Cu cât UDMR subminează România, cu atât PRM creşte

Electoratul român e răvăşit, „reformele” austerităţii puse în aplicare de actuala putere PSD-Băsescu vor avea efecte până mult după alegerile generale din 2012. Viitorii parlamentari (aflaţi azi în opoziţie), conform sondajelor, PSD-PNL-PC, vor avea obligaţia să schimbe întreaga legislaţie a acestor „reforme” nenorocite ale austerităţii (votate prin asumare guvernamentală, în majoritate), care au pauperizat populaţia şi au distrus sistemul economic din România. Încă o lovitură de graţie pe care o vor primi românii acum va fi cu votarea Codului Muncii (al transformării în sclavi a celor în stare să mai muncească; toţi vor trebui să trăiască deasupra capului cu securea fricii zilei de mâine, fiind angajaţi temporar), votat şi el prin răspundere guvernamentală, deja s-au pus de acord în acest sens PDL-UDMR-UNPR. Abia de aici înainte capitalismul sălbatic reevaluat din Occident îşi va arăta „pe româneşte” cu adevărat colţii, patronatul şi mediul de afaceri în general, „postindustrial”, vor avea ocazia să calce în picioare orice drept sindical (li se va îndeplini, astfel, visul din secolul al XIX-lea). Natural, de vină e „criza mondială”, scapă cine poate din ea. Personal, îmi e imposibil să înţeleg ura acestei puteri politice la adresa majorităţii românilor: dacă ea îşi imaginează că aşa fac ideologiile de dreapta, îşi omoară boii care trag la căruţă, atunci sper să aibă parte de ce merită, să rămână în drum.

E deja straniu că funcţionează pe mai departe actuala coaliţie guvernamentală, care de doi ani a îngropat orice speranţă de a trăi mai bine (mă rog, „decent”, conform Constituţiei; apropo, la modificarea Constituţiei trebuie eliminat şi acest articol, în care se cere statului să i se asigure fiecărui muritor de rând un trai decent; statul nu mai stă la dispoziţia populaţiei; populaţia are numai obligaţii, nu şi drepturi) în România, când ştiu că vin alegerile generale „la termen” şi va trebui să dea socoteală. Oportunismul UDMR depăşeşte de mult orice imaginaţie, punând umărul alături de cei care au împins România în prăpastie – probabil anume, fiind o strategie pusă la cale eventual împreună cu Ungaria, să slăbească siguranţa statului român. De aici înainte ne aşteptăm la separatism pe toate planurile (a început cu învăţământul), se va pune în aplicare autonomia teritorială pe criterii etnice, şi trasarea graniţelor Ţinutului Secuiesc. Se va vota şi statutul minorităţilor, şi gata. Sacrificiul istoric al UDMR va fi lăudat de electoratul maghiar, şi-a făcut datoria ducând România de râpă, pe mâna regimului Băsescu-PDL, cu complicitatea lor. În aceste condiţii, electoratul român din Transilvania şi Banat a înţeles că a fost trădat de la Bucureşti şi că va trebui să-şi găsească în viitor o altă formulă de existenţă economică, va cere şi el să se separe de România în interiorul Uniunii Europene, îşi va face şi el o regiune economică cu guvern şi parlament propriu. Eventual, românii din Transilvania şi Banat vor accepta să facă parte numai dintr-un stat român federativ (sau stat al regiunilor, fiecare pe cont propriu). Tonul a fost dat de UDMR. Dacă politicienii de la Bucureşti n-au vrut să dea puterea din mână cu acest preţ, al separatismului etnic, atunci trebuie asumată până la capăt vina de a fi român.

Pe moment se trăieşte cu impresia că după congresul UDMR (care va schimba preşedintele UDMR şi strategiile pe termen scurt, la guvernare, urmărindu-şi exclusiv scopurile etnice) va cădea guvernul Boc – fie prin remaniere, pe ici, pe colo, şi păstrare a lui Boc premier, fie prin căderea lui Boc şi păstrarea unor portofolii politice. Asta, în condiţiile în care UDMR nu se retrage din coaliţia de guvernare (şi candidatul la preşedinţia UDMR, Kelemen Hunor, a dat asigurări în acest sens că UDMR îşi continuă neabătut strategia de distrugere din interior a statului român). Oricum ar fi, UDMR se va crampona de aceiaşi miniştri, ei nu sunt remaniabili. Culmea parşiveniei, UDMR s-a oferit să dea ea premierul României, dacă tot nu e de acceptat un premier independent. După cum merg lucrurile, nu se schimbă nimic până la alegerile de anul viitor, PDL se agaţă de putere, să poată să aibă un ascendent la alegerile locale (dacă le câştigă, PDL câştigă şi alegerile parlamentare cu primarii noi aleşi, prin forţă). Alegerile locale vor fi cheia de boltă, în condiţiile în care România e parazitată la toate nivelurile de PDL. Reapariţia PRM în bătăliile pe plan local a pus în gardă UDMR. Pur şi simplu PRM e reabilitat acum de electoratul român, care vede că e pus în pericol statul unitar român, redescoperind că răul cel mare pentru România e UDMR, nu PRM – şi dacă la centru se strâmbă din nas, pe plan local electoratul român e tranşant (mai ales în Transilvania şi Banat). Veţi vedea, din cauza ascensiunii UDMR (devenit partid fără de care nu mai poate exista această detestată coaliţie a lui Boc), pe plan local PRM va câştiga în încredere – o reacţie firească. Şi PDL se îngroapă.