Reorganizarea administrativ-teritorială a României riscă să devină, înainte de a ajunge pe masa Parlamentului, o nouă demonstrație de subiect eșuat. În cazul de față nu ar fi prima dată. PSD a lansat tema celor 15 județe, dar inițiativa este deja faultată din mai multe direcții. UDMR trasează linii roșii și nu prea este dispus să negocieze dincolo de propriile interese teritoriale, în timp ce, surpriză, liberali apropiați de tabăra conservatoare privesc proiectul cu suspiciune. De exemplu, primarul din Cavnic, supărat că Maramureșul s-ar dizolva în Cluj, amenință cu un referendum privind desprinderea de România Mare. O declarație care, dincolo de caracterul ei provocator, arată cât de repede poate deraia o dezbatere serioasă despre reorganizarea statului.
Colac peste pupăză, nici măcar în interiorul PSD nu există o viziune unitară. Lia Olguța Vasilescu are propria variantă: cele opt regiuni de dezvoltare economică, în locul celor 15 județe care fac spectacol în spațiul public. Așadar, înainte să convingă partenerii politici, PSD trebuie să-și convingă propriul partid asupra formei reformei. Ori așa se testează gustul publicului. Complementar, cumva pe ideea primarului din Craiova, se bagă în poza de moment și Emil Boc. Edilul PNL propune opt regiuni la care să se adauge Harghita și Covasna, pentru a acomoda comunitatea maghiară.
Oricum, în aceste condiții, asumarea parlamentară a unui proiect coerent devine tot mai dificilă. Reforma administrativă riscă să rămână, încă o dată, o temă spumoasă pentru talk-show-uri, fără nicio finalitate legislativă. Este posibil ca subiectul să acopere agenda publică în perioada următoare, să împingă în plan secundar teme mai delicate și să ofere Guvernului un subiect suficient de efervescent pentru a traversa iarna. Mult zgomot, multe variante și prea puține certitudini.
Miza electorală
În schimb, există și o miză electorală evidentă. Partidul sau actorii politici care vor reuși să transforme discursul despre reorganizarea administrativ-teritorială într-un proiect concret și asumat își pot construi un avantaj important înaintea alegerilor din 2028. Într-un astfel de scenariu, în Parlament, cu excepția rezervelor și condiționărilor UDMR, celelalte formațiuni politice sunt, cel puțin declarativ, atașate ideii de reformă administrativă. Altfel, problema nu este dacă România are nevoie de o administrație mai suplă sau mai eficientă, întrebarea e cine își asumă costurile politice ale schimbării și cine va încerca să capitalizeze electoral beneficiile.
Pe de altă parte, bătălia administrativă și electorală din 2028 nu se va da neapărat pe harta județelor ci pe harta marilor municipii.
Aici se joacă puterea politică reală: în marile orașe, acolo unde ai administrația, economia, mediul universitar, investițiile și proiectele majore, unde ai banii și influența. Controlul acestor municipii înseamnă mai mult decât câștigarea unui județ tunat. În mod palpabil, asta înseamnă acces la resurse, vizibilitate, o capacitate sporită de mobilizare și posibilitatea de a construi noi centre de putere politică. Cine deține marile orașe dă președintele în 2030.
Schimbarea de paradigmă
Pronosticul meu este că 2028 va aduce o schimbare majoră de paradigmă. Partidele tradiționale, PSD, PNL și chiar USR sau AUR, riscă să piardă teren în multe dintre municipiile importante, în special în reședințele de județ, în fața unor outsideri politici. Candidați care nu vin neapărat din structurile clasice de partid, candidați care exploatează nemulțumirile locale, oboseala electorală și neîncrederea în establishment. Sunt oameni care pot transforma votul de protest într-o victorie administrativă.
Alegerile din 2024 au oferit deja primele semnale în această direcție. În 2028, fenomenul s-ar putea generaliza. Nu mai este ceva nou: electoratul urban devine tot mai puțin captiv identităților de partid și tot mai interesat de schimbări vizibile. De asta, în vreme ce liderii politici se ceartă pe numărul județelor, pe delimitări între UAT – uri ori pe viitoarele regiuni, adevărata întrebare e alta: cine va controla marile orașe ale României după 2028?
Poți redesena harta administrativă a țării dar dacă ajungi să pierzi orașele rămâi fără o parte esențială din putere. Iar partidele sau liderii politici care nu înțeleg acest lucru vor descoperi peste doi ani că reforma pe care o negociază azi la București a fost deja făcută de electorat la Cluj, Timișoara, Iași, Brașov sau Constanța. Și mai am câteva alte centre urbane în minte.