Am început în urmă cu câtva timp, „un studiu de caz” în ceea ce priveşte „candidatul unic” pe care îl întâlnim, din ce în ce mai des, pentru accederea la funcţii plătite din bugetul statului. Fenomentul „Candidatului unic” care apare din ce în ce mai des în instituţiile publice este un subiect care ar trebui să ne preocupe sub două aspecte: fie o slujbă la stat nu este foarte atractivă pentru adevăraţii profesionişti, fie folclorul a acoperit toată gama de metode şi subterfugii prin care o funcţie plătită de la bugetul de stat poate fi ocupată.
Aşa cum aminteam şi în articolul anterior, referitor la Opera Naţională Iaşi, fenomenul „Candidatului unic” este şi în această instituţie publică o realitate despre care mulţi se tem să vorbească.
În anul 2011, în cadrul Operei Naţionale Iaşi a fost înființat Corul de Copii „Juniorii Operei” care i-a fost încredinţat doamnei Raluca Zaharia spre coordonare, aceasta fiind remunerată în baza unui contract de colaborare. Corul de copii „Juniorii Operei” nu a reprezentat şi nu reprezintă un compartiment în structura organizatorică a Operei din Iași, motiv pentru care nu s-a regăsit niciodată în Organigrama și ROF-ul instituției.
În anul 2012, doamna Raluca Zaharia a fost angajată în cadrul Operei Naţionale Iaşi, în funcția contractuală de sufleur, pe perioadă determinată, fiind în paralel și colaborator în baza contractului de cesiune exclusivă a drepturilor patrimoniale de autor pentru coordonarea Corului de copii „Juniorii Operei”. Toate acestea s-au întâmplat în mandatul de manager al doamnei Beatrice Rancea.
Începând cu 25 mai 2016, doamna Beatrice Rancea a fost numită manager interimar al Operei Naţionale Bucureşti, ocazie cu care la Opera Naţională Iaşi a fost numit manager interimar, în locul acesteia, Cosmin Marcovici. În luna iulie a anului 2016, a fost înființat postul de dirijor cor, fără a exista o cerere de aprobare adresată Ministerului Culturii sau o notă justificativă de înființare a acestui post, în condițiile în care, mai exista un post de dirijor cor, ocupat prin concurs, de către domnul Manuel Gigula. Înainte de toate, trebuie amintit faptul că, din discuţiile purtate cu persoane avizate în acest domeniu, ideea folosirii a doi maeştri de cor poate fi justificată doar în cazul în care volumul de muncă depus de către maestul de cor depăşeşte limitele admise de lege şi având la bază un număr foarte mare de spectacole. În alte condiţii, existenţa a doi maeştri de cor este doar o risipă de energie şi timp şi ar aduce atingere autorităţii artistice pe care un singur maestru reuşeşte să o exercite.
Întrebarea care se pune în acest caz este cum a reușit Marcovici să transforme un post de maestru sunet de la departamentul tehnic într-un post de dirijor cor? Cine a avizat această transformare a organigramei din partea Ministerului Culturii?
În mai 2017, postul de dirijor cor a fost scos la concurs şi s-a înscris un singur candidat, doamna Raluca Zaharia. După cum reise din H.G. 286/2011 privind aprobarea Regulamentului cadru pentru stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în anunțul de concurs trebuia stipulată doar vechimea în activitatea profesională prevăzută în contractul individual de muncă. Însă, în anunțul privind organizarea unui concurs în vederea ocupării postului vacant de Dirijor cor — S IA, pe durată determinată, publicat de ONRI în data de 22.05.2017 în Monitorul Oficial Partea a 111-a, nr. 692, condițiile specifice pentru înscrierea la concurs au fost următoarele: studii superioare de specialitate, de lungă durată (licențiat în muzică), specializarea dirijat (diplomă de licență) și studii de master în domeniul muzical, precum și o vechime în activitatea profesională de minimum 4 ani în domeniul studiilor absolvite ca salariat/colaborator în funcția de dirijor cor într-o operă națională.
Chiar dacă doamna Raluca Zaharia nu avea vechimea necesară în activitatea profesională de minimum 4 ani ca salariat, în anunț se menţionează și vechimea de colaborator, astfel încât doamna Zaharia să poată participa la acest concurs.
La data depunerii dosarului, doamna Zaharia avea o vechime de 3 ani 3 luni și 25 zile în baza contractului de colaborator al Operei, în calitate de dirijor cor de copii „Juniorii Operei” și de doar 9 luni și 16 zile în baza unui contract individual de muncă în funcția de dirijor cor.
Ceea ce a făcut domnul Marcovici a fost o „adăugare la lege” tocmai pentru ca doamna Zaharia să îndeplinească toate criteriile pentru participarea la acest concurs. Surpriză, concidenţă sau doar hazard este că doamna Zaharia este chiar fina domnului Marcovici.
Fără a mai zăbovi prea mult asupra acestor detalii, mergem mai departe cu epopeea „Candidatului unic” şi aflăm că doamna Raluca Zaharia a promovat concursul şi a încheiat cu Opera Naţională Română din Iaşi un contract individual de muncă, înregistrat în registrul de evidență a salariaților sub nr. 718/20.06.2017, pe perioadă determinată, respectiv până la data de 30.06.2018.
După cum se observă din contractul de muncă încheiat de Opera Națională Română Iași, obiectul contractului este dirijor cor S IA/1, adică doamna Zaharia Raluca este încadrată fără a avea vechime cu gradația 1, adică între 3 și 5 ani conform legii 153/2017.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr. 12246/25.07.2017, doamna Raluca Zaharia a solicitat modificarea contractului individual de muncă din perioadă determinată în perioadă nedeterminată, cerere aprobată de managerul interimar al instituției de la acel moment, Cosmin Marcovici, în acest sens fiind încheiat actul adițional din data de 18.12.2017.
Tranformarea contractelor din perioadă determinată în perioadă nedeterminată este posibilă doar dacă există o motivație în acest sens, aceasta nu poate fi reglementată doar prin voința părților.
În Raportul Corpului de Control al cărui obiect l-a făcut, printre altele şi organizarea concursului de dirijor cor, se menţionează următoarele „doamna Zaharia Raluca a depus la dosarul de concurs două adeverințe eliberate de Opera Națională Română din Iași, respectiv, adeverința nr. 11801/13.06.2017 corespunzătoare perioadei de colaborator al operei în calitate de dirijor cor de copii „Juniorii Operei” (3 ani 3 luni și 25 zile) și adeverința nr. 11802/13.06.2017 corespunzătoare perioadei de angajat în baza unui contract individual de muncă în funcția de dirijor cor (cu o vechime totală de 9 luni și 16 zile).
Ca urmare a selecției de dosare, comisia de concurs a încheiat procesul verbal din data de 16 iunie 2017, consemnând că doamna Zaharia Raluca, de altfel și unicul candidat, îndeplinește condițiile.
În acest context, dorim să subliniem că modul de redactare a anunțului este defectuos, fiind utilizat termenul de „ vechime în activitatea profesională în domeniul studiilor absolvite ca salariat/colaborator, în loc de termenul vechime în muncă, în meserie și/sau în specialitatea studiilor, termen folosit de actul normativ incident în domeniu, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 286/2011 privind aprobarea Regulamentului cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.”
Aşadar, premisele „Candidatului unic” au fost îndeplinite prin grija domnului Marcovici despre care s-au spus foarte multe lucruri, mai mult sau mai puţin reale, printre care este unul de notorietate mediatică, şi anume că, deseori, adolescentele din corul de copii făceau obiectul intereselor acestuia, iar multe dintre cele care nu au răspuns avansurilor au fost ameninţate că nu vor mai face parte din corul de copii, prin „grija” doamnei Raluca Zaharia.
Va urma
Oricare individ care se afla în situația de a conduce ceva pe banii publici, se transforma intr-un proprietar cu drepturi depline, asupra vieții celor care muncesc acolo și asupra instititiei, pe care o confisca în interesul sau.
Este jale peste tot: teatre, opere, universități, centre de cultura si muzee, unde indivizi selectați pe criterii altele decât de performanță, jupoaie în numele autorității, tot ce se găsește.
Situația este scăpată de sub control!
Scapa cine poate sau …mai poate.
Universitățile mai ales, în funcție de lipsa de tradiție și de cercetare științifică autentica și nu formala, au la decanate niște imposturi demne de vremurile negre ale bolsevismului. Opoziția este decimata, pensionata sau umilita pana la cedare nervoasa. Valorile se retrag si se resemnează.
Sa ne ferească Dumnezeu unde s-a ajuns !
Nu avem lege clara si anume.
Posturile de conducere se ocupa progresiv adica dupa vechime intai ai un post de sef de colectiv apoi de sef atelier apoi de sectie apoi de director.
Ocupare progresiva inseamna ca ai si experienta in domeniu.
Dar suntem in epoca HOTZIA DE PARTID. pui ospataru pe post ca sa te serveasca repede la partid cu contracte unflate, adica sa aduca bani din coruptie politica
Candidatul unic, pe langa conditiile trucate (ca si la licitattiile „publice”), nu este nimic altceva decat un alt tip de mosia a politrucilor de as arata muschi pe bani publici (fini, afini, nasi, beizadelele – familioanele, sa traiasca). Mai mult, presupunem ca ar mai fi si alti candidati – visatori sa fiti sa credeti ca reuseste cineva sa intre, prin concurs, intr-o institutie publica daca „seful” nu-l vrea / cunoaste/…, de aceea s-a inventat proba interviului, daca la scris lucrarile sunt cumva secretizate si de contesta, interviul e „mama” examenului, afirm asta dupa patru examene luate (trei pe prima poziti) la scris si picate la interviu.
@QX
Ai perfecta dreptate, din păcate! Este o mizerie ce se intampla in această țară. Mi se pare aberant sa iei proba scrisă a examenului, iar interviul sa te trimită acasă fără niciun fel de posibilitate de a-l contesta. Toate aceste lucruri nu puteau exista fără o clasa politica imbecilă cu care ne ducem amarul de 31 de ani.
Cultura este doar o vaca de muls pentru partidele politice care isi asigura banii pentru campanie electorala.
Din pacate am trait PE VIU aceasta experienta….A distrus institutia intr-un an….