Conversația

El: Probabil că trebuie să regândim unele lucruri. Așa cred, cel puțin. Sunt convins că ești de aceeași părere. Lucrurile nu mai sunt ca odinioară.

Ea: Dar nu mai sunt aceleași lucruri, nu mai sunt aceeași oameni. Poate că de aici trebuie să începem. S-au schimbat atitudinile, s-au schimbat opiniile.

El: Eu aș zice că lumea e bulversată. E un soi de dezorientare generală. Dacă mă uit la partidele politice încep să înțeleg că nu mai există de fapt partide politice.

Ea: Asta înseamnă că te uiți la niște imagini false. E fals că un anume om mai poate schimba lumea. Se pare că acum puterea se exercită prin structuri. E o nouă ipostază a puterii. E ceva nou, n-a fost până acum așa.

El: Cred că ai dreptate. Dar aceste structuri nu sunt vizibile. Eu așa încep să cred, sunt ramificații, încrengături care scapă observației comune. Dar mai cred că poți descoperi natura lor, nu-i așa? Tu ce crezi!?

Ea: Dacă apare un nou partid, e simplu de analizat. Partidele de astăzi sunt de fapt niște fantome, eu așa cred. Nu funcționează ca un partid tradițional. În plus, viteza cu care se desfășoară evenimentele nu dă posibilitatea unei structuri să se maturizeze.

El: Să se învechească?!

Ea: Timpul a fost spulberat. Timpul nu mai este ceea ce era. De fapt timpul era în mintea noastră. Cu mintea noastră se întâmplă ceva. În mintea noastră sunt și furtunile, și verile călduroase, și parfumul trandafirilor, și revoluțiile, și extratereștrii.

El: Extratereștrii? De ce te-ai gând tocmai la ei? Poate că noi suntem extratereștrii! Noi suntem cu siguranță. Noi îi căutăm aiurea prin univers iar ei, extratereștrii suntem noi. Trebuie să fie un caz paradoxal de necunoaștere a realității.

Ea: Înclin să-ți dau dreptate. Ce e de fapt realitatea? Realitatea politică, de exemplu. Dar ce e politica, la urma urmei? Un grup, greu de definit, pune mâna pe stat. E simplu. Ce altceva, nu-i așa?! Dar nu mai e ca altădată. Grupul e extrem de efemer. Realitatea toată e efemeră. Se risipește la sfert de secundă. Uită-te în jurul nostru. Nimic nu mai stă în picioare multă vreme, dar absolut nimic. Structurile se fac și se desfac foarte repede. E un ritm infernal. În clipa asta în care noi vorbim, deja, pe planetă, structurile de ieri s-au modificat. E o vânzoleală nebună!

El: Deci, în mod evident nu mai putem vorbi despre politică în sens clasic.

Ea: Numai noi doi rămânem aceeași. Suntem aici. Acum. În rest, ce mai contează, știi, nu mai contează!? Personajele de astăzi vor fi uitate mâine. Dar noi doi rămânem aici. Suntem mereu aici. Extratereștrii se vor face praf într-o furtună cosmică. Partidele politice se vor face praf în confruntări furibunde, vor dispărea în mare viteză. Dar noi doi rămânem aici să stăm de vorbă. Înțelegi? Aceasta trebuie să fie realitatea. Realitatea, singura realitate adevărată, suntem noi doi.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 1

4 Comentarii

  1. Ea. Ce e realitatea?
    El: Realitatea e un post tv, care e deasupra realității, adică sta pe ea.
    Ea. Eu nu-l urmăresc, dar i-am rugat pe cei de la SRI, s-o facă.
    El. La început mi s-a parut ca Realitatea avea Gusa Bazrdow cu batistuta care vor-bea, vor-bea, până vor deveni crita. Tarziu am realizat ca e o iluzie. Acum sunt convins ca Realitatea e un post care povestește pentru mine si care nu gândește cand gândește in plus, ceva de genul fluid USR.plus.
    Ea. Cică realitatea e o chestie subiectivă?
    El. Realitatea e ca poimâine ma vaccineze si am inceput sa fac din ac o obsesie. Ieri am visat ca alerga dupa mine o asistentă goală si urla s-o intep, fara ca sa stie ca eu am renuntat la acest obicei de ceva vreme. Alergând, asa, dupa mine, ma înghesuie într-un unghi drept si vad ca scoate o strîngă uriașă. Mi-o pune in coaste si zice: tie iti trebuie o doza de cal, ca să devii armăsar. Dar, eu vreau sa devin imun, zic. Ce, zice ea, nu esti imun la durerea țării, la necazurile si neajunsurile ei? Ai imunitate prezidențială si nu e suficient? Aici de fiecare dată ma trezesc, imi beau cafeluta, merg la baie ca sa fac jogind cu mainile, imi spăl dantura demontabila, în blendèr, ma imbrac in costum de trening călcat, cu o dunga impecabilă si alerg prin palat dupa șefă de cabinet, ca doar sti, ea se încălzește greu. Apoi, ma asez la masa si scriu, o cuvântare in sasscrita, pe care, mai târziu, chem experți s-o traduca in termeni de prompter realist.
    Ea. In atare conditii nu mai putem vorbi de politică a vaccinari, în sens clasic?
    El. Eu zic, sa vorbim in sens dadaist, adică da si da.
    Ea. Dadaismul e un curent literar.
    El. Da stiu si e fie alternativ, fie continuu, sau cum zice un prieten de-al tau, agravant, cand nu are circumstante in circumcizie.
    Ea. Ce frumos vorbesti? Ca in tinerețe cand imi aduceai flori ofilite, mi le ofereai si apoi imi ziceai: adevarata frumusete e evidenta prin contrast.

  2. Si ca acel contrast sa fie evident, data viitoare imi aduceai flori moarte si mucegăite, pe care le luai cu toata dragostea ta de om biped si responsabil familial, de la groapa de gunoi a orașului, ca să nu faci găuri în bugetul familiei, ci numai al meu. Ce romantic erai atunci? Nu ca n-ai fi si acum, desi, cu toate că unii afirmă că nu esti, eu continui sa te admir de la distanță ca pe un tablou cubist, adică sub forma de cub.
    El. Apropoo. Mai sti cum se calculează aria cubismului? Sincer, eu nu-mi amintesc s-o fi invatat la scoala primară, cand eram pionier cu coada, adică aveam chica cum se numea pe vremea comunismului de tip neomarxist actual, dar mai grav, adică de tip ATI intubat.
    Ea. Nu, nu mai stiu. Tot ceea ce stiu e ca am uitat tot ce am stiut. Noroc ca ma mai ajuta genunchii ca sa supraviețuiesc. Genunchi si aerul meu transparent spre mov închis sau curcubeu.
    El Hai dragă, sa mergem sa ne culcăm că m-a epuizat,rău de tot, as zice chiar pana la incandescenta, acest subiect cu predicat covidat. Sa ne rugam, ca să trec cu bine peste injecție. Dacă ai ști ce frica imi e! Mai că-mi vine sa-mi dau demisia si sa plec in Himalaia ca să ma fac sarpe sau serpar, Dumnezeu stie cum o fi corect, si sa uit de tot de prompter si de neuronul care va sa vină generală.

  3. Hai ca am ras bine pe ziua de astazi !!!! Unele articole sunt O PLACERE iar unele cometarii sunt BESTIALE ! ASTA DA IMAGINATIE !!

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.