Crin Antonescu, Nicolae Manolescu şi alţii

A fost membru PAC. Un intelectual fără pic de operă. Când acest Partid s-a topit în PNL, a ajuns liberal. Când aripa tinerilor liberali a luat locul liderilor mai vârstnici, n-a făcut parte din grupul lor. Tăriceanu era premier (şi preşedinte al PNL) susţinut în parlament de PSD, iar Crin Antonescu, personajul nostru, făcea opoziţie faţă de şeful său de partid. Liberalii nu l-au mai ales, în 2009, pe Tăriceanu drept lider, ci pe Crin Antonescu. Nu se remarcase prin nicio creativitate legislativă în Parlament, dar era bun de gură, un demagog decent. A candidat a prezidenţialele din 2009, sfârşind prin a susţine candidatul PSD, deşi în partid s-a făcut plăcut prin atitudini anti-PSD. În 2012, aduce PNL la guvernare, alături de PSD (faimosul USL, care a cules ”laurii” supărărilor create de Băsescu şi Boc prin tăierile de salarii din 2012), şi este preşedinte interimar al ţării, poziţie din care atacă agresiv liderii UE şi Departamentul de Stat al SUA. În 2014, se retrage din funcţia de preşedinte al PNL, apoi îşi retrage şi candidatura la alegerile prezidenţiale şi îl aduce în PNL pe sibianul Iohannis, care va câştiga prezidenţialele din 2014.

Aici are un black-out: Crin Antonescu dispare din politica românească şi din România. Se retrage la Bruxelles, unde papă salariul de europarlamentar al nevestii. N-are ”economii” din afaceri murdare, se pare. Nu poate fi liniştit acolo, în Belgia, căci trecutul îl caută şi-i aminteşte că are câteva afaceri murdare, prin vocea unei fundaţii de investigaţii politico-penale. I-ar fi cerut, în 2007, lui Traian Băsescu să stopeze cercetările DNA într-un dosar în care se ştia vulnerabil, contra stopării atacurilor sale personale împotriva preşedintelui.

Vom vedea ce e adevărat şi ce nu e.

Cum a putut ajunge un politician încă tânăr, fără nicio iniţiativă parlamentară semnificativă, un orator şi nimic mai mult, la un singur pas de preşedinţia ţării?

Asta vorbeşte despre slăbiciunile interne ale partidelor noastre. La PNL, Antonescu s-a înconjurat de grei cu bani, azi la puşcărie cu toţii, sau implicaţi în procese penale avansate. A propus la Camera de Comerţ un cvasi-interlop. A făcut multe recomandări de acest fel. Asta vorbeşte despre lipsa specialiştilor competenţi în partidele noastre, sau despre selectarea cu prioritate a unor specialişti cumpăraţi de greii cu bani corupţi. Niciun partid românesc nu a fost capabil să finanţeze şcoli superioare private de formare a cadrelor sale, deşi toate partidele vântură sume de bani colosale.

*****

Ce am avut sub ochi în perioada ascensiunii lui Crin Antonescu? Exact ce am avut şi în perioada ascensiunii lui Victor Ponta. Un PNL şi un PSD care şi-au devorat liderii aşa-zicând mai experimentaţi în luptele interne şi în războiul româno-român pentru jecmănirea Bugetului de Stat. Două partide care s-au predat unor necopţi înconjuraţi de copţi în rele. A sosit anul de graţie 2016, cu alegerile sale locale şi parlamentare. PSD are un preşedinte care atârnă de un fir de aţă de păianjen la DNA şi un fost preşedinte care este judecat în mai multe dosare penale, iar PNL are un co-preşedinte care, atunci când va atârna de DNA, are să-l tragă după el şi pe Traian Băsescu.

Să fie acest ”peisaj” unul de după bătălia pentru reformarea clasei noastre politice? Ce am avut pe când aveam partide nereformate? Un stat totalmente luat în captivitate de nişte fanarioţi ai lăcomiei fără saţiu? Justiţie practicând prioritizări cu comandă politică? O poliţie politică folosind şantajul mai organizat decât criminalitatea organizată? Ce am avut? Să ne mirăm, atunci, că abia mai avem o naţiune care, azi, atârnă doar de nişte amintiri pe cale de a fi uitate şi o intelectualitate care a demisionat de la misia sa înainte de a o fi conştientizat? Ce să ne mai mirăm că pe timpul misiunii româneşti la UNESCO, condusă de unul care trece drept intelectual reprezentativ, România a ratat cel mai important Dosar Brâncuşi care a existat vreodată pe agenda UNESCO?

*****

Nicolae Manolescu era reprezentantul României la UNESCO înainte de 2015. Ministerul Culturii din România avea de finalizat un dosar de argumente pentru omologarea întregului ansamblu cultural de la Târgu Jiu în patrimoniul UNESCO, nu doar Coloana, care era omologată de multă vreme. Era o oportunitate de mare imporanţă pentru Brâncuşi şi pentru România. Dosarul a fost întocmit prost şi a fost respins. Nicolae Manolescu s-a documentat atât de bine cu privire la brâncuşologii noştri apţi să aducă argumente de valoare în dosar încât n-a aflat nici în ziua de azi că nu Radu Varia, ci sculptorul Vlad Ciobanu a dezvoltat cea mai bună interpretare românească asupra universalităţii simbolisticii ansamblului de la Târgu Jiu. Nu le ceream foştilor miniştri politici ai Culturii să înţeleagă valoarea argumentelor dezvoltate de Vlad Ciobanu, dar lui Nicolae Manolescu puteam să-i cerem. N-a fost în stare să afle că la Târgu Jiu avusese loc un simpozion dedicat ansamblului şi că, atunci, cu acel prilej, Vlad Ciobanu a uimit asistenţa cu erudiţia sa simbologică şi cu amplitudinea interpretării sale. Documentele simpozionului erau disponibile, dar trebuia să afli că ele există. În cele din urmă, dosarul a fost făcut de nişte funcţionari care nu erau capabili să înţeleagă nici capra cu trei iezi.

Aşa a supravegheat trimisul nostru la UNESCO fructificarea unei oportuniţăţi favorabile prestigiului cultural al României.

Încă o dată: cât să ne mai mirăm că în ţara asta nu apare cineva care să fie capabil să nu-şi bată joc de ea?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.