Ne supărăm când francezii ne arată cu degetul că suntem cerşetorii Europei într-o emisiune de televiziune umoristică, dar nu ne supărăm pe preşedintele Traian Băsescu (şi pe maimuţa lui, premierul Emil Boc, liderul PDL) când tot repetă că suntem cerşetorii statului român, beneficiind de ajutoare de stat. Nu era de ajuns că românii plecaţi la muncă în ţările membre Uniunii Europene sunt sclavi (ca şi în propria ţară, trăind din nimic, în lipsa locurilor de muncă dramatic micşorate, plătite şi aşa prost), acum au ajuns şi cerşetori. Urmarea: ministrul de Interne francez a anunţat că declară război hoţilor şi cerşetorilor români… Uite aşa românii sunt nu numai ţiganii (cu tentă rasială, peiorativă), ci infractorii Europei – halal. Iar Ministerul de Externe român stă cu braţele încrucişate, acceptă că suntem nişte păduchioşi, prea-spălatul ministru necoborând atât de jos să apere demnitatea condiţiei de român. Iar papagalul din fruntea Ministerului Muncii îi asigură pe români că vor trăi şi mai prost decât trăiesc, le vor tăia şi ce n-a fost tăiat (inclusiv la handicapaţi), după ce Spania a întors spatele forţei de muncă venite din România. Uitaţi de orice speranţă de mai bine, le-a spus şi Băsescu pensionarilor, să nu se mai lase pe mâna statului şi să aştepte pensia amărâtă: „Mai bine plantaţi un pom, la umbra căruia nu veţi sta niciodată”! Încotro o va lua românul activ de rând, cu copii mici sau la şcoală, rămas fără viitor? În condiţiile în care premierul Boc a anunţat că nici în 2012, deşi e an electoral, nu vor creşte salariile şi pensiile, din contră (odată ce s-a întors criza şi creşterea economică e nerealistă). Normal ar fi să protesteze în ţară, că nu mai poate. Dar s-au gândit şi la asta guvernanţii lui Băsescu-Boc, i-a luat-o românului înainte ministrul de la Interne, a interzis practic orice mişcare în stradă (românul, în frunte cu poliţaiul sau jandarmul disponibilizat, nu mai poate manifesta în apropierea instituţiilor statului, asigurate cu pază militară, ci numai pe terenul bisericii; singurele adunări publice putând fi în scop religios). Asta, după ce sindicatele au fost puse cu botul pe labe de guvernanţi, compromise (demonstrând că nu politicienii de la putere sunt corupţi, ci sindicaliştii).
Practic, românii primesc exact ce merită, starea de prostraţie în care se complac e răsplătită astfel cu vârf şi îndesat. Pe nesimţite, actuala putere Băsescu-Boc a înlăturat orice obstacol, orice opoziţie – inclusiv opoziţia parlamentară e ţinută la respect (pentru mine e incredibil că opoziţia actuală parlamentară e incapabilă să distrugă majoritatea parlamentară formată din politicieni trădători şi oportunişti de doi bani). Mai mârâie doar câţiva prin presă (care n-au decât de pierdut), ce importanţă are? Câinii de pază ai democraţiei latră, caravana plină de nemernici de la putere (care-şi bat joc de nivelul de trai al românului, singurul care contează) trece mai departe. Rămâne, totuşi, o enigmă de ce s-a ajuns în această situaţie – nu trăim într-o dictatură, nici nu suntem în stare de război, să se cenzureze tot. E clar că teroarea sărăciei cotidiene e cel mai bun sfetnic (şi ameninţarea că ni se mai poate tăia din ce avem; Băsescu e Ceauşescu întruchipat în capitalism), ne ţine cu capul la cutie, ne temem şi de umbra noastră. Pe de altă parte, e uluitor pentru mine că în timp ce actuala opoziţie parlamentară (USL) nu face nimic şi câştigă voturi în sondaje, datorită guvernării catastrofale a PDL-Băsescu-Boc, PDL caută soluţia salvatoare să rămână şi după alegerile de anul viitor la putere. Acum a apărut varianta alianţei în cadrul Mişcării Populare a celor aflaţi în coaliţia de guvernare (ceea ce mi se pare a fi o mare tâmpenie; să uneşti, după modelul USL, într-o entitate electorală PDL cu baronii UNPR şi cu independenţii, plus cei 18 parlamentari ai celorlalte minorităţi, altele decât cea maghiară, e aberant; dar numai aşa PDL poate conserva voturile acestora în Parlament şi anul viitor, până la alegerile parlamentare; fiindcă se subînţelege că de unul singur UNPR nu trece de pragul electoral, degeaba fură acum primari din PNL şi PSD, după ce le-au furat parlamentari; iar independenţii vor dispărea în neant, dacă nu se afiliază la PDL, şi la fel se va întâmpla şi cu cei 18 parlamentari ai minorităţilor, altele decât cea maghiară, care n-au cum să mai intre automat în noul Parlament format din 300 şi ceva de parlamentari; de altfel, nu se justifică prin nimic prezenţa lor în Parlament, decât că fac jocul celor aflaţi la putere, care dau bani publici organizaţiilor pe care le reprezintă). Mişcarea Populară (în spatele căreia se vor ascunde PDL şi UNPR; plus partidele OTV şi B1 TV, ale săracilor şi verzilor, închinate lui Băsescu; e exclus să intre sub această pălărie UDMR, chiar dacă e în pericol să nu mai intre în Parlament) ar putea prosti electoratul. Normal ar fi să se trezească o dată la realitate USL şi să pună mâna pe par, să scoată în evidenţă corupţia generalizată din interiorul actualei coaliţii.