Colecţia Şerbana Drăgoescu

Muzeul Colecţiilor de Artă. Un spaţiu primitor, unul dintre puţinele restaurate temeinic în ultimii 25 de ani, în care marmura scărilor este un contrapunct nobiliar la căldura încăperilor în care îşi continuă viaţa, chiar dacă fragmentar şi organizate muzeografic, somptuoase interioare ale căror pereţi erau tapetaţi cu picturi şi opere grafice sau cu tapiserii şi ale căror podele erau acoperite cu preţioase covoare orientale.

Comori de artă, strânse de-a lungul vieţii de împătimiţi colecţionari ale căror nume jalonează istoria societăţii bucureştene şi ale căror opere dau seamă de gusturi şi epoci.

Radu Drăgoescu, Autoportret

De data aceasta, am mers la acest muzeu pentru a vizita nou deschisa Colecţie Şerbana Drăgoescu. O colecţie mai specială, pentru că donatoarea era în primul rând artist şi pentru că operele care nu sunt semnate de ea aparţin în cea mai mare parte tatălui, pictorul Radu Drăgoescu, sau unor creatori de care o legau relaţii de rudenie, ca Paul Miracovici, sau sensibilităţi oltene filtrate de timp, ca în cazul lui Eustaţiu Stoenescu.

Deschise în ultimele zile ale anului 2015, cele două săli care adăpostesc o parte a donaţiei de 192 de piese, lăsată prin testament muzeului, păstrează, dincolo de picturile, creaţiile de grafică şi tapiseriile etalate, ceva din farmecul frumoasei case din zona Floreasca, neatinsă de vântul schimbărilor (şi ea acum în posesia Muzeului Naţional de Artă), în care lucrările celor doi artişti, dar şi ale bunicii paterne a Şerbanei, Aida Petrarian, te întâmpinau printre mobilele cu parfum de epocă, din holul de la intrare, de-a lungul scării cu balustradă de lemn, deasupra scoarţelor de lână, a fotoliilor şi banchetelor în stil neoromânesc sau neo-rococo. Câteva dintre piesele acestui mobilier şi câteva obiecte de artă decorativă din metal şi sticlă figurează în expunerea de la Muzeul Colecţiilor.

Imagine din expunerea de la Muzeul Colecţiilor de Artă

M-am gândit, inevitabil, la moştenirea artistică din această familie, la spirala celor trei generaţii traversând istoria artei româneşti moderne şi contemporane. M-a impresionat această continuitate spirituală pe care, din nefericire, după al doilea război, România a pierdut-o în mare măsură.

În structura colecţiei o pondere deosebită o au lucrările realizate de tatăl artistei, pictorul Radu Drăgoescu, între care 93 de lucrări de pictură şi grafică: Fetiţă mâncând, Autoportret, Femei în grădină, Natură moartă cu irişi, Balcic – Cimitirul tătăresc

Născut la Paris, Radu Drăgoescu şi-a făcut o bună parte din studii acolo, frecventând Academia Julian, expunând extrem de rar, deşi, din 1950, era membru al Uniunii Artiştilor Plastici.

Şerbana Drăgoescu în atelier din casa din Floreasca în perioda Balcic

Era un peisagist şi un portretist remarcabil, pentru care pictura, în bună tradiţie interbelică, era, în primul rând, o stare de suflet, iar comunicarea emoţiei artistului în faţa lumii revenea culorii. O culoare aşa cum era ea înţeleasă la începutul secolului al XX-lea, o culoare cu accente fove, construind şi deconstruind case şi acoperişuri, ţărmuri de mare sau pâlcuri de copaci.

Format la începutul anilor ’30 la Academia Julian din Paris, în paralel cu studiile liceale şi apoi universitare, Radu Drăgoescu a devenit profesor de liceu în Craiova natală şi apoi, din 1950, în Bucureşti. Prezenţa sa ca pictor a fost mai curând discretă, primele personale datând din anii ’70. În întreaga creaţie, natura rămâne subiectul principal de interes. I se alătură portretele celor apropiaţi, în care subtilitatea psihologică este dublată de ştiinţa punerii în pagină şi de o caldă, solară cromatică. Excepţionale, in acest gen, sunt două portrete ale fiicei sale, Şerbana Drăgoescu, dar şi cele ale soţiei sale, Elena.

Trepte

Atrag privirile peisajele de la Balcic, mai cu seamă Cimitirul tătăresc, dar şi Vedere de la Cumpătu sau Vedere din Helsinki IV, primele amintind că pictorul a fost influenţat la începutul formării sale de Cézanne, celălalt trimiţând la accentele fove întâlnite în mai multe picturi în care abordează acest gen.

Lucrărilor lui Radu Drăgoescu li se alătură, în donaţie, cele ale Şerbanei Drăgoescu: 4 tapiserii (Compoziţie – Steag, Aripi, Trepte...), 10 cărţi-obiect ce se compun din cărţi şi tapiserii, 8 lucrări de pictură realizate în acrilic pe pânză în ultimii ani de activitate artistică şi câteva lucrări de grafică ce reprezintă proiecte de tapiserie.

Numele Şerbanei Drăgoescu s-a confundat pentru multă vreme cu noţiunea de avangardă în tapiserie. Descinsă dintr-o familie de fini intelectuali şi artişti craioveni, s-a format într-un mediu prielnic dezvoltării sensibilităţii şi receptivităţii estetice.

Şerbana Drăgoescu în labirint

Tapiseriile expuse, lucrate în tehnica haute lisse, sunt guvernate de rigurozitate, dar, mai ales în cazul Aripilor de o picturalitate uimitoare. Şi în interiorul acestei arte, tapisereasa care îşi dorise iniţial să fie pictor foloseşte culoarea ca vehicul emoţional şi ideatic.

Aripi I şi Aripi II reprezintă o dublă ipostază în intenţia autoarei: “de zi, de noapte, de bine, de rău”… “M-am gândit să le expun spate în spate, să fie double face. Se poate face o maşinărie simplă pe tavan, care s-o rotească încet, mai ales că are o dimensiune umană, spre deosebire de altele”, îmi mărturisea ea într-un interviu.

Jocul de linii riguros din Compoziţie, o tapiserie din lână şi bumbac, rafinamentul extrem dintr-o altă piesă în care lâna, bumbacul şi foiţa aurie se aliază somptuos, stau alături de Steag, operă dominată de semnătura în monogramă a autoarei, un punct roşu, focalizând atenţia ascendent, ca şi diagonalele în alb, griuri şi ocruri calde ale compoziţiei.

Carte din ciclul Erezii

Cu o curiozitate intelectuală extrem de vie, cu o sensibilitate pe care anii n-au reuşit s-o tocească, Şerbana Drăgoescu a abordat în cariera ei nu numai tapiseria, fiind una dintre primele artiste care au realizat la noi piese tridimensionale în această artă, dar şi domenii de graniţă, ca în cunoscutele Erezii, cum le-a numit artista, echivalări vizuale ale unor texte literare sau filosofice, semnate de importanţi autori autohtoni sau străini. Un frumos exemplar dedicat lui Bacovia este expus într-una dintre vitrine. Este un ciclu la care artista a revenit de-a lungul a două decenii, căutând firele ascunse ale unor înrudiri spirituale şi chiar de limbaj cu Eminescu, Ion Barbu, Baudelaire, Charles Péguy, Paler, Borges sau Marquez, dar şi cu alţi artişti plastici, ca Geta Brătescu, Alin Gheorghiu sau Marcel Chirnoagă.

În utimii ani ai creaţiei sale, Şerbana Drăgoescu a îndrăznit să revină la prima ei dragoste, pictura. A hotărât-o Balcicul, cu farmecul lui şi mai ales cu firele nevăzute, dar trainice ale amintirilor de familie. “Toată familia mea este legată de acest loc, pentru că bunica, tata şi, prin alianţă, Paul Miracovici erau pictori şi şi-au trăit tinereţea, unii chiar copilăria la Balcic. Am trăit cu mitul luminii Balcicului”, îmi mărturisea ea.

Şerbana, pictură de Radu Drăgoescu

Realizate în acrilic, de multe ori cu un albastru intens, cel mai adesea cu volume abrupte, epurate ce desenează ţărmuri şi stânci, aceste picturi în care alburile se joacă cu ocrurile, cu nuanţe de verde sau de roşu stins, sunt căutări, de cele mai multe ori încununate de succes, ale descifrării unui alt limbaj plastic şi emoţional.

Să mai adăugăm cele câteva picturi semnate de Paul Miracovici şi de Eustaţiu Steoenescu, acesta din urmă cu un frumos portret, Violonistul, care îl reprezintă pe Grigore Drăgoescu, tatăl pictorului.

Deschiderea sălilor cu Colecţia Şerbanei Drăgoescu a prilejuit şi apariţia unui catalog de expoziţie, cu un studiu aplicat şi sensibil semnat de criticul de artă Mihaela Varga.

Şerbana Drăgoescu a ars toată existenţa ei pentru artă, iar ultimele dispoziţii testamentare o atestă. Frumoasa casă în care s-a adunat istoria, nu întotdeauna fericită, a unei familii de artişti, cu mobilierul ei interbelic şi lucrările ei şi ale tatălui ei, revin de acum Muzeului Naţional de Artă al României.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Victoria Anghelescu 1046 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.