Mulți oameni au impresia că evenimentele care se petrec în jur nu se mai înțeleg, fiind doar fructe ale abuzurilor și falsificărilor. Istoria s-ar fi golit de sens. Unii duc generalizarea departe – viața ar fi devenit fără sens, dacă nu chiar lumea însăși.
Sunt fapte care alimentează impresia la tot pasul. În definitiv, după exuberanța promițătorilor ani ‘90 – cu înțelegere între națiuni, succese tehnologice fără precedent, confort și libertăți individuale ameliorate – câțiva indicatori ne spun totul.
Crizele, de la cele sanitare, trecând prin cele economice, la cele de motivare și creație, și conflictele armate sunt curente, iar curmarea lor nu se întrevede.
Regulile democrației sunt luate ca un fel de plastilină și desfigurate pentru perpetuarea unor clici, încât autoritarismul revine sub culori noi.
„Refeudalizarea” înaintează, iar justiția se separă de dreptate. Creativitatea socială se epuizează în albia „progresismului”, care, în loc să atace inechitățile, se preocupă de schimbarea naturii dată la naștere. Inși vădit incapabili ajung să decidă soarta oamenilor, propaganda lor rudimentară ocupă mințile, în vreme ce demnitatea, integritatea și onoarea dau înapoi.
Cine caută, găsește motive să devină pesimist. Întrucât fiecare își trăiește viața cu fața spre sine, se caută refugii.
Cele mai frecventate sunt acum obținerea puterii asupra altora, îmbogățirea proprie, consum oricum, narcoticele, emigrarea.
Pesimismul nu este ceva nou. Nici pesimismul la vârf nu este nou. Foarte probabil că Emil Cioran l-a dus cel mai departe, cu regretul său, evident retoric și șocant, de a se fi născut.
Nou este însă faptul că se confirmă pe scară mare anticipările pesimismului. De pildă, ceea ce intuia Sextus Empiricus, privind vulnerabilitatea valorilor sub asaltul relativizării, se trăiește efectiv.
Schopenhauer a anticipat că trecerea la „the balance of powers” va intensifica concurența și va duce la războaie într-o lume dominată de interese materiale și de putere. Dostoievski a arătat, prin personaje din romanele Crimă și pedeapsă și Idiotul, ce se petrece într-o lume fără Dumnezeu. Nietzsche a avertizat că se trece de la „mica”, la „marea politică” a împărțirii Pământului. Horkheimer și Adorno au prevenit că supunerea a tot ce este natural de către subiect va culmina cu lupta oarbă din societate. Din progres mai rămâne „trecerea de la praștie, la megabombă”. Heidegger a argumentat că, în condițiile transformării în obiect de prelucrat a orice, însăși ființa umană ajunge să fie fabricată.
Este pesimismul ultimul cuvânt?
Putem reflecta pe cazul lui Emil Cioran asupra pesimismului, căci forma dezvoltată este cheia pentru înțelegerea formei simple. Se cuvine să o facem întrucât din considerente ca ale sale se revendică tot mai mulți, mai ales la noi. În plus, deducțiile pe care pesimismul le face au devenit mai clare, refugiile mai discutabile. Clar devine și faptul că pesimismul perpetuează crizele, sporind confuziile.
Prima observație ce se poate face este aceea că pesimismul iese din terenul a ceea ce realitatea impune. Emil Cioran o și recunoaște: „Eu nu am idei, ci obsesii. Idei poate avea oricine. Nimeni nu s-a prăbușit din cauza ideilor” (Emil Cioran, Pe culmile disperării, 1934, Humanitas, București, 1990, p.176). Cum se observă, el trăia obsesii și, paradoxal, găsea voluptate în pesimism. Ne dăm seama, recitind cartea Pe culmile disperării, că și el pleacă de la două premise generale: o abordare a realității și o atitudine a subiectului.
Lumea ne este accesibilă printr-o abordare mai mult sau mai puțin organizată. Se iluzionează cel care crede că vorbește despre lume ca atare, fără prealabile. Emil Cioran știa bine aceasta. El proceda metodic și s-a oprit la infinitul realității: „Totul e prea puțin față de nemărginire. Nimeni nu poate avea experiența infinitului fără amețeli, fără o tulburare adâncă și care nu se poate uita. Și cum să nu te tulburi când în infinit nici o direcție nu e mai valabilă decât cealaltă?” (p. 151). Infinitul, deja etimologic, privează de importanță orice fapt și poate dezarma orice inițiativă.
Din capul locului, Emil Cioran asociază infinitul cu iraționalitatea. „Lumea n-are nici un sens nu numai fiindcă este irațională în esența sa, dar și fiindcă este infinită. Sensul este conceptibil numai într-o lume finită, în care poți ajunge la ceva, unde sunt limite care se opun regresiunii noastre, în cer există puncte sigure și delimitate, astfel ca lumea să poată fi asimilată unei istorii cu convergență universală și precisă, așa cum face concepția progresului. Infinitul nu duce la nimic, fiindcă în el totul e provizoriu și caduc (p. 151). Dar concluzia lipsei de sens stă, la Emil Cioran, nu doar pe asocierea infinității și iraționalității – ce a venit în cultura europeană până în mentalitățile anilor treizeci – ci și pe o asumpție: „orice existență subiectivă este un absolut pentru sine însăși” (p.17). Asumpție, desigur, corectă, care lasă însă loc unor obiecții temeinice.
Bunăoară, din premisa absolutului „existenței subiective” se putea deriva și că dinspre subiectul care suntem, ca oameni, pleacă, de fapt totul în ceea ce privește viața noastră. Nu dinspre infinit, cu care ne confruntăm ulterior! De la acest „absolut” se poate pleca la fel de justificat și pentru a construi o alternativă la lipsa de sens. Dar, în fața acestei posibilități, care îi era cunoscută, Emil Cioran prefera să topească totul în copleșitorul infinit.
Cum se face că acest „absolut”, al „existenței subiective”, este și asumat de subiect invariabil și inflexibil ca absolut? Emil Cioran trece peste această întrebare, care l-ar fi dus la reflecții asupra istoriei, în care subiectul poate fi găsit în toate ipostazele – exuberant, neglijat, strivit, distrus. Învățăturile istoriei el le descalifică. Și când discută despre istorie, el o face sub imperiul conștiinței infinitului.
În orice caz, plecând de la asemenea premise, Emil Cioran își formulează argumentul său vestit: „faptul că exist eu dovedește că lumea n-are nici un sens. Căci în ce fel pot găsi un sens în frământările unui om, infinit dramatic și nefericit, pentru care totul se reduce în ultima instanță la neant și pentru care legea acestei lumi este suferința?” (p. 20). Este un argument ce impresionează, dar nu-i greu de observat că este sofistic. La drept vorbind, nu avem cum deduce, doar din felul cum suntem, esența lumii! Fiecare murim, dar este iluzoriu să credem că lumea în sine devine alta.
Cu aceste premise și deducții, Emil Cioran a angajat interpretări și generalizări. „În acest moment nu cred în absolut nimic și n-am nici o speranță. Îmi pare lipsite de sens toate expresiile și realitățile care dau farmec vieții. Nu am nici sentimentul trecutului, nici al viitorului, iar prezentul îmi pare o otravă” (p.76). El deschide, totuși, la un moment dat, o fereastră spre alt orizont – lirismul. „Aș iubi – scrie Emil Cioran – o lume în care n-ar exista nici un criteriu, nici o formă și nici un principiu, o lume a absolutei indeterminări” (p. 97). Dar tot el închide repede fereastra: „Poți nega un sens al vieții din atâtea puncte de vedere, încât o enumerare a lor devine inutilă” (p. 113). Ca urmare, conchide Emil Cioran, „istoria este ceva ce trebuie depășit” și postulează imediat: „cunoașterea adevărată este cel mai mare întuneric” (p.120).
Soluția sa este „înapoi înspre haosul inițial, înspre haosul absolut” (p.140). Ajuns aici, „nu se poate anula timpul decât prin viețuirea absolută în moment, în abandonarea totală la seducțiile clipei. Atunci realizezi eternul prezent, care nu este decât un sentiment de prezență eternă a lucrurilor” (p. 134). Însăși teodiceea, disciplina care vrea să explice răul în lume în condițiile plenipotenței lui Dumnezeu, are de luat, scrie Emil Cioran, o altă formă: „Creștinii n-au înțeles nici acum că Dumnezeu este mai departe de oameni, decât oamenii de el. Îmi închipui un Dumnezeu plictisit până dincolo de margini de acești oameni care nu știu decât să ceară, un Dumnezeu exasperat de trivialitatea creației sale, dezgustat de pământ și de cer. Și-mi închipui un Dumnezeu avântându-se în neant, ca Iisus de pe cruce…” (p.148). Ar rezulta o „lume a disperării”, în care se trece de fapt de la pesimism, la asumarea „absurdului”.
Desigur, și pesimismul este un curent cu versiuni variate în timp. Viziunile au fost diverse, autorii lor sunt înconjurați de gloria de a nu fi cedat iluziilor, unii au etalat o rară strălucire stilistică, cititorii se desfată sesizând că lumea poate fi privită și altfel.
Numai că lumea poate fi privită și altfel decât pesimismul. Fac trei observații în această privință.
Prima observație este că nimeni nu este de la naștere pesimist, ci devine. Ca orice altă viziune, și pesimismul se explică azi coerent – la el contribuind, ca și în cazul altor viziuni, experiențele vieții individuale, cele ale comunității,
caracteristicile epocii, ale culturii. Pesimismul maxim, al lui Emil Cioran, nu se poate explica fără psihologia autorului, o anume situație a României și o percepție dramatizată a acesteia.
A doua observație ține de faptul că nimeni nu poate scoate pe cineva din subiectivism, dacă acela vrea dinadins să fie subiectiv și nu se acceptă decât pe sine. Și pesimist, pe deasupra. Acest argument deja clasic rămâne valabil.
Nu poate scoate, dar se poate argumenta pentru scoatere. De altfel, un pesimism consecvent este și el contradictoriu și, astfel, imposibil. O probă empirică este chiar aventura târzie a lui Emil Cioran (vezi Friedgard Thoma, Um nichts in der Welt, Weidie, Bonn, 2001) cu profesoara germană, care a dovedit că și cel mai pesimist aderă undeva la pozitivitatea vieții.
A treia observație este că Emil Cioran trece peste faptul că oricine susține ceva, intră într-o discuție. El ne și previne: „Idealul oricărui om ar trebui să fie încetarea de a fi om. Și aceasta nu se poate decât prin realizarea arbitrarului absolut” (p. 178). Numai că și această „încetare” este o propunere într-o discuție a unor oameni, ce se supune inevitabil criteriilor de sens ale propozițiilor. Și formularea unei propoziții despre lipsa generală de sens este sub condiția sensului acelei propoziții.
Obiecția și mai tare este aici că, „încetarea de fi om” face fără sens arbitrarul însuși. Rațiunea este simplă: distincțiile, inclusiv necesar-arbitrar, sens-nonsens sunt ale noastre și, cu aceasta, ale lumii pe care, ca oameni, o creăm pe harta realității. Nu altcineva decât noi, ca oameni într-o anumită cultură și civilizație, facem distincțiile.
„Salvarea nu poate fi decât în recâștigarea imediatului. Căci omul este o ființă care a pierdut imediatul” (p.177). Recâștigarea imediatului, pe care Emil Cioran o propune explicit, este o urmare logică. Este oare destul?
Când o construcție se năruie, o iei de la bază, din nou. Tot îți trebuie o casă. Heidegger, în celebra Scrisoare asupra umanismului (1945), avea dreptate – nu se poate trăi fără „acasă”. De aceea, nici nu se poate rămâne la imediat. Nu poți sta în casă fără să te scoată din ea nevoile și obligațiile. Realitatea este mai tare decât aspirația, încât tot trebuie să te raportezi la realitatea de dincolo de imediat.
Cu aspirația abia începe schimbarea realității. Nu abordez aici chestiunea, ci mă opresc la observația că pesimismul are, la rândul său, efecte. Ele populează azi reflecții curente, cum se constată lesne în jur: „viața-i scurtă, de ce să mă obosesc?”; „ceilalți sunt pierduți în afaceri anoste, nu are rost să leg ceva cu ei!”; „istoria este plină de decepții, nu mai trebuie și ale mele!” și multe altele.
Nu mai vorbesc de „pesimismul belferesc” – așteptarea continuă ca alții să-și asume costurile, sau de „pesimismul șmecheresc” – furtul din avuția publică și decizii oneroase sub pretextul că acum este război, ori de „pesimismul trivial” – pentru care nimic din ce fac alții nu este bine.
Or, realitatea este în sine. Așa cum dovedește istoria culturii și civilizației, acțiunile oamenilor sunt cele care dau pentru ei fața semnificativă a realității, pe care la nevoie o schimbă.
Desigur, nu putem, de pildă, schimba durata vieții – acum medicul Johannes Huber ne spune că organic viața umană nu poate trece un anumit prag. În fața multor rele, ea este firavă. Nu putem schimba multe pe lume. Dar putem schimba destul de mult, încât să reducem suferința și să aducem pacificare, libertate, dreptate, schimbare în bine, de care sensul este legat.
Nu ne angajăm să schimbăm? Atunci pesimismul cuprinde mințile și pesimiștii au succes. Numai că ei sunt adesea pesimiști înainte de a acționa. Și înainte de a ști cum. Unii chiar și înainte de a ști ce-i de făcut și de a încerca să afle.
Peste toate, înainte de a face ceva! Iar pesimiștii întorc oamenii la începuturi.
Odată cu crizele și conflictele ce nu se mai sfârșesc, cu desfigurarea democrației, revenirea la autoritarism și „refeudalizare”, cu justiția fără dreptate, cu slaba creativitate socială, cu răsturnarea de valori pe care le-am menționat, se trăiește o criză acută a sensului. Fapt uimitor, ea se trăiește în cea mai mare dezvoltare științifică și tehnologică din istorie, după cea mai lungă perioadă de pace în Europa și cu șanse de a cunoaște mai mari ca oricând.
Dar criza sensului este și ea condiționată. Ea este condiționată azi de ieșirea de sub control cetățenesc a deciziilor, de toleranța față de decădere, de desconsiderarea dreptății, de proliferarea urii, de răsturnarea ierarhiei valorilor. Dacă ar fi preocupare pentru a le eradica, sensul ar reveni.
Criza sensului nu este doar a unei situații care și-a pierdut direcția. Este și criza reacției. Nu poți afla sens în cele din jurul tău când stai cu abuzurile și falsificările în brațe sau la taclale și nu faci nimic contra lor.
Inovativ, original, cu argumente solide.
margarina
ca intotdeauna da edicte:
-BASHINI!
Totdeauna valoarea unui articol depinde și de cine îl citește. Dacă Maxtor are în minte doar ce spune, nu-i de mirare. Se vede cu fiece postare în ce se scaldă. Nu are vreo obiecție la articol, dar îi dă cu ce-i umple mintea. Normal. În realitate, Criza sensului este un articol excelent elaborat, cu cultură, ascuțime, răspundere, despre lașitatea ce se ascunde în spatele pesimismului. Bună caracterizarea pesimismului șmecheresc și a celui trivial.Și trimiterea la folosirea aiurea a lui Cioran, celebru în pesimismul său.
Cei care idealizează și trăiesc cu furie prezentul de azi sunt exact cei care ne fură efectiv viitorul. Sunt cei care se-ndoapa cu tot ce trăieste pe lumea asta ca să le ajungă lor în farfurie, cu excursii, vânători, pedofilii, snuffăreli, canibalisme, înstăpâniri pe viețile altora și încercările de a -i modela, războaie fără sens, bogății fără rost, toalete de aur, excursii la marginea spațiului și adâncul oceanelor din motive snoabe, zorzoane de tinichea zburătoare sau pe roți samd samd samd, pe scurt, lumea e condusă de un spital de nebuni în toată regula.Peonul are turma lui, încă cu reguli reziduale, cu plăcerile și durerile lui, urăște clasa tembelă care-l apasă și se refugiază în droguri care-i devin casă, fie prafuri și alcoale, tripouri, cazinouri, unde-și toacă viața fără rost. Clasa înca mijlocie visează-n gol, pregătindu-si copiii pentru performanță, cu speranța că ai lor vor ajunge cumva în grațiile nebunilor și astfel vor fi salvați.Pe scurt, ce se potrivește unui trib de cimpanzei de max 50 de indivizi, nu se potrivește câtorva miliarde de cimpanzei ceva mai evoluați.De aici vine concluzia logică că dacă vrem sa avem iar ce am avut în ’90 adică speranță în și UMF pe viață, îndeletnicirile ierarhiei cimpanzeilor trebuie sa dispară, adică politică, și baza puterii ei, banul.
Umf cu litere mici.
Criza a sensului poate sa fie cat o vrea. Ar fi mai nasol daca ar aparea o criza a sexului.
Poate că nu este o criză a sesului, ci pur și simplu omenirea și-a ales un nonsens.
Privim infinitul ca pe ceva de necuprins. Și el devine haos, pentru că nu-i putem afla legile. Ne pierdem în infinit pentru că încercăm să-l materializăm. De milenii facem lucrul ăsta și rezultatul este mereu același.
Poate că infinitul este punctul spiritual din care plecăm cu toții. Iar țelul este absolutul. Iar cei care nu ajung nici măcar în câmpul de gravitație al absolutului, se prăbușesc în neant.
Cam asta am înțeles eu că ne învață religiile. Toate. Cu limbajul lor dogmatic. Mai anevoios, căci nu toți suntem genii și nici învățătorii nu sunt toți profeți.
Poate că înainte de a „fructifica” prezentul (fiecare așa cum se pricepe) și de a salva planeta și universul, ar trebui să ne propunem a ne salva pe noi înșine de neant. Căci nu cred că de acolo mai există cale de întoarcere.
Mă gândeam la un slogan „Alege Viața” și mă gàndeam la cât detâmp sună dacă îl completezi:”Alege viața-n sărăcie, să muncești până te cocoșezi pentru ca să fim noi mulțumiți.Și nu ridica râtul, nu cârti, mulțumește-te că te lăsăm să se trăiești”. Cred c-ar fi un motto excelent pe frontispiciul WEF sau Black Rock.
Dumnezeul creștinilor: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”, așa că El este sensul omului. Citiți sfintele scripturi!
Ce să facem cu o țară administrata din/prin institutii fake? Nu mă surprinde să aud despre compromisurile politicienilor, dar să aud clerul că se exprimă în astfel de termeni devine un lucru obișnuit. Bunul simț și discernamantul ne învață că Biserica autentică nu e statul. Asta nu înseamnă că în țara asta nu sunt creștini. Sunt! E o realitate socială. Impenetrabila șarlatanilor!Inaccesibila incompetenților, ei rămân vorba aia „men în black”. Prea adesea aceștia arată o înțelegere incompletă. Nu m-ar surprinde să îi aud că Sfântul Proroc Moise și Sfântul Apostol Pavel erau niște fanatici, ce să mai zic de femeia cananeancă, de Sfântul Proroc David, și de mulți alții. Iar Sfinții Apostoli au suferit ura lumii și războiul tuturor pentru credința lor, luați aminte. Dintotdeauna creștinii au fost un popor de oameni liberi cu descendență divină. Chiar dacă în această atmosferă înăbușitoare din societate, cu multe lucruri încurcate,încă se țes nenumărate planuri viclene. „Se pregătește calea, calea pentru intrarea înșelării în mințile oamenilor”, spunea Sf. Ignatie Briancianinov. Acum e gata. Legi străine, idolatrie, ideologie,pângărirea sufletelor copiilor, întinarea românilor, o uniune ce nu are mecanisme de îndreptare a erorilor – trăsătură constitutivă!
Neamul creștinilor rămâne la credință și fapte.”Cuplu invariabil” îl numește N. Steinhardt.
Criză, criză. Pană de curent la stahanovismul care se vrea operabil împreună cu rachete și tancuri. Putin Aero ar face bine in buclă.
Și apropo despre”…că te lăsăm să trăieși” din mottoul pe care l-am scornit mai antărț, dealtfel cât se poate de adevărat în cazul „elitei” actuale, pentru toți pesimiștii la adresa creștinătății, propoziția a fost infirmată acu aproape 2000 de ani odată cu instalarea paradigmei creștine, niciodată dusă până la capăt, care invocă dreptul sacru în virtutea căruia oamenii sunt creați egali și liderii creștinătății trebuie ei înșiși să fie creștini până în vârful unghiilor, postulate combătute cu furie dementă de bolșevicii pe vechi sau nou care s-au vrut mai egali decât ceilalți.Aici se întâlnește big money cu commies, fie ei și de sorginte nazistă precum sorosică și șwabete. Poate vor pricipi și mândrii atei vreodată cu ce se mănânca dreptul la viață și încotro înclină steagul când bat toba prin răzmerițele wokeșele.Asta în cazul puripotetic că ar fi onești și consecvenți cu propriile principii.Pentru cei care vor să pună în practică acest drept, variantă americană: biblia-n buzunar și revolveru-n mână.
‘Cei care pretind că judecă adevărul sunt obligați să posede un criteriu al adevărului’ (Sextus Empiricus)
După ploaie, vine soare !
După pesimism, vine optimism !
Nu cred ca poate fi generalizat, fiecare este raspunzator ptr el insusi! Daca voi cauta tapi ispasitori ptr nefericirea mea, voi fi toata viata un depresiv!
@ doru popescu.. Poți să fii mai pozitiv decît anodul bre,. Dar cînd ești eșuat și vîndut, fără viitor, iar să te erijezi in judecător al altora, cu tupeu,..plus să mai și cenzurezi unele opinii, care vizibil deranjează pentru că au prea mult adevăr și logică elementară,. E, in acest caz ce să mai vrei,..
Văd că articolul a deschis pofta de analiză a celor de mai sus dar de fapt eu văd un singur mesaj, de tipul haideți să haidem! Omenirea a avut întotdeauna o grupare conducătoare dar aceia nu știau și nu știu nici ei nimic despre sensul vieții. Înainte să filozofăm mai mult sau mai puțin folositor pentru acțiunile noastre viitoare trebuie să ne gospodărim în interiorul limitelor pe care le avem prin infinitele particularități individuale, naționale, rasiale, economice, culturale. Constituțiile scrise, separarea puterilor, crearea instituțiilor sub pecete democratică au fost pași necesari pentru limitarea despotismului celor care, prin plus de testosteron și prin prisos de resurse materiale, s-au pus întotdeauna în fruntea grupurilor. Boala pesimismului convine de minune liderilor. Trebuie să uităm că suntem limitați în timp, să ne amintim că ceea ce exploatăm azi la nivelul securității individuale și colective s-a obținut prin activism, prin participare la viața comună, prin sacrificiu chiar. Primul lucru pe care îl putem face este să ne informăm din cel puțin două surse, preferabil chiar din mai multe. Lenea dată de confortul material este de fapt boala noastră de azi, nu pesimismul. Apoi, fiind informați, al doilea lucru pe care îl putem face este să ieșim la vot cu toții. Iar al treilea lucru care urmează este să cerem socoteală celor pe care-i alegem să ne conducă. Astfel, ducem mai departe organizarea democratică a societății în care ne-am născut și în care alegem să trăim, căci altă cale nu este.
De ce sa fiu pesimist ? In VIATA mea AM FACUT tot CE MI-AM DORIT! AM VIITOR si am REUSIT/ma SIMT total IMPLINIT in VIATA mea ! Si de aceea SUNT UN OPTIMIST INCURABIL ! CERUL, dincolo de 10.000 de metri, ESTE INTOTDEAUNA SENIN SI PLIN DE STELE, pe care le STUDIEZ cu PASIUNE si PLACERE !
Doar cine NU VREA … NU poate REUSI in viata sa ! Devenind un ‘pesimist’ OARECARE.
„Adevarile pesimiste” NU AU niciodata PREA MULT ADEVAR si SUNT LIPSITE de orice LOGICA ELEMENTARA !
VIATA ESTE ATAT de SCURTA ! Si tocmai de aceea, TREBUIE sa ne BUCURAM de acest DAT al CERULUI/VIATA noastra !
Comunistoizii nu cunosc o criza a sensului intrucat IDEOLOGIA GENOCIDULUI le da un „sens profund si optimist”, DISTRUGE pentru A RECONSTRUI PE RUINE…Cand numesti „autoritarisme” DICTATURILE COMUNIST/BOLSEVICE GENOCIDARE in numele „binelui” te DESCALIFICI!!!
Cioran nu a inteles ca insusi EUL sau proba ETERNITATEA dand un SENS EXISTENTEI sale intr-o COMUNITATE DE INDIVIDUALITATI…
LUMEA NU MOARE ODATA CU NOI intrucat UNICITATEA FIECARUIA O PERPETUEAZA…Eternitatea OMULUI e data de suma existentelor noastre limitate…Aici trebuie sa se afle esenta si sensul optimismului, Lumea nu moare odata cu mine…
Doar cine NU VREA … NU poate REUSI in viata sa ! Devenind un ‘pesimist’ OARECARE.
„Adevarile pesimiste” NU AU niciodata PREA MULT ADEVAR si SUNT LIPSITE de orice LOGICA ELEMENTARA !
VIATA ESTE ATAT de SCURTA ! Si tocmai de aceea, TREBUIE sa ne BUCURAM de acest DAT al CERULUI/VIATA noastra !
Depinde de noi cum ne consideream … INVINGATORI in VIATA (conform SCOPURILOR posibile de atins si atinse) … sau ESUATI IN VIATA (daca si-au propus scopuri imposibil de atins si nu le-au putut atinge).
Si de aceea … fiind un OPTIMIST INCURABIL … RAD DE … PESIMISTII INCURABILI !
Crize existențiale dintr-astea au tot fost și prin istorie, în general tot prin zona cimpanzeilor elitarzi.Nobilii daci au avut băute cu sinucideri, un patrician și-a împrăștiat mațele și laîncercările lui fii-su de a I le pune la loc, și le-a împrăștiat iar, repetându-i ceva gen”ce rost are?viața n-are sens! Nu vezi?, Socrate a văzut dar de-abia după ce a băut cucuta, Macedon a avut o criză asemănătoare.Dap, dacă nu-ți miști mintea și nu dai din labe pentru că de toate au grijă alții, viața n-are sens.Curios lucru, țăranii n-au aflat de-astea, și nici șurubarii sau lemnarii pe cont propriu.Filosofia asta circula mai ales pe la „pampered class”adecă ăi de-i șterg alții la fund.
„Si de mii de ani incoace // Lumea-i vesela si trista;”(Eminescu). Cum dracu’ sa nu te apuce tot pesimismul de pe Pamant si din UNIVERS, cand ai crezut ca numai tu sti sa minti, sa inseli, sa pacalesti, sa furi, sa acaparezi bogatii, sa domini… si la un moment dat vezi ca mai sunt si altii ca tine si ca vor sa se imbogateasca si sa domine. Cum dracu’ sa nu te apuce pesimismul, cand ai crezut ca ce ai tu in scafarlie trebuie sa fie reguli obligatorii pentru altii si vezi ca unii nu numai ca neaga regulile tale, dar vor impunerea regulilor din scafarlia lor. Cum sa nu te apuce pesimismul, cand dupa ce ai folosit toate instrumentele si mijloacele de a acapara bogatii, vin altii si ti le nationalizeaza sau colectivizeaza. Cum sa nu te apuce pesimismul cand ai crezut ca prin privatizare doar tu o sa acaparezi toata proprietatea de stat si colectiva, dar vezi ca s-au napustit o multime de indivizi (din Romania si din Afara Romaniei), care au sfartecat si furat toata proprietatea de stat si colectiva. Cum sa nu te apuce pesimismul, cand vezi ca nu mai este nimic de furat si ca Romania a acumulat deja o datorie externa de 160 miliarde EU???…
Erată”Socrate a văzut rostul vieții, dar de-abia după ce-a băut cucuta”, cât despre intelectualitatea europeană preși interbelică, ea a trăit într-o continuă depresie postcoitală pe care a reluat-o prin sofisticații ani ’70. După care a fost reluată de politică după 2010dar cântata prostimii.Acu, ce să vezi, se-ntoarcă.E sofisticată, mă o fi stricată mă…E stricată.La cap. Peștele…
@ Doru Popescu,.. Se zice că pesimistul e omul bine informat.. Iar fericrea e relativă,..Poate fi fericit și africanul care se spală in urina cămilei, ir nefericit și o divă care se sinucide,.Realistul e starea perfectă…Capisci bre
Sunt idivizi primari/primate care pur si simplu exista pentru CRAPELNITZA si lupta pentru Cauza fiind multzumitzi de NEVOLNICIA lor
pe care o vad ca pe o implinire…Incapabili sa gandeasca, ei se supun ca o TURMA/HAITA/MASA instinctelor primare lasand pe seama specialistilor in TEHNICI DE DOMESTICIRE caznele gandirii…Si se Gudura Rau la picioarele IDOLului…Ei nu pot intelege nicicum ca suferintele/crizele existentiale nasc GENII ETERNE…Gandirea lui Cioran e universala in unicitatea ei „pesimista”…Nu poti fi optimist ca existi intr-o Lume de Stalin-i si Hitler-i…Fapt valabil azi mai mult ca oricand in Lumea odraslelor celor doi
care fac PROPAGANDA RAZBOIULUI in numele „suveranismului imperial/colonial”…E descalificant sa folosesti filosofia pentru a-i „legitima” pe Rasputin si Tzi Ohm Phing, noii CRIMINALI CONTRA UMANITATII care vor sa-si egaleze MODELELE, Stalin si Mao!!!
Nu istoria s-a golit de sens .Mintea multora s-a golit de sens si fara sa stie sau fara sa inteleaga au devenit pesimisti .Nevoia de pesimism precede optimismul si coandoarea lui .Lumea , umanitatea, se afla la un moment de cotitura .Am devenit cu totii negationisti .Negam pina si evidenta .Ne creeam siguri adevaruri false .Ne inbuibam cu minciuna spre a ne satisface teoriile .Nu avem scapare .Crucile ne-am invadat intelegerea .Prostia devine partasa tuturor iluziilor .Ne mintim singuri creând modele false in societate .Negam chiar viata si ne scoatem ochii spre a dezvalui un fals adevar .
NU. Pesimistul este un om STUPID ! NIDECUM un om bine informat !
Un om bine informat (REALIST) va zice INTOTDEAUNA:
NU EXISTA ETERNITATE ! Doar cimitire cu acest nume …
Noi, oamenii ne nastem si murim ca indivizi. Datorita limitarii biologice a noastre ca indivizi.
Noi, lumea (OMENIREA ca specie Homo Sapiens) ne nastem si murim ca specie. Datorita limitarii biologice a noastre ca specie.
LUMEA (cea extraterestra) NU MOARE ODATA CU NOI … avand alte scopuri de EVOLUTIE (COSMOLOGICE) … INDEPENDENTE de viata de pe Pamant !
NU. Pesimistul este un om STUPID ! NIDECUM un om bine informat !
Un om bine informat (REALISTUl) va zice INTOTDEAUNA:
NU EXISTA ETERNITATE ! Doar cimitire cu acest nume …
Noi, oamenii ne nastem si murim ca indivizi. Datorita limitarii biologice a noastre ca indivizi.
Noi, lumea (OMENIREA ca specie Homo Sapiens) ne nastem si murim ca specie. Datorita limitarii biologice a noastre ca specie.
LUMEA (cea extraterestra) NU MOARE ODATA CU NOI … avand alte scopuri de EVOLUTIE (COSMOLOGICE) … INDEPENDENTE de viata de pe Pamant !
Criza sensului …
Eu sunt optimist. Tu esti pesimist. Si ce este cu asta ? Moare cineva (ALTUL) sau ceva (CERUL sau PAMANTUL) daca noi doi suntem diferiti ca fire ? NU !
Dacă n-ai un scop, chiar și scopul amărășteanului de a pune ceva pe masă sau scopul cercetătorului, de a scorobăi prin toate pentru că ai o bănuială, scopul oricui că anul ăsta să fie mai bine sau să faci ceva ce ai vrut de ceva vreme, dai în sindromul nerostului. Șobolanul închis, nu mănâncă, se droghează și moare.Dă-i drumul și o să renunțe la drog.Trei sferturi dintre drogații războiului din Vietnam au renunțat la drog ,odată reveniți acasă.Aveau ceva de făcut.Spunea Nietzsche că dacă te holbezi în neant mai mult, o să observi la un moment dat că și neantul se holbează la tine.Sunt unii care totuși o fac.Dar azi, tineretul e tot mai închis de bănci, de stat etc.Așa că nu e vreo criză a vreunui zmucit genial sau nu, ci o mizerie plecată de sus.De acolo unde singurul rost al eliților e puterea.Și unde puterea mai mare că într-o pușcărie pe care se screm acum s-o construiască?
„Toata lumea moare dar nimeni nu este mort”, graieste un proverb tibetan. De fapt Cioran a fost un cripto budhist care nu s-a asumat. Daca il citea pe Nagarjuna lasa dreakului moralismul sau si geniul sau de aforist decalat. De fapt nu-i placea obscuritatea existentiala.
Istoria are sensul pe care il dau OAMENII si aici am in vedere ELITELE…Daca vreodata DETERMINISMUL a avut vreun rol in istorie, in sensul unor LEGITATI STRAINE DE VOINTA OMULUI carei TRASA evolutia, acesta A INCETAT dupa 1848 sa-l mai joace datorita unei „elite de descreierati” ideologici care a preluat acest rol substituindu-se figurativ IMPONDERABILELOR care asigurau/restabileau ECHILIBRELE…
GANDIREA, CONSTIINTA si CREDINTA definesc OMUL si NU INSTINCTELE „PRIMARE”…Gandul scormonitor e producator de cultura, stiinta, tehnica si astfel de civilizatie…Fara FILOSOFIE cu conditia LIBERTATII/NEINREGIMENTARII filosofilor OMUL nu-si poate IDENTIFICA
CONDITIA EXISTENTIALA DE OM ca CREATIE a lui Dumnezeu…Pesimismul lui Cioran a fost o consecinta a CONSTIENTIZARII INUTILITATII sale intr-o Lume marcata de conflictul EXTREMISMELOR, marxist/bolsevic si APENDICELE fascist/nazist/legionar tocmai pentru ca se lasase furat de PROPAGANDA MONSTRUOASA care impingea Omenirea catre MACELUL IDEOLOGIC MONDIAL, pozitionandu-se pe DREAPTA!!!
sensul vrea consensul?
au fost/sint voci care au insotit/insotesc omenirea aratind adevarurile. omul, manifestind orgoliu si suferind de preaplin, nu a mai avut unde sa aseze cele auzite. iar asta se intimpla in mod constant. sint oameni care arata si alte cai. fiecare rezoneaza cu ceea ce este in functie de frecventa de vibratie. nu cred ca vreo teorie este capabila sa creeze un adevar pentru ca adevarurile exista, se manifesta si nu pot fi influentate/modificate decit de catre creatorul lor. cine este creatorul adevarurilor? profesori, politicieni, militari, oameni de stiinta? ma indoiesc. acestia, ca noi toti, pot exprima opinii personale in context. nu adevaruri. atunci Universul?
cind cineva ti-ar spune ca are abilitatea de a fi peste tot in acelasi timp experimentind Unitatea, de a accesa diverse planuri si ca din tot ceea ce am creat si facut putine lucruri conteaza ai avea impulsusl sa-l declari nebun. nu se incadreaza in regulile in spatele carora altii si-au creat realitatea si evolueaza…
in realitatea Andrei Marga, ceea ce a scris mai sus exista si se manifesta. In alte realitati probabil ca nu. Nu spun ca sint corecte sau gresite. Doar sint. Atit si nimic mai mult.
nimeni nu paraseste mort aceasta vaiata…
pareri sau adevaruri?
sintem mintiti/dusi pe cai gresite de politicieni, profesori, militari, oameni „de stiinta”? de unii cu intentie, de altii probabil fara intentie…
Este clar..da,da…evident . In scurt timp apar extraterestrii !
@Zalmoxis +10
Cum se citește și în unele comentarii, sunt frecventate multe vorbe fără nici un argument. Eugen Lovinescu vedea o frînă a progreselor României în mentalitatea lamentării. Andrei Marga o vede în pesimismul confuz. El decontruiește pesimismul, știind bine cât de complicat este. Dincoace de pesimismul de anvergură, sub cele trei pesimisme pe care le distinge în jur, belferesc, șmecheresc și trivial, profesorul a prins metehnele ce împiedică azi orice inițiativă. Acei pesimiști nu sunt doar pafariști, dar țin în loc această țară. Profitînd, doar de ea, căci lasă neatinse cauzele răului.
” Un înțelept face mai multe greşeli decât un prost pentrucă încearcă mai multe.” B. Franklin. Ideea de „acasă” comportă sau conține în ea mai multe înțelesuri dintre care voi încerca să schițez doar trei:
1 ACASĂ este casa în care ne-am născut sau crescut alături de părinți frați şi surori, cuprinzând prin extensie, rudele, vecinii, colegii şi toate cunoştințele din cartier sau din sat cu tot ceea ce păstrăm îm memorie şi ne aducem aminte oriunde şi oricând;
2 ACASĂ este Sinele fiecăruia ce cuprinde toate cele de mai sus şi încă multe altele adunate în mintea fiecăruia concomitent cu înaintarea în cu vârstă ce astfel devine una cu el.
3 ACASĂ este Pământul acesta SACRU pe care cu toții ne-am născut, de unde niciodată nu am plecat şi în care o să rămânem, acasă. Pământul acesta de a cărui sacralitate se cutremurau anticii la fiece pas în timp ce noi am uitat de mult, devenind indiferenți sau ignoranți; Pământ ce ne-a croit de mult sensul pe care iarăşi îl ignorăm pentru a ne valida altele după preferințe sau bun plac şi nu din nevoia de supraviețuire ci din obsesia pentru confort şi supremație; Pămãntul acesta pe care îl distrugem într-un mod pe care Natura nu l-şi împotriva cărora „se încăpățânează” să reziste, să fie şi să rămână acelaşi cu toate minunile şi minunățiile lui. Dacă înțelegem corect toate acestea, atunci nu putem să nu observăm că nu avem nevoie de nici un alt sens decât cel pe care ni l-a transmis şi se manifestă în noi.
Nu am avea ṣi nu ar fi nevoie de nici o altă filozofie dacă „ne-am fi permis” să fim perfect sinceri cu noi numai că, din nefericire, o asemenea responsabilitate se pare că nu ne mai putem permite a o avea din nou, acum şi aici. Da, Domnule Marga, aveți dreptate, valorile au fost răsturnate dar când, cum şi ce vină sau merit au aici pesimismul şi/sau optimismul!?
Nu pot fi nici macar Tacit de acord cu GARGARISEALA filosofardata a lu PROFI Marga care in cel mai rau caz ma poate face Taciturn, in niciun caz optimist, intr-o Lume a „adevarurilor prealabile” fixate in ETERNITATE de ideologii GENOCIDULUI…
Procletii sovietici care altfel il preamaresc pe NARODNICUL Eminovici, caruia i s-a batut de curand MONEDA, ii ignora o anumita GENIALITATE, morbida, data de PESIMISMUL care i-a marcat existenta intr-o Lume diferita de aceea INVENTATA in mintea lui mustind de DOGMATISM…
Cum poti fi azi „multumit de tine” si de „Partidul care te-a facut NEOM”, vezi doru popescu, cand Lumea sta din nou sa explodeze
manata in DISTRUGERE de acest Partid MONDIAL?
‘Sensul evolutiv’ este dat de PERCEPTIA modului de dezvoltare (CONTINUA) a ‘cunoasterii umane’ (a stiintei), bazate pe CONTINUA/CONTINUITATEA evolutiva a ‘curiozitatii umane’ (valabila de la inceputul nostru ca specie/Homo Sapiens si valabila pana la extinctia noastra ca specie).
Si deoarece ‘curiozitatea umana/CAUTAREA’ reprezinta latura OPTIMISTA a omenirii … OPTIMISMUL reprezinta permanent LATURA de DEZVOLTARE a UMANITATII … BAZATA pe ‘optimismul’ PARTII PLINE a PAHARULUI.
‘Pesimismul’ reprezinta acea LATURA contraproductiva de anti-dezvoltare umana (de NEGARE de tip ANTI-cautare, ANTI-curiozitatea a cautarii umane) … BAZATA pe ‘pesimismul’ PARTII GOALE a PAHARULUI.
Si de aceea … pentru cei OPTIMISTI … cunoasterea umana are, intotdeauna, un sens evolutiv si pozitiv.
Si de aceea … pentru cei PESIMISTI … cunoasterea umana capata un sens distructiv si negativ.
Asta inseamna … ‘criza sensului’ de evolutie a speciei umane.
Îl vezi și pe acest nevolnic de Charlie, alături de alte semnături ale sale aiurea, la fiecare articol, cu inepții. De simplu impostor. Nu are nimic de zis la obiect, dar mestecă cuvinte pe care nici nu le stăpînește. Nu-i de mirare, așa e insul. Ba se mai și trage de brăcinar cu „Nea Cornel”, în sus și în jos. Apoi, ignorant fiind, își debitează dejecțiile. Nu s-ar putea discuta cu oficinele să trimită la propagandă măcar niște minți curate? Dacă tot vor diversiune.
Eminescu A FOST si ESTE cel mai OPTIMIST dintre ROMÂNI ! Si tocmai de aceea Eminescu A FOST si RAMANE drept GENIUL cel NEMURITOR al ROMÂNILOR.
A NU SE CONFUNDA melancolia romantica POETICA, dar activa POLITIC, a lui Eminescu … cu MORBIDITATEA (de tip ‘pesimista’ a unor RESTAURATII REACTIONARE si CONSERVATOARE) a imperiilor vecine noua atunci !
Daca Eminescu ar fi fost ‘un poet melancolic si pesimist si inactiv politic’ atunci IMPERIILE cele DECADENTE (din epoca sa) NU s-ar fi temut de PERSOANA si PERSONALITATEA lui Eminescu. Incercand eliminarea sa fizica !
PS. Lumea sta din nou sa explodeze manata in DISTRUGERE de acest Partid UNIC si MONDIAL (NATO, ca aparatoare a Americii si UE). Adica DOAR 10% din populatia lumii (cea DECADENTA a lumii NATO) … CONTRA a 90% din populatia lumii ! RAZBOIUL LUMILOR ca CIOCNIRE a CIVILIZATIILOR !
Eminescu A FOST si RAMANE cel mai OPTIMIST dintre ROMÂNI ! Si tocmai de aceea Eminescu A FOST si RAMANE drept GENIUL cel NEMURITOR al ROMÂNILOR.
A NU SE CONFUNDA melancolia romantica POETICA, dar activa POLITIC, a lui Eminescu … cu MORBIDITATEA (de tip ‘pesimista’ a unor RESTAURATII REACTIONARE si CONSERVATOARE) a imperiilor vecine noua atunci !
Daca Eminescu ar fi fost ‘un poet melancolic si pesimist si inactiv politic’ atunci IMPERIILE cele DECADENTE (din epoca sa) NU s-ar fi temut de PERSOANA si PERSONALITATEA lui Eminescu. Incercand eliminarea sa fizica !
taciturn, taciturnă, adjectiv
1. Care vorbește puțin, tăcut din fire, închis în sine. DEX ’09
Unii, care din contra, repeta in mod continuu (si fara oprire) aceleasi stupizenii, nu pot fi considerati taciturni.
dogmatic, dogmatică, adjectiv
1. Care ține de dogme, privitor la dogme; care se sprijină pe dogme. DEX ’09
3. Care respinge principiul verificării critice, considerând că o opinie, o teză etc. au valoare necontestată în orice condiții și în orice împrejurări. DEX ’09
Eminescu NU POATE fi considerat DOGMATIC … NICI dpv. lingvistic (CIZELAND in mod DECISIV si ACTIV limba ROMÂNA), NICI dpv. poetic (SCRIIND versuri in DIVERSE metrici poetice), NICI dpv. cultural si istoric (CONTRIBUIND in MOD DECISIV si ACTIV la REnasterea culturii si istoriei ROMÂNESTI) si NICI dpv. jurnalistc (MILITAND in MOD ACTIV contra politicilor imperiale ale vremii sale).
Alatrinezii au sarit din nou panicati folosind aceleasi dejectii-atacuri la persoana in formulari identice si cu zeci si zeci de „pseudonime”, acuzandu-ma pe mine ca ma „multiplic”, cu toate ca NIMENI aici nu reproduce nici 10 % din sustinerile mele…
Alatrinezii nu au emis niciodata din putzu secat al gandirii lor morbide altceva decat „laudatii” IDOL LATRAizante intrucat sunt doar niste simple brute cu naganul la brau si secera si ciocanul in maini… OMUL, CREATIA lui Dumnezeu, NU ESTE O SPECIE precum aceste BRUTE descendente din reptile „mamiferizate”…
*O viață plină de sens nu înseamnă cât de des îți poți „accesa”, etala sau escamota rezultatele ce derivă din simțuri ci cu ce rezultate, cum se cadrează ele în raport cu toate celelalte momente fireşti de peste zi sau de peste ani. Sensul vieții nu este şi nu poate fi plăcerea sau bună-starea ci perpetuarea vieții, aşa cum însuşi actul naşterii îl confirmă devenind echivalentul perfect al trăirii ei. Nu putem confunda aşadar, sensul vieții cu modalitățile ei căci acestea sunt şi pot fi infinite în condițiile în care viața şi sensul ei este doar unul. Acelaşi pentru toate cele ce sunt şi se manifestă ca ființe vii. Analizând vreo ipotetică schimbare a sensului, prea multe nu sunt de spus căci viața se manifestă sub forma unei căi cu sens unic chiar şi în condițiile în care sensul acesta se învârte în infinite cercuri concentrice iar undeva printre ele ne-am putea afla şi noi. Într- un loc, precis oarecare sau aleatoriu, fie că înțelegem fie că nu, fie că ne regăsim, fie că nu. În asta ar consta întreaga noastră libertate de gândire şi acțiune. Conştiința este cea mai adevărată cale a vieții şi, probabil, singura adevărată, oricare alta prezintându-se sub formă de substitut, dublură sau copie în oglindă, infidelă în raport cu originalul. Aici nu există loc pentru fals. Atât timp cât se află pe cale originalul se va manifesta ca original şi va înainta spre maximul tuturor posibilităților ce se vor ivi pe cale, înaintând clipă de clipă pe ea, cale ce în proporție aproape totală sau absolută îi deja trasată de viața determinată de toate cele anterior trăite iar faptul că am putea face mici sau mari ajustări la nivelul sinelui nu este deloc uşor de stabilit sau anticipat.
Când devii condiționat de complexitate, simplitatea devine o pedeapsă, o suferință pe care o înduri cu dificultate. Condiționat de complexitate, nu poți vedea împlinirea într-un răsărit de Soare, în piatra ce scârție sub talpă, în ciripitul unei păsări sau curgerea unei ape învolburate ce-ți împlinesc acea parte din viață, acea parte a sensului pe care nu-l căutai dar care, fie şi împotriva voii l-au împlinit şi în care, pentru câteva clipe te-ai regăsit căci aşa se prezință viața şi sensul ei.
Sensul vietii e dat de MODALITATILE ei nefiind separate, ci ingemanate…Noi vorbim insa aici de OM si sensul VIETII UMANE, nu de VIETATI, chiar daca unii dintre noi se manifesta astfel, ca si cum ar fi niste vietati cu instincte si NU CU CONSTIINTA in sensul profund uman care nu se reduce la constientizarea limitata a purei existente…Modalitatile vietii NU SUNT INFINITE, intr-un anumit cadru desfasurandu-se intr-o identitate surprinzatoare care e cu atat mai profunda, cu cat se repeta in etape istorice diferite!
O demonstreaza si identitatea in „cuget si simtire” a MASELOR, fapt obsevabil si aici pe forum la sclavetii sovietici…
Spui prostii cu ghiotura, nene Charlie. Nici la gazeta de perete a tinereții matale nu ar fi mers ce zici. Istoria se scrie de oameni care cercetează arhive, după ce au învățat metode și un arsenal profesional. Istoria nu se scrie la subsoluri pe care le murdărești cu prostii de minte fără pregătire. Acum te bagi și în filosofie. Precum pisica la Operă. Nici nu meriți să-ți ia cineva în seamă prostiile. Repeți ca un bezmetic falsuri cu care te faci de minune. Dar faci de minune și ziarul și, pînă la urmă, pe români. Așa jos nu cred că au ajuns cititorii ca să nu-ți vadă idioțeniile.
@ Cititor, ati rezumat perfect ceea ce multi de pe forum gandesc dar s-au scarbit sa mai arate.
@doru popescu, „A NU SE CONFUNDA melancolia romantica POETICA, dar activa POLITIC, a lui Eminescu … cu MORBIDITATEA (de tip ‘pesimista’ a unor RESTAURATII REACTIONARE si CONSERVATOARE) a imperiilor vecine noua atunci !
Daca Eminescu ar fi fost ‘un poet melancolic si pesimist si inactiv politic’ atunci IMPERIILE cele DECADENTE (din epoca sa) NU s-ar fi temut de PERSOANA si PERSONALITATEA lui Eminescu. Incercand eliminarea sa fizica !” Subscriu.
pesimism? ce-i acela si care poate fi sursa lui? chiar exista?
intreb de cutiozitate pentru ca nu l-am experimentat niciodata…
OMUL este CREATIA DomnuluiZEU cel URANIC (Universul Extragalactic, cel descoperit la anul 1930) care (in cursul evolutiei sale fizice de expansiune si racire adiabatica) a CREAT si ‘CERURILE (DZEUS/cel vizibile cu ochiul liber) si PAMANTUL (Geea)’.
Ca VREM, ca NU vrem … ACESTA este ADEVARUL !
OMUL este O SPECIE de ANIMALE (primate). CONSTIINTA este un DAT de tip SOCIAL-OMUL care se incadreaza SOCIETATII umane date!
In VASTITATEA Universului Extragalacti … Modalitatile vietii sunt DESCOPERITE ca FIIND practic INFINITE !
In VASTITATEA Universului Extragalactic … exista cam 100 de miliarde de galaxii DESCOPERITE (fiecare continand peste 100 de miliarde de stele). DECI cam 10^22 stele, FIECARE dintre ELE cu PROPRIILE sale sisteme planetare !
In VASTITATEA Universului Extragalactic … exista componente ale vietii DESCOPERITE (componente chimice necesare sustinerii vietii, molecule organice, componente ARN si ADN) in mediile intergalactice (dintre galaxii), interstelare (dintre stelele din galaxii) si interplanetare (in cadrul sistemelor exo-planetare din jurul fiecarei stele).
In cadrul Sistemului Solar (avand Soarele ca stea centrala) exista componente ale vietii DESCOPERITE (componente chimice necesare sustinerii vietii, molecule organice, componente ARN si ADN) pe majoritatea asteroizilor si cometelor EXPLORATE, in atmosferele unor sateliti planetari, posibil si pe alte planete.
DAR, SCOPUL Universului Extragalactic (ca obiect cosmic) NU ESTE cel de APARITIE a VIETII. Viata este un PRODUS de tip SECUNDAR al evolutiei Universului Extragalactic. ASTA ESTE !
pesimism substantiv neutru
1. Tendința de a vedea mai ales latura nefavorabilă a lucrurilor; neîncredere în viitor. DEX ’09
antonime: optimism
1.1. [filozofie] Atitudine opusă optimismului și care consideră că nu există niciun temei pentru speranță, iar fericirea se află dincolo de sfera experienței. DEX ’09
1.2. Sentiment de tristețe, de amărăciune și de neliniște; stare sufletească de deprimare. DEX ’09
1.3. Trăsătură caracteristică ideologiei claselor pe cale de dispariție, care susține că viața omenească este iremediabil condamnată la suferință și că ea nu merită să fie trăită. DEX ’09
Pesimismul se definește ca atitudinea omului care privește cu neîncredere viața și pe semenii săi și care consideră că toate situațiile au un deznodământ fatal. În sens filozofic, pesimismul este un concept opus optimismului și potrivit căruia răul, iluzia, suferința predomină în lume și nu pot fi înlăturate, fiindu-i inerente.
Într-o perspectivă simplistă, pesimismul este o alegere. Oamenii nu se nasc pesimiști, ei devin așa într-un anumit context de viață. Printre emoțiile negative pe care le pot experimenta sunt anxietatea, furia, dezgustul, vinovăția, teama sau stima de sine redusă.
Toată ura omului este ură de sine şi toată iubirea lui este iubire de sine. Între aceste patru stări ne străduim să căutăm, să creăm şi să menținem un echilibru, un feedback pe care îl mai numim şi mulțumire, împlinire de sine, fericire sau stare de beatitudine. (Foarte greu de atins dar se poate.) În starea de sacralitate de dinaintea căderii omului în păcatul cunoaşterii binelui şi răului, starea aceasta preexista la nivelul conştiinței şi a continuat să existe în mare măsură pentru cei care au respectat şi continuă să perceapă sacralitatea însă nu pot simți la fel cei care „au profanat” sacralitatea (deşi nu se utilizează acest termen) şi au devenit profani, păcătoşi, conduşi de simțuri fără raportare directă la sacralitate şi Divinitate. Întoarcerea la sacralitate nu este uşoară, simplă dar nici imposibilă însă ea poate dura uneori chiar şi câțiva zeci de ani, poate chiar generații de străduințe asidue. Cât de greu poate renunța un om la vicii sau obişnuințe greşite ; cât de greu poate redobândi starea de împăcare cu sine după comiterea unor fapte reprobabile grave, cât de greu poate posti sau se poate închina. Rugăciunea este dealtfel, cea mai cunoscută şi des utilizată modalitate de întoarcere la sacralitate prin invocarea sau chemarea repetată a voinței şi puterii divine. Spun unele cărți de religie că un om ar avea nevoie de aprox. 15-20 de ani de rugăciune şi curățare de patimi doar pentru a reatinge din nou starea de neprihănire de la naştere sau botez în timp ce altele spun că ar fi necesară întreaga vârstă a mucenicului de la momentul în care îşi asumă în mod conştient lucrarea, porneşte „înapoi” pe cale urcând apoi la fel de repede sau încet, de greu sau uşor precum a coborât.
Alatrinezii nu vor, NENE, sa se potoleasca cu subsolurile si celelalte vagauni unde se tupileaza ca primate inghetate pe scara „evolutiva”…Ei sunt FIARE sub „orice semn” fiind marcate de spiritul TURMEI/HAITEI…Auzi trasnaie, ei „gandesc la fel”, dar
tac…Orice dialog cu de-al de hemo roizii si doru popestii e DESCALIFICANT chiar si la FIARE…
CONSTIINTA ESTE UN DAT DE TIP PERSONAL, SOCIALUL FIIND SUMA CONSTIINTELOR INDIVIDUALE…Exista nenumarate SPECII de vietzuitoare
marcate de „DATUL(de-a dura)SOCIAL care NU AU CONSTIINTA si NICI NU O SA DEVINA VREODATA OAMENI…
NARODNICUL MARXIST Eminovici a fost DUSMANUL ROMANIEI GENERICE si al NATIUNII ROMANE, RASISMUL/ANTISEMITISMUL sau fiind o reactie
tipica ALOGENILOR care isi constientizeaza calitatea de CORP STRAIN si de aceea se dadea mai roman decat romanii…Acesta este un DAT al ALOGENILOR pretutindeni…
Pe TARAMUL nostru/ROMÂNIA … TRAIESC in mod SEDENTAR (de acum 8000 de ani dpv. arheologic si genetic) si MAJORITAR (90%) doar cei de neam actual ROMÂNESC ! Si de aceea PE ACEST TARAM vorbim doar despre ROMÂNI si ANTIromâni ! SI DOAR ATAT !
Si NU despre niscaiva ‘alte neamuri’ de tip migratoare si calatoare (navalitoare ulterior dpv istoric, venite pe acest taram DOAR in scopuri de ocupare, jaf si parvenire).
Iar Eminescu ESTE ESENTA NEAMULUI nostru cel NAȚIONAL, ORIGINAR, ORIGINAL, UNIC si UNITAR, SPECIFIC (PARTICULAR si de tip NONgeneric)/NEAMUL nostru cel ROMÂNESC ! Si de aceea … toti CEI care nu-l respecta pe Eminescu SUNT CONSIDERATI doar niste TRADATORI de PATRIE/ROMÂNIA si POPOR/ROMÂNESC !
Iar Eminescu ESTE considerat ESENTA NEAMULUI nostru cel NAȚIONAL, ORIGINAR, ORIGINAL, UNIC si UNITAR (SPECIFIC si PARTICULAR, de tip NONgeneric)/NEAMUL nostru cel ROMÂNESC ! Si de aceea … toti CEI care nu-l respecta pe Eminescu SUNT CONSIDERATI doar niste TRADATORI de PATRIE/ROMÂNIA si POPOR/ROMÂNESC !
CONSTIINTA, la oameni, ESTE UN DAT DE TIP PERSONAL, SOCIALUL FIIND SUMA CUNOSTIINTELOR INDIVIDUALE si COLECTIVE !
Si INTOTDEAUNA, la oameni, CONSTIINTA personala TREBUIE SA URMEZE in mod STRICT suma CUNOSTIINTELOR colective ! Si NU INVERS!
La alte specii de animale este exact invers … CUNOASTEREA colectiva este SUBORDONATA constiintei personale.
Dar, Bonobo (Pan paniscus/cimpanzeul pitic) sunt capabile de altruism, compasiune, empatie, bunătate, răbdare, sensibilitate.
Au o societate matriarhală și fără pruncucidere cu comportament preponderent bisexual. Sunt singurele animale non-umane cărora nu le este frică de foc și îl stăpânesc.
Bonobo a fost învățat să comunice cu oamenii prin combinații de ideograme dar și sunete complexe utilizînd, comparativ cu exprimarea vocală, combinații de ideograme de peste 340 de simboluri diferite.
Cand esti spalat pe creier normal ca si SOCIALUL e „colectiv” dand PLEONASME vezi „suma…colectiva” a CONSTIINTELOR INDIVIDUALE!
COLECTIVUL, adica MASA rezulta prin PRESAREA CONSTIINTELOR INDIVIDUALE, rezultand un TERCI SOCIAL, nu trebuie confundat in niciun caz cu colectivitatile mereu mai lipsite de substanta alaturarii constiintelor individuale pornind de la FAMILIE si coborand lin catre colectivitatile profesionale, finalmente la SOCIETATEA care NU E COLECTIVITATE in sensul inteles de cimpanzei…
Societatea UMANA e SUMA CONSTIINTELOR INDIVIDUALE care isi A-SUMA EXISTENTELE IN PROXIMITATEA CELORLALTE CONSTIINTE INDIVIDUALE!
„E de la sine inteles ca-ti impartasesc admiratia pentru acest geniu care nu incetez sa ma mir ca a putut sa apara printre noi. M-as exprima chiar mai dur decat tine: fara Eminescu, neamul nostru ar fi neinsemnat si aproape de dispretuit … Toate astea au iesit din «Rugaciunea unui dac». Era adevarat, atat de mult mi-a marcat adolescenta poemul acesta. Vezi cate a rascolit in mine articolul tau.” (Cu prietenie, E. Cioran, 5 martie 1970, Paris/EMIL CIORAN CATRE CONSTANTIN NOICA, DESPRE EMINESCU)
„Dar ca si folclorul nostru, Eminescu este un fenomen originar.” (Constantin Noica)
„Recitindu-l pe Eminescu ne reintoarcem, ca intr-un dulce somn, la noi acasa.” (Mircea Eliade)
„Eminescu e intruparea literara a constiintei romanesti, una si nedespartita.” (Nicolae Iorga)
CONSTIINTA, la oameni, ESTE UN DAT DE TIP PERSONAL, SOCIETATEA umana FIIND SUMA tuturor CUNOSTIINTELOR INDIVIDUALE si COLECTIVE !
ASTA ESTE ! Ca vor sau nu vor unii !
Si INTOTDEAUNA, la oameni, CONSTIINTA personala TREBUIE SA URMEZE, in mod STRICT, suma cunoSTIINTELOR colective ! Si NU INVERS!
ASTA ESTE ! Ca vor sau nu vor unii !
Suma cunoSTIINTELOR colective este aceea care, prin invatare si educatie individuala PERMANENTA, asigura FORMAREA indivizilor.
Si de aceea, constiinta individuala, permanent ramasa in urma cunoSTIINTELOR colective ale UMANITATII, trebuie sa fie PERMANENT REactualizata, pentru a putea reintregi formarea (morala) a indivizilor. Si NU INVERS !
Șarlicule, du-te, bade (văd că la „nene” folosit de cineva mai sus reacționezi fioros!), du-te la crescut bîrfe sau altceva pe măsura pregătirii pe care o arăți. Vezi că aici este o discuție de calificare înaltă despre pesimism și efectele lui. Ești pe lîngă subiect ca totdeauna și mă tot apelezi. Dar mi-e silă să mai discut cu cineva care nu are controlul de sine. Compătimesc suferinzii, sunt solidar, căci să suferi este fatalitate. Numai că mata ești de compătimit, dar spui aberații și ataci persoane care sunt de n-ori deasupra. Moral, cultural, profesional, civic. Mă onorează că mă confunzi. M-ar deranja să mă confunzi cu tine, Șarlicule. Că-mi batjocorești numele arată doar cît de vulgară și limitată ți-e mintea. Peste orice, din solidaritate îți spun încă odată: tratează ignoranța și te du la medic. Pînă nu-i zadarnic.
„NARODNICUL MARXIST Eminovici a fost DUSMANUL ROMANIEI GENERICE si al NATIUNII ROMANE” [charlie]
Iar ai baut apa dupa caine !
SCLAVETELE SOVIETIC tomlin ticacalosu foloseste prilejul sa le arate CAMARAZILOR ALATRINEZI ca e de-al lor, de-al „TURNATORILOR”!
ATEUL-RASIST-ANTISEMIT doru popescu citeaza ca de obicei din terti de aceeasi teapa cu Eminovici, BOLSEVICI sub acoperire LEGIONARA
unul si unul incepand cu PROFI Iorga IDEOLOGUL ANTISEMITISMULUI NAZIST si precursor al autorului maculaturii Mein Kampf”,l-am numit pe Heidegger!!! Crede cineva ca „Istoria religiilor” a fost scrisa in numele CREDINTEI IN DUMNEZEU?
În condițiile negării conştiente a sacrului sau a ignorării lui totale, sinele cade mereu sub incidența, puterea sau controlul pornirilor primare, fapt ce reprezintă cea mai gravă cădere posibilă a sa deoarece, prin dezvoltarea necontrolată şi în mare parte dezordonată a acestora, ele dobândesc stare, structură şi forme de manifestare din categoria duhurilor rele precum ființele demonice. Subiectul este unul tabu evitat în mediile academice sau în discuțile publice dar extrem de actual şi bine cunoscut în biserici şi mănăstiri, acolo unde sunt scoase la lumină prin taina spovedaniei şi, în măsura în care Dumnezeu permite, vindecate prin taina euharistiei şi împărtăşaniei sau în cabinete de specialitate. Trăim vremuri în care inteligența artificială a luat şi încă mai poate lua locul celei naturale însă uităm faptul că aceasta nu are nimic în comun cu sacralitatea, că nu a luat şi nu poate lua locul tainei botezului, a spovedaniei sau împărtăşirii după Hristos şi ca atare, artificială fiind, ea se poate totuşi autoreplica şi răspândi sub forma unor fapte rele căci, duhuri fiind autorul poate fi irelevant şi pot avea capacitatea automultiplicării fie ignorând metoda naturală, fie utilizând-o ca model. Când mulțimea şi influențele unora sau a altora ca acestea vor merge într-o anume direcție ce nu are în prim-planul acțiunilor lor viața autentică, o formă de viață nouă se poate formata cel puțin la fel ca oricare alta dintre cele care există deja dar nu acesta ar fi cel mai mare pericol căci am conviețuit şi conviețuim deja cu infinite alte forme de viață, virusi, microbi, etc. ci că acestea se vor impune direct împotriva umanității ca principal competitor al ei.
Informații de talmeș-balmeș, mă Șarl(atan)icule. Istoricul de mai sus nici n-a fost destul de sever cu aberațiile tale. Nicolae Iorga nu are nimic cu nazismul, cum zici prostește. Doar că l-a respins. Iar Heidegger nu putea fi precursorul cărții lui Hitler Mein Kampf (1923). El a scris despre cartea aceasta în 1933, cînd crtea avea trei ediții. Aiureli de minte rătăcită, insule.
Romanii sunt pesimishti pentru ca shi-au dat seama ca vor fi EXTERMINATZI de Blestematzii Anglo-Saxoni din SUA asha cum au fost deja ucishi Mohicanii. Foarte probabil vor fi folositzi drept calai pentru exterminare criminalii nazishti pushi de CIA la Kiev.
asa se creeaza pretextul unui text? …”Mulți oameni au impresia că evenimentele care se petrec în jur nu se mai înțeleg…”
si cei, cel putin la fel de multi, care nu au impresia? la ei cum e? ar putea fi un exercitiu de imaginatie…necesar?
Pe acest TARAM, cand rostesti numele DIVINITATII noastre DumneZEU, implicit te REFERI doar la ZEITATEA noastra cea STRAVECHE (pre-crestina), mitologica (CERUL Tatal), de tip PIE/3000 BC (Zeul DZEUS/ZEUS), si AUTOHTONA (DZEUL cel adorat de OMUL-DZEU Zamolxis/550 BC). ACEASTA ESTE CREDINTA IN DumneZEU (cel pre-crestin) al CELOR de pe acest TARAM stravechi ! SI DOAR ATAT !
El/Elohim este o zeitate mitologica canaaita/2200 BC (adorata de catre preotii sai Melchisedec, Abraham si Iisus).
Yahwe/Iehova este o zeitate razboinica desertica si desartica a evreilor/1200 BC.
NU INCURCATI (Criza sensului) zeii, de pe diverse taramuri, si de diverse credinte si vechime, intre ei ! Aceasta este „Istoria religiilor” !
Când ideea de sine se contopeşte indisolubil cu dragostea de casă, de copii, părinți, frați, surori, pământ, valori, țară, glie, patrie, umanism etc, toate întărite de platoşa de nepătruns a credinței şi sacrului, atunci putem spune că un om şi-a găsit sensul propriei vieți. Când dragostea aceasta este sau devine fluctuantă, confuză, incertă, azi da, mâine ba, sensul vieții merge calcă pe urme devenind asemănător, confuz, incert, pierdut în negura unei aşa-zise „realități colective” de a cărei valori începi să te îndoieşti până-ntr-acolo încât ajungi a te îndoi de tine însuți de toți cei ai tăi şi de tot ce este al tău sau al vostru. Privind şi înțelegând realitățile lumii de azi printr-o astfel de paradigmă, multe dintre cele ce se întâmplă şi ni se întâmplă se pot dezvălui complet diferit, ca şi cum un văl alb, negru sau colorat ni s-ar ridica de pe ochi. Cine are ochi de văzut vede…!?
Pe acest TARAM, cand rostesti numele DIVINITATII noastre DumneZEU, implicit te REFERI doar la ZEITATEA noastra cea STRAVECHE (pre-crestina), mitologica si unica (CERUL Tatal/”*Dyḗws Ph₂tḗr”), de tip PIE/3000 BC (Zeul DZEUS/ZEUS), si AUTOHTONA (DZEUL cel adorat de OMUL-DZEU al geto-dacilor (Zamolxis/550 BC) cel „care ar fi deprins de la acesta [Pitagora] unele cunoştinţe ASTRONOMICE, iar o altă parte ar fi deprins-o de la egipteni” (Strabon/(64 BC–24 AD), Geografia). ACEASTA ESTE CREDINTA IN DumneZEU (cel pre-crestin) al CELOR de pe acest TARAM stravechi ! SI DOAR ATAT !
ASADAR … pe TARAMUL nostru cel STRAVECHI geto-dacic/3000 BC, POPORUL nostru a VENERAT doar CERUL cel UNIC (ca divinitate pre-crestina) de tip MITOLOGICA (PIE/3000 BC), pe care L-am OBSERVAT si STUDIAT si dpv. ASTRONOMIC (incepand cu OMUL-DZEU Zalmoxis/550 BC) asa cum a fost atestat si dpv. DOCUMENTAR.
Dupa anul 1930, DIVINITATEA noastra (DZEU/DumneZEU) cea PRE-CRESTINA si MITOLOGICA autohtona (CERUL) S-A DESCOPERIT a FI chiar Universul Extragalacic (obiect ASTRONOMIC UNIC de tip UNIC/ne contine, care in cursul evolutiei sale, cel CARE in cursul EVOLUTIEI sale FIZICE (de expansiune si racire adiabatica) a „CREAT si CERURILE (cele observate cu ohiul liber inca de catre Zamolxis/550 BC) si PAMANTUL”.
Nimic GRESIT, atat dpv. al CREDINTEI noastre cele STRAVECHI (pre 550 BC), cat si dpv. al STIINTEI actuale a ASTRONOMIEI (post 1930 AD) !