Cum încearcă Rusia să-și refacă influența în Europa prin cultură, artă și simboluri

Pentru prima dată de la începutul invaziei din Ucraina, pavilionul rus a fost redeschis la Bienala de la Veneția. Accesibil doar trei zile în perioada dedicată presei înainte de inaugurarea oficială, spațiul expozițional a fost suficient pentru a reaprinde una dintre cele mai tensionate dezbateri culturale și politice din Europa ultimilor ani.

Vicepreședinta Parlamentului European, Pina Picierno, a reacționat fără echivoc. Într-un interviu pentru POLITICO, ea a spus că pavilionul „nu ar fi trebuit să fie deschis niciodată” și că s-a transformat într-un „imn al propagandei regimului”. Pentru criticii Moscovei, miza nu este arta, ci legitimitatea. Revenirea culturală este privită drept o încercare de normalizare a Rusiei în plin război.

Expoziția a fost construită spectaculos: instalații florale gigantice, reprezentații muzicale și o estetică teatrală care a atras politicieni, artiști, activiști și dizidenți într-o confruntare tot mai amară despre propagandă, influență și libertatea de exprimare. Vicepremierul italian Matteo Salvini a mers personal la pavilion și a apărat participarea Rusiei: „Arta nu are granițe, nici cenzură, nici botniță. Cultura și sportul trebuie să rămână spații neutre.”

Dar pentru curatorii ucraineni și criticii Kremlinului, neutralitatea nu mai există.

Ksenia Malykh, curatoarea pavilionului ucrainean — aflat chiar lângă cel rusesc — spune că prezența Rusiei este „o încercare de a normaliza războiul”. În apropiere, pavilionul ucrainean găzduia o statuie de cer intitulată „Garanții de securitate”, într-o ironie amară despre fragilitatea promisiunilor occidentale.

Reacțiile au venit rapid și politic. Șefa diplomației europene, Kaja Kallas, a anunțat intenția Comisiei Europene de a reduce aproximativ două milioane de euro din finanțarea Bienalei din cauza participării Rusiei. Douăzeci și cinci de state europene au susținut excluderea pavilionului, iar guvernul italian a boicotat efectiv ceremonia de deschidere.

Soft power-ul Rusiei

Pentru mulți observatori, Bienala este doar un simptom al unei schimbări mai ample. În ultimele luni, sportivi ruși au început să fie reprimiți în competiții internaționale, inclusiv în natație și gimnastică. Ministrul ucrainean al tineretului și sportului, Matvii Bidnyi, avertizează că nu este vorba despre decizii izolate, ci despre un semnal periculos: încălcările grave ale dreptului internațional nu produc neapărat consecințe permanente.

Parlamentarul lituanian Petras Auštrevičius spune că Rusia folosește cultura și sportul drept arme ale politicii de stat, instrumente ideologice menite să justifice agresiunea militară și să normalizeze confruntarea cu Occidentul. Potrivit acestuia, viitorul raport anual al Parlamentului European privind Ucraina va condamna explicit atât revenirea artiștilor ruși la Bienală, cât și reintegrarea sportivilor ruși în competițiile internaționale.

Citește și: De ce eșuează Washingtonul după fiecare intervenție militară? Analiza unui fost ambasador SUA la NATO

Între timp, Rusia poate participa și la premiile „Visitor Lion”, acordate prin votul publicului, după demisia întregului juriu al Bienalei luna trecută. Dar pentru activista Nadya Tolokonnikova, fondatoarea Pussy Riot, adevărata miză este alta: „Își infiltrează și normalizează crimele prin sport, operă, șah, artă și religie.”

În centrul scenei

În Veneția, tensiunea era imposibil de ignorat. Autocolante albastre și galbene aminteau de cei 346 de artiști ucraineni uciși de la începutul războiului. Alte afișe purtau mesajul „Death in Venice” — Moarte la Veneția.

În fața pavilionului rus, o femeie stătea nemișcată purtând pe spate mesajul „NO PUTIN NO WAR”. Un alt protestatar ținea un carton scris de mână: „Rusia mi-a ucis întreaga familie. Voi plătiți ca să faceți asta să pară normal.”

Activistul georgian Shalva Nikvashvili avertizează că Rusia nu poartă războiul doar cu arme, ci și prin cultură, normalizare și reabilitarea propriei imagini. Simplul fapt că instituțiile europene discută din nou cum trebuie să participe Rusia, și nu dacă trebuie să răspundă pentru război, schimbă deja narațiunea, spune el.

Citește și: De ce eșuează Washingtonul după fiecare intervenție militară? Analiza unui fost ambasador SUA la NATO

În interiorul pavilionului, atmosfera era aproape teatrală: plafon suspendat de flori, personal purtând măști negre cu aspect animalic și tăcere deplină. Angajaților li s-a interzis să vorbească cu jurnaliștii. Un membru al echipei a spus că măștile sunt „pentru siguranță personală”.

Activista Mariam Esvyanidze, escortată afară după ce a afișat un steag ucrainean în timpul vizitei lui Salvini, a descris florile drept „o înmormântare — a Rusiei și a celor morți în Ucraina”. Pentru ea, pavilionul este „o mișcare foarte inteligentă”. Artistul moldovean Pavel Brăila merge și mai departe: „Au început cu Olimpiada, acum trec la artă, balet, cultură… și vor continua.”

Libertatea de exprimare?

Organizatorii Bienalei spun că excluderea pavilionului ar fi însemnat cenzură. „Este important ca toate vocile să fie reprezentate aici”, spune Anastasia Karneeva, comisarul pavilionului rus. „Exact pentru asta există Bienala: oamenii se întâlnesc și creează ceva nou.”

Dar criticii întreabă dacă există cu adevărat cultură rusă apolitică într-un moment în care războiul continuă.

Unii dizidenți, inclusiv membri Pussy Riot, consideră că pavilionul ar fi trebuit oferit artiștilor ruși anti-război aflați în exil. Alții resping chiar și această variantă, spunând că orice formă de normalizare culturală ajută indirect Kremlinul.

Maryia Zayeva, doctorandă în științe politice specializată în Rusia, spune că nu există cultură rusă complet separată de politică și că inclusiv multe voci critice continuă să gândească în termeni imperiali. Iar artista ucraineană Zhanna Kadyrova rezumă poate cel mai bine miza simbolică a întregii controverse: când Rusia a revenit la Bienală, nu a spus „ne întoarcem”. A spus, simplu: „Noi am fost mereu aici.”