Cum a fost atras Trump în război și cum stă Netanyahu în Israel

Coincidență sau nu, pe 7 aprilie, cu doar câteva ore înainte ca armistițiul din Iran să intre în vigoare, The New York Times a publicat o investigație despre procesul decizional care a precedat războiul. Jurnaliștii s-au bazat pe scurgeri de informații din cercul apropiat al președintelui Trump. Au aflat și pozițiile exacte de la masă ale participanților în timpul reuniunilor. Punctul de cotitură a venit pe 11 februarie. Atunci,  premierul israelian Benjamin Netanyahu a făcut ultima sa vizită la Casa Albă.

Planurile lui Netanyahu pentru Iran

Netanyahu i-a prezentat președintelui un plan operațional pentru Iran, în timp ce șeful Mossad, David Barnea, și oficiali militari israelieni de rang înalt au participat la discuție de la distanță, din Camera de Criză a lui Trump.

Israelienii vorbeau despre o victorie aproape sigură: programul de rachete balistice urma să fie distrus în câteva săptămâni, regimul slăbit nu ar fi putut închide Strâmtoarea Hormuz, iar orice prejudicii aduse intereselor americane în statele din Golf ar fi fost minime. Netanyahu chiar a prezentat scenarii de succesiune și i-a prezentat lui Trump pe Reza Pahlavi, fiul șahului, ca posibil viitor conducător al Iranului.

Israelienii au schițat scenarii suplimentare care nu s-au concretizat în timpul războiului. În Iran ar fi reînceput protestele masive din luna ianuarie. Milițiile kurde să treacă granița din Irak, cu încurajarea și sprijinul Mossadului, destabilizând militar regimul. Trump a reacționat pozitiv la eforturile lui Netanyahu de a-l convinge.

Farsă, prostii, exagerări

Cei din jurul său erau mai puțin entuziasmați. Directorul CIA ar fi descris propunerile israeliene pentru schimbarea regimului drept „farsă”. Secretarul de stat Marco Rubio le-a numit „prostii”. Președintele Statelor Majore Întrunite ar fi remarcat că israelienii „exagerau”.

Articolul din The New York Times, ziar deținut de familia Sulzberger, ar putea fi o lovitură pentru prestigiul Israelului la Washington. Sprijinul public în Statele Unite pentru război și pentru președinte este în scădere. În același timp, o parte din baza dură MAGA a lui Trump are suspiciuni tot mai mari față de motivele lui Netanyahu pentru războiul în Iran.

Netanyahu are motive să fie îngrijorat de viitorul relației sale cu Trump. Președintele SUA l-a susținut aproape în fiecare situație, inclusiv cerându-i președintelui Israelului să-l exonereze pe Netanyahu în dosarele de corupție și trafic de influență. Dar Trump a arătat nu îi place să piardă.

Trump și Netanyahu, final al prieteniei?

Dacă campania din Iran va fi percepută în Statele Unite drept un eșec, el va căuta un vinovat, scrie Haaretz. Netanyahu, la rândul său, caută deja pe cineva asupra căruia să transfere responsabilitatea, așa cum a făcut după masacrul din 7 octombrie. Acum este atacat șefului Statului Major al armatei israeliene, Eyal Zamir. Apar aluziile ocazionale și despre șeful Mossad. Este al patrulea război după care Benjamin Netanyahu încearcă să cadă în picioare, deși nu și-a atins obiectivele anunțate la început: războiul din Gaza, început în octombrie 2023, războiul cu Hezbollah în Liban, început tot în 2023, și războiul de 12 zile împotriva Iranului, în 2025.

În următoarele două săptămâni, sub medierea Pakistanului, se va clarifica dacă se poate ajunge la un acord final. Un astfel de acord nu va include renunțarea la putere a Gărzilor Revoluționare sau a ayatollahilor iranieni. Schimbarea regimului ar veni doar prin război sau, mai probabil, prin șocuri interne care ar putea reaprinde protestele odată ce amploarea totală a pagubelor provocate Iranului va deveni clară.

Netanyahu a produs cel mai mare dezastru diplomatic

Având în vedere influența mare pe care premierul Israelului a avut-o la Washington pentru redeschiderea conflictului cu Iranul, după războiul de 12 zile din iunie 2025, în care a fost atrasă SUA, este importanta reacția politicienilor israelieni la armistițiul dintre SUA si Iran.

Opoziția din Israel l-a atacat pe Benjamin Netanyahu imediat după anunțarea de către Donald Trump a armistițiului din Iran. ”Nu a existat niciodată un asemenea dezastru diplomatic în istoria noastră. Israelul nici măcar nu a fost la masă când s-au luat deciziile privind problemele fundamentale ale securității noastre naționale”, a scris Yair Lapid. Este liderul partidului de centru Yesh Atid (Există un viitor), cel mai important partid de opoziție din Knesset. Lapid a adăugat că „armata a îndeplinit tot ce i s-a cerut, iar publicul a arătat o reziliență remarcabilă”. „Netanyahu a avut un eșec diplomatic, un eșec strategic și nu a atins niciunul dintre obiectiv pe care și le-a propus”.

Israelul nu este la masă, nu decide, nu influențează

Generalul Yair Golan, presedintele Partidului Democrat, de orientare social-democrată și sionistă, l-a condamnat pe Netanyahu pentru ca nu a reusit sa traducă succesele militare in succese diplomatice. ”Regimul iranian rămâne la putere și iese chiar mai puternic din acest război. Iranul păstrează uraniul îmbogățit, controlează Strâmtoarea Hormuz și dictează condițiile. Iar Israelul, încă o dată – ca și în Gaza – nu este la masă. Nu decide. Nu influențează”.

Ahmad Tibi, deputat in Knesset din partea Listei Unite (arabă), a fost ironic. ”O, Strâmtoarea Hormuz este deschisă. O realizare uriașă și istorică pentru duetul Trump‑Netanyahu. Era deschisă înainte de război și este din nou deschisă acum. Cu un bonus: Iranul va percepe taxe de tranzit pentru fiecare navă”. Iar deputatul arab Ayman Odeh trage concluzia. ”Trei lecții principale din acest război și din modul în care s-a încheiat: recunoașterea limitelor forței; nu există stabilitate regională fără pace israeliano-palestiniană; Netanyahu este un mincinos și un incendiator internațional”.

Donald, ai ieșit prost!

Avigor Lieberman, lider al partidului nationalist laic Yisrael Beiteinu si fost ministru in mai multe cabinete, l-a criticat si el pe Netanyahu, in al carui partiud s-a afirmat in politica. ”Orice acord cu Iranul, fără ca acesta să renunțe la scopul de a distruge Israel, să oprească îmbogățirea uraniului, să înceteze producția de rachete balistice și să pună capăt sprijinului pentru organizațiile teroriste din regiune, înseamnă că va trebui să revenim la o altă rundă de negocieri în condiții mai nefavorabile și să plătim un preț mai mare”.

Din partea coalitiei condusa de Netanyahu, primul care a comentat pe martginea armistitiului la care au ajuns SUA si Iranul a fost Zvika Foge, deputat al partidului Otzam Yehudit (Puterea Evreiasca), de exporema dreapta, partid condus de Itamar Ben-Gvir, ministrul Securității Naționale. A fost laconic: ”Donald, ai ieșit prost (a duck)!”