Cozi la carne, comentarii „tendențioase” și informatori la fiecare colț. CNSAS publică documente din 1980

CNSAS a făcut publice, pe pagina sa de Facebook, documente din arhivele Securității care ilustrează amploarea crizei alimentare din România anului 1980, într-o perioadă în care propaganda regimului comunist promova o imagine complet diferită despre agricultură și aprovizionarea populației.

Instituția amintește că politica agricolă a regimului, bazată pe Gospodăriile Agricole Colective și, ulterior, pe Cooperativele Agricole de Producție, s-a dovedit falimentară încă de la început. În ciuda reportajelor triumfaliste din presa oficială, agricultura era subfinanțată cronic, cea mai mare parte a resurselor statului fiind direcționată către industria grea. Lipsa investițiilor, a pieselor de schimb și a combustibilului, alături de penele de curent și de deciziile administrative proaste, au dus la o producție agricolă mult sub cifrele raportate oficial, în timp ce o parte din alimente era exportată.

Documentele, provenind din județul Cluj, arată că lipsa cărnii, a zahărului, a uleiului, a cartofilor și a altor produse de bază devenise cotidiană, iar oamenii petreceau ore întregi la coadă, uneori fără garanția că vor apuca să cumpere ceva. Rapoartele Securității consemnează episoade tensionate, precum busculadele formate la măcelării, unde rândurile depășeau sute de persoane, sau situația muncitorilor care își părăseau locurile de muncă atunci când auzeau că a „sosit marfă” la un magazin. Un raport din Dej menționează chiar cazul unor echipe întregi de zidari și dulgheri care și-au abandonat șantierul timp de aproape șase ore, după ce s-a aflat că au ajuns gogoșari la aprozar.

Ce arată documentele Securității din Cluj

Potrivit sistemului de raportare al regimului, orice discuție critică la adresa lipsurilor era catalogată drept „comentariu tendențios”, iar informatorii Securității erau prezenți inclusiv în rândurile de la coadă, unde oamenii își împărtășeau nemulțumirile. Documentele arată și că informațiile erau obținute inclusiv prin interceptarea corespondenței private, deși Constituția din 1965 garanta, formal, secretul acesteia.

Rapoartele consemnează și reacții mai dure ale cetățenilor, unii dintre ei făcând comparații cu mișcarea sindicală liberă din Polonia sau exprimându-și temerile legate de majorarea prețurilor și a chiriilor. Persoanele considerate suspecte erau ținute sub supraveghere informativă, iar Securitatea urma să ia „măsuri corespunzătoare” în cazurile semnalate. Documentele mai notează că peste jumătate dintre cetățenii care căutau alimente în municipiul Dej proveneau din mediul rural, inclusiv din județele Bistrița-Năsăud și Maramureș, ceea ce sugerează un dezechilibru major între oferta din orașe și cea din satele învecinate.

Un alt aspect semnalat de informatori privește practica fabricării de pâine neagră destinată hranei animalelor, considerată de localnici o risipă inutilă de resurse, în condițiile în care aceleași cantități de făină ar fi putut fi distribuite direct celor care creșteau animale pentru stat.

Publicarea acestor documente readuce în atenția publicului contrastul dintre discursul oficial al regimului comunist, axat pe cifre de producție și reușite economice, și realitatea traiului cotidian, marcată de penurie, cozi interminabile și supraveghere permanentă din partea autorităților.

CITEȘTE ȘI

Mitul industriei comuniste. Ce arătau rapoartele Securității în ultimele luni ale regimului Ceaușescu