Climat moral-politic otrăvitor

Nu este doar începutul anului calendaristic, aducător de speranţe întru o lume mai bună, ci şi al celui electoral, care, inerţial, continuă la nesfârşit reciclarea deşeurilor politice otrăvitoare. O posibilă blocadă asupra actualei clase politice ar pune capăt acestei incredibile deturnări a societăţii româneşti. Fără ieşirea în stradă, fără luptă sindicală extinsă, nu se poate dobândi nimic, cu atât mai mult în contextul actual în care degenerarea legislativă este totală. Mimarea manifestaţiilor publice şi a luptei sindicale, iniţiate pentru simple revendicări salariale, este dovedită de absenţa standardelor democratice. Instituţiile reprezentative, ajunse piramidal-mafiote, se află într-un conflict şocant cu societatea. Invocarea progresului în asemenea context degradant, constituit pe baze legislative, a ajuns imposibilă. Noua Constituţie, descentralizarea administrativă, responsabilizarea instituţiilor şi funcţionarilor publici, reformarea Parlamentului s-au volatizat până la dispariţia lor absolută. Centralismul mafiot, cu tot angrenajul său mesianic şi patriotard, sub oblăduirea instituţiilor internaţionale, ca în perioada comunistă, menţine România într-o junglă cu reguli specifice exterminării.

Consolidarea puterii în câteva centre, în esenţa lor iluzorii, preşedinţie, guvern şi partidul-stat, de guvernământ, încearcă a le transforma pe acestea într-o veritabilă Arcă a lui Noe pentru a traversa apropiatul sezon electoral. Realitatea românească se vede lipsită de liantul interesului naţional, public, acesta fiind înlocuit prin tot felul de coerciţii, la nivelul abuzurilor generalizate. Baronii locali sunt înlocuiţi cu grupuri oculte, puterea publică devenind o alcătuire nu doar incontrobilă, dar imposibil de localizat. Între centru şi teritoriu se instalează, în stilul sistemic constituit după ultima rundă prezidenţială, o problematică diversă, nevralgică, însă fără finalitate. Războiul mediatic din 1989, cel cu teroriştii şi conservarea puterii, constituie, în esenţa sa, noua strategie de marketing. Folosirea unor evenimente drept paravan pentru eliminarea adversarilor nu are nicio legătură cu reforma, constituind un capitol eminamente paralel, strict juridic.

Guvernul nou instalat nu a venit cu o listă de priorităţi, printre cele aşteptate de români de la căderea comunismului. Acelea care să repună în discuţie decăderea socială şi instituţională fără precedent, şi minima relansare a ţării. Învinovăţirea altora pentru situaţia internă a României, chiar cu subiecte precise, reale, ar trebui să pună sub semnul întrebării guvernanţii şi societatea, nimic altceva. Duşmanii României sunt cei pe care societatea românească îi plăsmuieşte. Simpla sancţiune electorală, eludantă, în cazul marilor delapidări şi încălcări ale Constituţiei, nu mai poate continua. Imunitatea politică trebuie să înceteze, prin lege. Nici judecătorii, nici politicienii, nimeni nu ar trebui să mai fie deasupra legilor. Preşedintele Iohannis, din condiţia anunţată de om al reformelor în timp real, a devenit un preşedinte monden, un fel de nabab, la limita demiterii. Nici societatea, nici adversarii săi politici, tot mai puţini, nu îl mai văd la orizont.

Cu aceeaşi ofertă, reprezentată de acest bagaj nefast, clasa politică, hârşită în toate relele posibile, se află la punctul terminus. Omul politic afirmat până acum, cu excepţii desigur, nu mai multe decât degetele unei mâini, este un duşman al societăţii, un atentator la adresa normalităţii sociale. Modelul său a virusat societatea la nivel instituţional şi individual. A mai da credit acestor impostori reprezintă chiar sinuciderea României.

Nevoia unei oferte electorale cu adevărat reformiste nu mai poate fi pusă de nimeni la îndoială, inclusiv a garanţiilor morale. Oferta actualei clase politice, care şi-a pus deja pe orbită sateliţii electorali, este una otrăvitoare.