Cititorul român, alegătorul român

Hai să fim serioși, zice Tudor Arghezi, secondat de Nichita Stănescu, noi, smirnă, toți, buluc, în Piața Chibrit, ah ce piață legendară. Stăm ciotcă și sorbim cuvintele grele ale înaintașilor noștri care zic ei, de toate felurile, despre țară, despre români, despre noi, să vezi și să nu crezi. Cititorul român e un fel de spion, zice Marin Sorescu. Un spion abil, mucalit, hulpav. Cititorul român te preamărește dar în fapt te înfulecă. Se hrănește iluzoriu cu anecdotele tale. Tocmai aici eroarea scriitorului român. Curvăsăreala Românească e una dintre cele mai ciudate boli din această lume de când e ea lume.

Unii, în istoria României, se bat cu cărămida în piept, de exemplu, că ar lupta împotriva ruşilor dar pe din dos fac afaceri cu ruşii de numa, numa şi, bineînţeles, sunt pregătiţi să-i trădeze pe ruşi atunci când le va veni bine, alegători între alegători, ce să știi tu ce face el, alegătorul român, acolo în cabina de vot din toate timpurile. Alţii, în istoria României, îi pupă-n fund pe americani dar de fapt urăsc capitalismul dar se folosesc de el pentru că-i îmbogăţeşte vertiginos. Vor fi gata să le dea cu tifla americanilor atunci când va veni momentul prielnic. Istoria oficială a României ne-a păcălit tot timpul făcându-ne să credem că am fi fost mari viteji de-a lungul vremurilor. Nici pe departe. Ne-am dat cum a bătut vântul să nu care cumva să ne ologim, să nu care cumva să ni se ducă dracului bruma de avere. Conducătorii românilor, în mare parte, au fost nişte oameni mici şi ticăloşi pe care istoria oficială i-a vopsit în culori vesele, eroice, false. Reconversia informaţională e o chestiune extrem de serioasă pentru că ea vorbeşte despre stările lumii la un moment dat. Dacă avem timp aici, poate vom demonstra că socialismul şi comunismul ascund de fapt lucruri teribile şi că, din anumite puncte de vedere, existenţa lagărului socialist a servit de minune unor interese la fel de teribile şi că, de fapt, lagărul socialist a fost nu numai inventat dar şi înfăptuit de chiar aceia care apoi s-au războit cu el. Ideologiile au darul pervers de a se drapa în haine străine, frumoase, amăgitoare.

Monarhiile au un rol crucial în istoria omenirii, la fel masoneria, la fel imperiile. Analiza stărilor imperiale este complexă, grea, de durată, periculoasă uneori. Ce ar fi o stare imperială? Poate o aspiraţie a unei clase ajunsă, din punct de vedere financiar la o anume capacitate de luptă sau, dimpotrivă, la un hedonism deşănţat care are nevoie de oxigen? Poate că, fiind maturi, vom încerca să înţelegem istoria lumii altfel decât am fost învăţaţi la şcoală şi altfel decât este mestecată la televizor de unii analişti dubioşi, tâmpiţi şi slugărniciţi de lefurile sau de tarifele grase primite sau îndeplinite de mânuitorii de bani. Așa zice Caragiale trăgându-l de mânecă pe Finteșteanu care-l trage de mânecă pe Cantemir care-l trage de mânecă pe Simion Bărnuțiu care-l trage de mânecă pe Sadoveanu care nu știu ce-i zice lui Nicolae Labiș care-l trage de mânecă pe Mircea Dinescu care se are pe bune cu Ion Caramitru care îl trage de mânecă pe Mircea Diaconu care și el îl trage de mânecă pe Jean Bart care ridică toate pânzele sus.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.