Constantin Antonovici, un sculptor pe două continente

WESTWOOD GALLERY NYC prezintă „Modernism Mitic”, o retrospectivă a sculptorului Constantin Antonovici (1911-2002), născut în România, expoziţie curatoriată de James Cavello

La New York a fost deschisă o expoziție importantă dedicată sculptorului Constantin Antonovici de origine română a cărui biografie e demnă de un scenariu de film, tot astfel cum opera, lui aflată în cea mai mare parte a ei în America, ar merita o retrospectivă în muzeele importante din România, cu atât mai mult cu cât beneficiază, cum nu e cazul majorității artiștilor, de un excepțional studiu, album, monografic, analiză exhaustivă și catalog raisonne realizate de Doina Uricariu.

Scriitoarea a publicat în ediție bilingvă, Antonovici, Sculpteur on two continents. Volumul , aflat în recenta expoziție, e însoțit de sute de pagini de ilustrații și de un eseu biografic-istoric de Vladimir Bulat. El a apărut grație colaborării dintre scriitoarea Doina Uricariu și colecționarul de artă de la New York, inginerul Stephan Benedict, deținătorul majorității lucrărilor de artă create de Constantin Antonovici, inclusiv al sculpturii realiste care-l reprezintă pe Constantin Brâncuși, o lucrare ce ar trebui turnată în bronz spre a intra în circuitul artei monumentale și al spațiului public.

Artistul s-a născut şi a crescut în România; el a devenit un sculptor cunoscut în anii 1930, în timp ce era student la Academia de Arte din Iaşi. La începutul războiului din Europa în anii 1940, tânărul artist avea să urmeze un parcurs de şapte ani pentru a ajunge să -l întâlnească pe ilustrul Brâncuşi, care locuia la Paris. În acest răstimp, a studiat cu faimosul Ivan Meštrovič la Zagreb, şi a fost arestat de SS şi întemniţat la Berlin pentru refuzul de a lupta de partea naziştilor.

În pragul morţii, un medic din închisoare l-a ajutat pe Antonovici să obțină o eliberare supravegheată la Viena unde a studiat la Academia de Arte, şi apoi a aprofundat tehnicile sculptuii în lemn în Tirol. În 1947, Antonovici a plecat la Paris, unde a locuit şi a lucrat ca asistent al lui Constantin Brâncuşi în atelierul din Impasse Ronsin 11, ocupându-se de treburile zilnice ale atelierului, inclusiv participând la construirea unor socluri şi sculpturi. Spre deosebire de un alt artist, marele sculptor Isamu Noguchi, care a fost o scurtă vreme și el, ucenic în atelierul lui Constantin Brancuși, Constantin Antonovici nu a fost dat afară din atelierul maestrului, căci respecta întru totul principiul lui Brâncuși de a lucra sculpturile sale cu unelte tradiționale, fără a folosi polisări și intervenții asupra pietrei, bronzului și marmurei cu aparatură electrică. În această perioada, Antonovici a participat la Salon des Indépendents (Salonul Independenţilor) de la Grand Palais în 1950 şi 1951. Înainte de a pleca de la Paris în 1951, Brâncuşi i-a scris o scrisoare de recomandare pe 5 mai, afirmând: “Subsemnatul certifică faptul că dl. Antonovici are foarte mult talent şi este foarte muncitor”. Această scrisoare se află și ea în posesia colecționarului Stephan Benedict.

În 1951, Antonovici a emigrat în Canada, de unde s-a mutat la New York, unde a lucrat într-un atelier oferit pe viaţa de Catedrala St. John the Divine. El a creat în această perioadă numeroase lucrări ecumenice dar a continuat să creeze şi formele sale moderniste unice, amintind de copilăria lui, folclorul românesc şi timpul petrecut în preajma lui Brâncuşi.Versatilitatea sculpturilor lui Constantin Brâncuși demonstrează talentul artistului, ce stăpânește deopotivă arta sculpturii figurative și nefigurative, fiind un portretist redutabil, creatorul unei serii unice de bufnițe simbolice, mitologice dar și al unor sculpturi expresioniste, abstracte, ce urmează direcția sublimării volumetriei, în spiritul marelui Brâncuși.

Expoziţia, deși restrânsă ca număr de lucrări, este o realizare deosebită, rezultată din colaborarea între Westwood Gallery NYC şi Galeria Gertrude Stein, o galerie istorică de artă contemporană din New York, fondata în anii ’50. Una dintre expziţiile sale faimoase a fost prima instalaţie de Yayoi Kusama in New York City, “Aggregation: One Thousand Boats Show” (O mie de bărci), în 1964.

Expoziţia include paisprezece sculpturi, precum şi documente inedite din Arhiva Antonovici. Sunt incluse în expoziţie eseuri, paşapoarte, fotografii de epocă, invitaţii la expoziţii, scrisori de la Casa Albă, muzee americane şi un jurnal care descrie cum sculptorul a interacţionat cu membrii SS. Este expusă şi o scrisoare de la Dl. şi Dna. Kreeger cu privire la achiziţia sculpturii Pegasus (1972), care este la ora actuală în colecţia permanentă a Muzeului Kreeger, Washington DC.Cei ce își pot permite să investească în artă nu trebuie să rateze această expoziție care le va deschide cu certitudine înteresul și bucuria estetică.

Imagine: Constantin Antonovici, Tors (1957), marmură, metal pe soclu de marmură (semnat, datat).

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.