Confruntarea riscantă SUA-China în Golf

Pe 14 aprilie, purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe declara că blocada americană a porturilor iraniene este ”periculoasă și iresponsabilă”. Două zile mai târziu, ministrul de Externe al Chinei i-a cerut omologului iranian Abbas Aragchi ca Iranul să restabilească traficul normal prin strâmtoarea Hormuz. Wang Yi a transmis că suveranitatea, securitatea și interesele legitime ale Iranului ca stat de coastă trebuie respectate. ”În același timp, trebuie asigurată libertatea și siguranța navigației internaționale prin strâmtoare și sunt necesare eforturi pentru restabilirea tranzitului normal”, a spus ministrul chinez.

Beijingul schimbă tonul: de la acuzații la presiuni asupra Iranului

În doar două zile, Beijingul trece de la acuze la adresa SUA, la presiuni asupra Iranului. Asta este ceea ce a urmărit Washingtonul prin decizia de a impune ”dubla blocadă” a strâmtorii Hormuz. Blocada americană vizează porturile iraniene, nu strâmtoarea Hormuz în sine. Blocarea acestei strâmtori ar încălca legile internaționale. SUA interzic ieșirea din Golful Persic a navelor care transportă produse încărcate în porturile iraniene – în general petrol. SUA au permis ieșirea din strâmtoare a navelor încărcate cu alimente din Iran. De partea cealaltă, Teheranul permite tranzitul selectiv prin strâmtoare, pe criterii geopolitice și plata unei taxe.

Cu o zi înainte ca Beijingul să facă aceste prime presiuni asupra aliaților din Iran, secretarul american al Trezoreriei a venit cu un nou avertisment. America nu va prelungi derogările oferite țărilor care importă petrol din Iran și Rusia sau care ”au bani iranieni în băncile lor”. ”Ne așteptăm ca această blocadă să ducă la o oprire a achizițiilor chineze. Le-am spus că vom impune sancțiuni secundare, dacă observăm că în conturile lor sunt bani iranieni”, a spus Scott Bessent.

Dublarea blocadei în Golf, arma strategică a Washingtonului

Blocada americană a început să fie aplicată atunci când CNN, citând surse din cadrul serviciilor de informații americane, informa că Beijingul va trimite în Iran noi sisteme antiaeriene, in decursul următoarelor săptămâni. ”Dacă China va face asta, China va avea mari probleme”, a avertizat atunci președintele Donald Trump. Beijingul a negat aceste informații.

China are rezerve de petrol suficiente pentru circa 90 de zile și, pentru moment, este o țară puțin afectată de criza din Golf. Totuși, petrolul iranian reprezenta 15% din importurile totale ale Chinei – o cantitate greu de înlocuit. Președintele Donald Trump a propus ca Beijingul să cumpere petrol din Venezuela, aflată acum sub o conducere favorabilă Americii.

Dilema lui Xi: între imagine globală și risc strategic

Pentru China, blocada asupra porturilor iraniene creează o dilemă. Președintele Xi nu vrea să riște o nouă spirală a escaladare cu SUA, cu doar câteva săptămâni înainte de vizita președintelui SUA la Beijing, planificată pentru mijlocul lunii mai. O confruntare deschisă cu Statele Unite ar pune în pericol exact ceea ce Beijingul promovează în prezent pe plan intern: stabilitatea economică și ideea că China, spre deosebire de SUA, este un pol de stabilitate și calm într-o ordine mondială haotică.

Pe de altă parte, Xi Jinping nu trebuie să pară slab. Ceea ce îi cere Trump Chinei ar fi o umilire strategică. China ar trebui să renunțe la un partener energetic de lungă durată sub presiunea Washingtonului și să devină un cumpărător de petrol controlat de americani. Dacă cedează, Xi va pierde credibilitatea pe plan intern și în fața Sudului Global. Dacă Beijingul ripostează, Xi riscă să compromită summitul cu Statele Unite, care ar putea oferi un impuls economic Chinei.

Lecția precedentului: când China a folosit arma mineralelor rare

În urmă cu un an, pe 4 aprilie, China a decis să aplice controlul exporturilor de minerale rare, ca reacție la majorarea taxelor vamale impuse de SUA. Controlul exporturilor s-a aplicat și pentru Europa. Criza a apărut imediat în industria auto europeană. Mesajul a fost limpede și extrem de eficient: cine se opune Chinei în termeni economici și de securitate se va confrunta repede cu consecințele. Exporturile chineze de minerale rare nu au mai revenit la standardele inițiale. Acum, China filtrează mai strict exporturile, în funcție de licențele pe tip de utilizare – civil sau militar. În continuare, exporturile sunt reduse pentru anumite țări.

Cea ce se întâmplă cu Războiul din Golf și blocarea de către SUA a unei strâmtori deja blocată de Iran este o reacție în oglindă a Americii. Încearcă să monopolizeze petrolul, așa cum China a monopolizat mineralele rare. Ultimele informații despre aparentele presiuni chineze asupra Iranului arată că strategia americana are succes. Însă totul este o chestiune de timp.

A găsit Iranul alternativa economică a bombei atomice?

Un articol publicat de Financial Times pe 16 aprilie arată că regimul iranian, atacat, oficial, pentru că ar dori arma nucleara, a descoperit alternativa economică a bombei atomice – blocarea strâmtorii Hormuz. SUA au pornit războiul cu speranța schimbării regimului de la Teheran și a anihilării programului nuclear. Acum însă, se află în fața unei provocări total diferite – criza petrolieră. În locul încercării de a ocupa insule sau regiuni de coastă în Iran, administrația Trump a preferat dublarea blocadei iraniene a strâmtorii. Potrivit FT, care citează presa iraniană și experți iranieni, Teheranul mizează pe timp și rezistența populației. Credința este că SUA și Vestul au o capacitate mult mai mică de a îndura lipsurile decât Iranul.

Traficul în Golf se prăbușește

Tot Financial Times arată că Iranul câștigă putere de negociere și influență strategică prin controlul asupra strâmtorii Hormuz. Prin dublarea blocadei, SUA pot obține doar câștiguri limitate, suportând costuri strategice și o presiune a timpului mai mari decât în cazul Iranului. Înaintea războiului din Golf, Strâmtoarea era tranzitată zilnic de 70-100 de nave. De la începutul lunii martie și până la mijlocul lunii aprilie, strâmtoarea a fost tranzitată de doar 670 de nave, arată France24. Dintre acestea, 332 au fost petroliere sau nave GNL. În această perioada, Iranul a blocat strâmtoarea pentru navele care aveau legătura cu SUA, Israel sau state care au susținut atacul asupra Iranului.

Distanța dintre hârtie și realitate

Reducerea traficului din Golf nu a avut efecte imediate. Unele petroliere parcurg distanțe lungi până la destinație. Însă luna aprilie va fi momentul în care rafinăriile vor începe să se confrunte cu lipsa de țiței. Un semnal este diferența mare dintre prețul barilului în contractele future (de circa 100 de dolari) și cel al petrolului fizic gata de livrare (150 de dolari). Primul preț reflectă speranța că războiul se va încheia. Al doilea preț reflecta realitatea că războiul nu s-a încheiat și că penuria se agravează.

Aceasta este presiune timpului, care apasă asupra Iranului (presat deja de China), dar mai cu seamă asupra Statelor Unite. Beijingul exercita deja presiuni asupra Teheranului pentru a reporni negocierile cu Statele Unite. Dar poate oricând să insiste asupra limitelor în aplicarea blocadei, pentru a-și proteja interesele de transport maritim. Ambele variante ar avea consecințe de amploare pentru armistițiul fragil. Experții avertizează asupra riscului unei confruntări directe între China și Statele Unite. „Dacă o navă cargo chineză testează cât de serios consideră Comandamentul Central al SUA blocada, există riscul unei erori de evaluare a situației. Și atunci s-ar putea întâmpla lucruri grave”, spune Ken Moriyasu, cercetător senior pentru Asia extinsă la Hudson Institute.

Semnale diplomatice: negocieri fragile și noi punți în Golf

Dacă o navă de război americană ar aborda un petrolier aflat în drum spre China, Beijingul ar putea considera acest lucru un act de război sau, cel puțin, o încălcare a dreptului internațional maritim. Blocada singurei rute de ieșire din Golf reprezintă o amenințare concretă pentru China. Iar Beijingul nu va acționa doar cerând Iranului sa încheie un acord favorabil Statelor Unite.

Iranul și Statele Unite înregistrează unele progrese în eforturile lor de a ajunge la un acord pentru a pune capăt conflictului, a spus, pe 16 aprilie, un oficial iranian de rang înalt. Totuși, după ce a trecut mai mult de jumătate din armistițiul de două săptămâni, persistă dezacorduri majore. Șeful armatei pakistaneze, Asim Munir, a sosit, pe 16 aprilie, la Teheran. Discuțiile au contribuit la reducerea diferențelor pe unele puncte. Acest lucru alimentează speranțele privind o prelungire a armistițiului și reluarea negocierilor între Teheran și Washington.