Cum a ignorat România avertismentele lui Russel Crowe

Dacă n-aţi apucat să-l vedeţi, „State Of Play” e un film în care Russel Crowe joacă rolul unui ziarist de investigaţii care demască un complot pus la cale de politicieni şi oameni de afaceri. Miza e, nici mai mult nici mai puţin, decât privatizarea războaielor din Afganistan şi Irak. Adică înlocuirea treptată a trupelor regulate cu mercenari şi bodyguarzi. O afacere de zeci de miliarde de dolari pentru apărarea căreia patronii firmelor implicate sunt gata să facă moarte de om. Şi chiar fac.

Tema filmului e mult mai puţin fantezistă decât s-ar crede la prima vedere. De fapt, „State Of Play” e adaptarea unui serial BBC la spaţiul american şi la temele care frământă astăzi America. Iar presa internaţională vorbeşte din ce în ce mai mult despre faptul că în Afganistan, deja, numărul bodyguarzilor aduşi de firme private depăşeşte numărul soldaţilor iar nota de plată finală va trece, într-un fel sau altul, tot pe la guvernul de la Washington.

Nu pot decât să constat că România intră şi ea, în felul ei şi la dimensiunile ei, în această tendinţă. În ultimele zile cotidianul.ro a publicat mai multe materiale despre fapte, zone şi persoane diferite, dar care pot fi adunate deasupra unui numitor comun: privatizarea serviciilor de siguranţă publică, date prin lege unor organisme cum ar fi poliţia.

În sectorul 3 al Capitalei, primarul Negoiţă dă o căciulă de bani pentru ca o firmă privată să asigure paza parcurilor aflate în grija Poliţiei Comunitare. În sectorul 2, primarul Onţanu dă altă căciulă pentru ca altă firmă privată să păzească „obiective care ţin de Administraţia Domeniului Public” deşi are la dispoziţie 783 de poliţişti comunitari. În fine, şi cel mai interesant, în câteva unităţi militare din Dobrogea, somnul soldaţilor va fi păzit, contra cost, tot de bodyguarzi.

Ceva e în mare neregulă. Sunt total de acord că multe lucruri s-au schimbat odată cu NATO şi cu apariţia soldatului profesionist, că militarii nu mai trebuie să meargă la cules legume sau să-şi cureţe singuri cartofii pentru că îi plătim cu salarii să se pregătească pentru alte activităţi. Pentru apărarea noastră. Motiv pentru care armata ar trebui să arate că ştie, mai întâi de toate, să se apere pe ea. MApN poate externaliza tot soiul de servicii dacă aşa iese mai ieftin, dar nu-şi poate privatiza activităţile care ţin de esenţa existenţei sale. Paza propriei unităţi nu mai face parte din pregătirea unui soldat? Dacă pleacă în misiune prin Irak, cine îl păzeşte? Aici nu s-a antrenat pentru asta, o să ia bodyguarzii cu el?

Toate lucrurile astea sunt de două ori mai stranii la vreme de criză, când statul strigă de dimineaţa până seara că nu sunt bani şi că va face economii la sânge. Parcă-parcă iţi vine să crezi că, îndărătul perdelei de fum asigurate de criza economică, mulţi oameni conştienţi de instabilitatea de pe scena politică se grăbesc să pună deoparte ceva agoniseală, cât mai mult şi cât mai repede.