseşte îndrăgostitul, ci o aşteaptă trei necunoscute, alte amante ale lui Lucio, care, ca şi ea, au primit acelaşi mesaj cu două zile înainte. Bărbatul nu este de găsit şi toate trei sunt torturate de aceeaşi întrebare: de ce a vrut să le pună faţă în faţă? Şi astfel, cele patru inamice, pentru a depăşi evenimentele, se transformă în prietene.

Un alt eveniment special al secţiunii îl constituie proiecţia producţiei Sugar Love de Laura Luchetti, peliculă de animaţie, în care Gemma şi Marcello sunt pe cale să se căsătorească. Au aşteptat multă vreme momentul. Ceremonia e gata să înceapă şi amândoi sunt asaltaţi de emoţii, de temeri şi de aşteptări. Ca orice cuplu se susţin şi îşi imaginează viitorul lor împreună, îşi promit dragoste eternă. Dar ei nu sunt ca alte cupluri în aceeaşi situaţie. Gemma şi Marcello sunt două statuete de zahăr pe un tort de nuntă.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.