Criza rachetelor cubaneze și conflictul ruso – ucrainean

Puțini au sesizat asemănarea izbitoare între actualul conflict de la granița ruso-ucraineană și criza rachetelor cubaneze din anii ’60, diferența fiind mai mult de natură geografică.

Conform site-ului Wikipedia, “Criza rachetelor cubaneze a fost o confruntare între Uniunea Sovietică și Statele Unite în legătură cu rachetele nucleare sovietice din Cuba. Criza a început la 14 octombrie 1962 și a durat 38 de zile, până la 20 noiembrie 1962. Această criză a fost privită ca fiind momentul în care Războiul Rece a fost foarte aproape să devină război nuclear și să se transforme în Al Treilea Război Mondial.

Estimarea făcută chiar de președintele John F. Kennedy a fost că probabilitatea unui război nuclear a fost aproape 50%. (…) La 28 octombrie 1962, Hrușciov a anunțat intenția guvernului său de a demonta și îndepărta toate armele ofensive sovietice din Cuba. (…) Pe 8 noiembrie, Pentagonul a anunțat că toate bazele cunoscute pentru rachete ale rușilor fuseseră demontate. Criza rachetelor cubaneze era încheiată. (…) Criza Rachetelor Cubaneze a părut în acele timpuri o victorie clară a SUA, dar Cuba a ieșit din această criză cu un sentiment mult mai pronunțat de siguranță. O succesiune de administrații americane au onorat promisiunea lui Kennedy de a nu invada Cuba și națiunea comunistă insulară, situată doar la 80 de mile de Florida, a rămas ca un spin în coasta politicii externe americane.

Jocul dus de Hrușciov în această criză a fost unul de intimidare, dar foarte riscant, pe muchie de cuțit, deoarece URSS se afla într-un dezavantaj strategic enorm, fiind înconjurată de baze cu arme nucleare americane. (…) Ceea ce a urmărit Hrușciov prin plasarea acestor rachete a fost obținerea unui instrument de presiune pentru a obține concesii din partea SUA (de exemplu, în cazul problemei încinse a Berlinului). Niciodată, însă, nu a intenționat cu adevărat să înceapă un război nuclear cu SUA.”

Un an mai târziu, la 22 noiembrie 1963, președintele american John F. Kennedy a fost asasinat la Dallas, Texas, în condiții încă neelucidate, deși există scenarii conform cărora “JFK” ar fi fost victima unui atentat pus la cale de Mafia americană, care l-ar fi pedepsit pentru poziția sa ezitantă față de Rusia în cazul crizei cubaneze. A urmat bolșevizarea Americii de Sud, de la Cuba lui Fidel Castro, la Argentina lui Juan Peron și Chile, unde comuniștii lui Salvador Allende au ajuns la putere, fiind înlăturați de lovitura de stat a generalului Augustino Pinochet, pusă la cale de CIA. Efectele crizei cubaneze se resimt și azi în SUA, mișcările neomarxiste, sprijinite de globaliști, luând o amploare fără precedent și amenințând cea mai solidă democrație din lume!

Au trecut aproape 60 de ani de la criza cubaneză și iată că istoria se repetă, de data aceasta dincolo de Atlantic, la granița ruso-ucraineană, unde 100.000 de soldați din armata “țarului” Putin se pregătesc de o invazie asemănătoare celei din Cehoslovacia anului 1968. Dacă în 1962 americanii se temeau de rachetele sovietice amplasate de Hrușciov în Cuba, rușii sunt acum îngrijorați de o eventuală extindere a NATO spre Est, incluzând Ucraina, unde ar putea apărea baze militare americane și lansatoare de rachete după modelul celei de la Deveselu din România. Un fel de “Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”!

Biden și Putin au vorbit marți, 7 decembrie a.c., timp de două ore și un minut, despre ce se întâmplă la granița cu Ucraina, stârnind temeri în ceea ce privește o eventuală invazie a Moscovei.

“Președintele SUA l-a avertizat pe Vladimir Putin că Rusia se va confrunta cu sancțiuni severe în cazul unei incursiuni armate în Ucraina, în timp ce președintele Rusiei i-a cerut lui Biden garanții că NATO nu se va extinde spre Est. Întâlnirea video între președinții Rusiei și SUA a favorizat o nouă înțelegere diplomatică între cei doi lideri sau amenințarea militară a Moscovei la adresa Ucrainei rămâne încă foarte vie?

O singură conversație nu va pune capăt acestei crize. Totul depinde acum de ceea ce va face Vladimir Putin în zilele și, poate, în săptămânile care urmează, dar și dacă ia în calcul discuția pe care a avut-o cu Joe Biden.  Gravitatea situației de la frontiera Ucrainei cu Federația Rusă nu poate fi exagerată. Amploarea și natura desfășurării de trupe militare ruse în jurul Ucrainei sunt extraordinare. Sursele de informații americane avertizează că regimul de la Kremlin se pregătește pentru o ofensivă pe mai multe fronturi, la începutul anului viitor, care implică aproximativ 175.000 de militari.

În termeni largi, există în esență trei rezultate potențiale ale summitului de dintre Joe Biden și Vladimir Putin.  Rusia ar putea pur și simplu să dea înapoi în fața amenințării cu sancțiuni economice occidentale concertate și punitive; s-ar putea stabili un fel de proces diplomatic reînnoit care să prevină conflictul; zarurile au fost aruncate și poate că Putin a stabilit deja că numai acțiunea militară directă poate atinge obiectivele pe care le are Moscova în ceea ce privește Ucraina. Având în vedere problemele energetice din timpul iernii ale Europei de Vest, slăbiciunea resimțită de președintele american Joe Biden la nivel mondial și distragerea atenției din cauza pandemiei de COVID-19, experții susțin că următoarea perioadă este cel mai bun moment pentru a lovi. Va face Putin un pas înapoi? Acesta este probabil cel mai puțin probabil dintre rezultate. Președintele Putin și-a urcat trupele pe deal, iar soldații nu se vor da jos fără ca liderul de la Moscova să înregistreze un fel de victorie”, comentează BBC.

E greu de crezut că Putin va accepta prezența NATO în coasta Rusiei, mai ales că negociază cu Joe Biden, un președinte slab, submediocru în materie de politică externă (dovadă stă recordul actualului locatar de la Casa Albă care s-a situat de regulă de partea perdanților în aproape 50 de ani petrecuți în Congresul SUA – ca șef al Comisiei de politică externă din Senat sau vicepreședinte în cele două mandate ale lui Obama). Analiștii știu deja că Rusia lui Putin (tot mai agresivă din punct de vedere militar, politic, economic) nu poate pierde această dispută în fața unui președinte american de paie!

Corespondență din New York de la Grigore L. Culian