Cu cine crede Victor Ponta că ar putea redresa România

Cristian Rizea, sau Cristi Ferrari, aşa cum l-au poreclit colegii de partid, este una dintre cele mai tragicomice figuri ale PSD. Îl puteţi vedea atât de des la talk show-urile politice încât te întrebi dacă nu cumva Rizea doarme într-unul dintre studiourile tv de la Realitatea, Antena 3 sau de la B1 TV. Este unul dintre „purtătorii de mesaj şi imagine ai PSD-ului”, după cum spun cei de la Biroul de Presă al PSD. Chiar circula în toamna trecută, în campania electorală, o vorbă despre cele mai prezente şi enervante figuri politice din talk show-urile televizate: „Rizea, Ghişe şi cu Hoară, cel mai tare atac din ţară”.

Rizea se remarcă nu prin claritatea ideilor expuse sau prin vreo replică inteligentă, ci prin discursul său mai tot timpul ţipat, populist şi plin de demagogie, sau prin linguşelile iscusite adresate tuturor căpeteniilor pesediste. Că în 2009, preşedinte al PSD era Mircea Geoană sau că în 2010 preşedinte e Victor Ponta, iar polii de putere din Kiseleff s-au schimbat, Cristian Rizea nu are nicio problemă să treacă în cealaltă tabără, laudă şi pupă în direct pe oricine s-ar afla în fruntea partidului. Întotdeauna însă, în schimbul unui profit politic.

Deşi în CV-ul oficial de pe site-ul Camerei Deputaţilor, Rizea declară că şi-a pierdut virginitatea politică odată cu intrarea în PSD, în 1999, deputatul pesedist de Brăila minte de îngheaţă apele. Cristian Rizea este în realitate doar un traseist politic, drumul său în politică având toate coordonatele oportunistului tipic.

Studenţii bucureşteni de la Politehnică şi de la ASE îşi amintesc cu siguranţă de Cristi Rizea, un fel de dandy à la roumaine, în fapt, un mic găinar, care vindea parfumuri contrafăcute direct din portbagajul maşinii sale, un BMW cabrio de culoare închisă, vechi de când lumea. Prin 1996-1997 îl puteai găsi deseori cu portbagajul desfăcut pe Căderea Bastiliei sau pe Bulevardul Maria Rosetti încercând să vrăjească câte o domnişorică mai naivă şi să-i vândă cine ştie ce parfum făcut pe vapor, explicându-i că, nu-i aşa, un tip serios ca el, cu muuuulte relaţii sus-puse la „Cotroceni şi la PNŢ”, nu îşi permite să vândă ştifturi.

Rizea a intrat în politica mare atunci când ApR, marea gogoaşă politică a sfârşitului anilor ’90, un fel de UNPR al vremurilor cederiste, creştea într-o zi cât alţii în zece, părând că la alegerile din 2000 va spulbera la scor toate celelalte partide. Alegerile locale din 2000 nu au adus rezultate atât de aşteptate de toţi aceia care mizaseră pe o construcţie politică artificială, drept care lanţul de iubire dintre membrii ApR s-a rupt iremediabil undeva în iulie 2000. Cea mai spectaculoasă amintire a celor care au participat direct la certurile interminabile de la ApR rămâne momentul de un comic nebun, în care o parte a aperiştilor au decis să plece din sediul partidului, aflat în Bulevardul Unirii, însă nu fără a lua cu ei toate scaunele aflate în acea clădire. Declanşatorul „scandalului scaunelor de la ApR” a fost nimeni altul decât „revoluţionarul” Rizea Cristian, omul care s-a poziţionat de altfel în fruntea convoiului cu foşti aperişti care cărau scaunele în spinare din sediul ApR din Bulevardul Unirii.

La finalul anului 2000, Ion Iliescu câştiga al treilea său mandat de preşedinte al României, iar Adrian Năstase devenea premierul unui guvern monocolor PSD, care avea să domine ţara timp de patru ani, într-un mod apăsător şi supărător. Un oportunist politic, şi înfometat pe deasupra, aşa cum era Rizea nu putea să scape o aşa ocazie, aceea a schimbării de putere politică, că doar schimbarea stăpânilor înseamnă bucuria nebunilor. Drept care, decembrie 2000 îl găseşte pe Cristi Rizea în barca încăpătoare şi aducătoare de prosperitate personală a învingătorilor alegerilor parlamentare şi prezidenţiale de atunci, în barca PSD-ului condus de Năstase.

Din 2000 până în 2002, Rizea deţine funcţia de director la cabinetul lui Georgiu Gingăraş, ministrul Tineretului şi Sportului. În 2001, Cristian Rizea face prima sa „prostioară”, etichetată ca faptă penală, de către ofiţerii de la Cercetări Penale din cadrul IGPR. Cu toate că nu se cunoaşte exact fapta pentru care Rizea este urmărit penal, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti a emis în 2 iulie 2001, pe numele lui Rizea Cristian, mandatul cu numărul 455603, prin care acesta a fost dat în urmărire locală. Timp de aproape un an, pesedistul ar fi putut fi reţinut de orice poliţist care l-ar fi întâlnit şi legitimat pe stradă. Fapta pentru care Rizea era urmărit penal este menţionată în art. 215 din Codul Penal şi se defineşte astfel: „Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani”.

Mandatul a fost revocat în 12 iunie 2002, cu doar câteva luni înainte ca Rizea să se căsătorească, naşul său de cununie fiind Alexandru Athanasiu, fost ministru al Muncii şi Protecţiei Sociale şi urmaşul pentru scurt timp al Ecaterinei Andronescu la cârma Ministerului Educaţiei.

Tot în 2002, Cristi Rizea este promovat ca director general al ANSIT (Agenţia Naţională pentru Sprijinirea Iniţiativelor Tinerilor), o agenţie guvernamentală tentantă din perspectiva muntelui de bani europeni care veneau acolo, pentru a sprijini şi dezvolta iniţiativa privată a tinerilor.

Atât de bine a manageriat Rizea agenţia încât şi acum este personaj principal într-un dosar la DNA, în cazul unei deturnări de fonduri europene, demarat după o sesizare a Directoratului pentru Tineret al Comisiei Europene pentru justificarea unor cheltuieli din perioada 2000-2001, în perioada în care Cristian Rizea era directorul ANSIT. Banii, peste 1,5 milioane de euro, au fost cheltuiţi pe deplasări în străinătate şi publicitate, deşi ei fuseseră puşi la dispoziţia agenţiei pentru derularea unui program european pentru tineri, numit Youth. Ancheta penală demarată în dosarul lui Rizea a pornit chiar din vremea în care la Palatul Victoria încă domneau Adrian Năstase şi guvernul PSD. Surse din conducerea PSD spun că doar intervenţia de ultim moment a lui Alexandru Athanasiu,ministru în Cabinetul Năstase, l-a salvat pe Cristian Rizea de puşcărie. Jurişti din PSD, colegi de partid şi de Parlament ai lui Rizea, care ştiu bine speţa, jură că acuzaţiile din dosarul său de la DNA sunt atât de strident-evidente încât dacă s-ar scutura praful de pe dosarul fostului director al ANSIT, Cristinel ar sta ani buni de puşcărie. Aici, pentru corectitudine, trebuie precizat faptul că Alexandru Athanasiu, naşul de cununie al lui Rizea, se dezice ori de câte ori are ocazia de finul său şi de isprăvile deloc demne de laudă ale acestuia. De altfel, în PSD ştie toată lumea că Alexandru Athanasiu e supărat foc pe Rizea şi că nu a mai vorbit cu acesta din 2006.

Faptul că tânărul pesedist avea deja la activ vreo două dosare penale, căderea regimului Năstase, în 2004, nu l-a debusolat prea tare şi Rizea a reuşit să îşi ascundă cei trei trandafiri de pe piept de privirea ageră a premierului Călin Popescu Tăriceanu, cel care de altfel i-a şi permis să mai rămână în fruntea ANSIT vreme de încă doi ani, până în 2006.

Dovadă că background-ul dosarelor penale ale actualului deputat PSD este aşa cum l-am descris stă un fapt petrecut în iulie 2009, cu ocazia desfăşurării anchetei parlamentare în cazul Monica Ridzi.

Pentru că, după se poate vedea şi din CV-ul domnului deputat Rizea, acesta este atât de iscusit în domeniul manevrării banilor de la Tineret şi Sport încât conducerea social democraţilor a decis ca parlamentarul de Brăila să fie unul din reprezentanţii PSD în comisia de anchetă. Încă din primele zile ale scandalului monstruos din şedinţele televizate în direct ale Comisiei Ridzi, pesedistul Rizea s-a ciocnit frontal cu deputatul PDL Cristian Boureanu, un personaj care joacă în aceeaşi ligă cu el. Cu toate că şi Boureanu e la fel de „curat” ca şi Rizea, tupeul pedelistului a fost mai mare şi acesta a vorbit cu voce tare despre dosarele aflate în aşteptare pe care le are pesedistul la DNA. Urmarea? Pe muteşte şi fără nicio explicaţie, PSD l-a retras din comisia de anchetă pe Rizea, întrucât social democraţii aflaţi în plină precampanie pentru prezidenţiale nu au dorit să dea de ronţăit presei un subiect generos, aşa cum ar fi fost acela al dosarelor penale ale unui pesedist, şi el specializat ca şi Monica Iacob-Ridzi în hocus-pocus cu banii de la Tineret şi Sport.

Fireşte că, după retragerea sa din Comisia Ridzi, Cristi Rizea nu a rămas dator lui Boureanu, ieşind doar de vreo două-trei ori pe posturile tv pentru a schelălăi una-alta despre dosarele penale pe care le are şi deputatul PDL.

După vara fierbinte a lui 2009 şi după toamna agitată care a urmat, Rizea a intrat oarecum într-un con de umbră, retragerea sa parţială din prima linie a „purtătorilor de imagine şi mesaj ai PSD” datorându-se în principal degringoladei care a traversat partidul fondat de Ion Iliescu, după pierderea năucitoare a alegerilor prezidenţiale.

Cristian Rizea, băiat orientat ca de obicei, a reuşit în timpul care s-a scurs de la alegerea lui Victor Ponta în fruntea PSD să intre pe sub pielea acestuia şi, după ce şi-a alungat gândul de a se înregimenta sub comanda generalului făcut la apelul bocancilor, Gabriel Oprea, şi-a lustruit buzele şi a început să facă ce ştie el cel mai bine, să linguşească. Rezultatul: din luna aprilie, Cristian Rizea a devenit oficial responsabilul din partea conducerii PSD în relaţia partidului de stânga cu diaspora. Pour les connaisseurs, un fel de William Brînză al PSD-ului.

Pentru cei naivi şi pentru oamenii simpli din colegiul rural din Brăila, acolo unde a fost ales deputat, Rizea pare un politician croit după chipul şi asemănarea modelului propovăduit de Ion Iliescu: sărac şi cinstit.

Dacă Rizea e cinstit au ba, asta să decidă cei care ţin la păstrare dosarele lui.

Sărac însă cu siguranţă nu e. Asta în ciuda faptului că declaraţia de avere a pesedistului, postată pe site-ul Camerei Deputaţilor, este aproape goală. În afară de două locuri de parcare deţinute în Bucureşti, pe Calea Plevnei, Rizea are doar salariul său de deputat şi al soţiei, Josette Rizea, director la propria firmă de design vestimentar EuroFashion House SRL, plus un mizilic de bijuterii şi ceasuri în valoare de 35.000 euro şi o casă de 50 mp scoasă la licitaţie prin executare silită, în Strada Nicolae Golescu din Bucureşti.

Asta reiese din declaraţia de avere; adevărul despre averea familiei Rizea este însă altul. Cristian Rizea deţine prin interpuşi, în special prin fratele său, mai multe multe terenuri în Mangalia, Bucureşti, Galaţi sau Brăila şi este de puţină vreme posesorul unui Ferrari extrem de scump, nou-nouţ, achiziţionat de la firma colegului său de partid, Ionuţ Bazac, dealerul oficial de Ferrari în România.

Rizea este cunoscut în lumea mondenă a Capitalei ca o prezenţă fixă în cele mai luxoase restaurante şi hoteluri, fie că e vorba despre cele de pe Dâmboviţa sau despre acelea din Paris sau Monte Carlo. Cristi şi Josette Anne-Marie Rizea (fostă Niculina Ana-Maria) sunt figuri extrem de cunoscute ale jetset-ului românesc de pe Coasta de Azur şi e celebră nonşalanţa cu care cei doi soţi cheltuie zeci de mii de euro la o singură sesiune de shopping desfăşurată pe alte meleaguri.

Acesta este portretul lui Cristian Rizea, deputat PSD de Brăila, zis Cristi Ferrari, un tânăr politician de succes, dovada vie că votul uninominal a împrospătat clasa politică, aşa cum înţelept ne predica în urmă cu vreo doi ani tatăl lui EBA, preşedintele României, Traian Băsescu.