Cum o lege veche de 400 de ani apără Google, Meta și Microsoft de acțiuni colective în UE

În timp ce în Statele Unite consumatorii se pot alătura de decenii unor acțiuni colective pentru a cere despăgubiri de la companii, în cazuri care merg de la industria petrolieră până la comerțul online, europenii au obținut abia în urmă cu cinci ani un instrument juridic similar. Declanșatorul a fost scandalul „Dieselgate”, în urma căruia constructorul german Volkswagen a fost obligat să plătească peste 9,5 miliarde de dolari consumatorilor americani înșelați. Directiva europeană privind acțiunile reprezentative, adoptată în 2020, a deschis calea unor procese colective la nivel continental, similare celor din SUA, potrivit POLITICO.

Totuși, marile companii tehnologice, deși au milioane de utilizatori, resurse financiare uriașe și un istoric solid de încălcări ale regulilor europene, au reușit până acum să evite acțiunile colective majore. Explicația ține de faptul că majoritatea acestor firme au sediul european în Irlanda, singura țară din UE unde legea interzice unui terț să finanțeze un proces în instanță, cu excepția cazului în care are un interes direct sau legitim în cauză.

Paradoxul vine din chiar directiva europeană: aceasta prevede că doar organizațiile non-profit pot depune acțiuni colective, iar acestea depind, de regulă, de finanțare externă pentru a acoperi costurile uriașe ale unor procese împotriva Big Tech. Irlanda este singurul stat membru care menține o astfel de restricție, bazată pe concepte juridice medievale introduse în legislația irlandeză încă din 1634.

Un singur proces depus până acum

În Irlanda sunt înregistrate cinci organizații non-profit care pot iniția acțiuni colective potrivit noii directive, trei dintre ele — Irish Council for Civil Liberties, Noyb și Digital Rights Ireland — având deja experiență în litigii cu marile companii tehnologice. Cu toate acestea, un singur proces colectiv a fost depus până acum: cel al Irish Council for Civil Liberties împotriva Microsoft, legat de sistemul său de publicitate online, finanțat din bugetul general al organizației, alcătuit din donații și granturi filantropice.

Johnny Ryan, directorul unității de aplicare a legii din cadrul organizației, a explicat că un litigiu complex de acest tip costă cel puțin un milion de euro doar în prima fază, iar organizația nu își permite să susțină mai multe cazuri simultan atât timp cât statul nu permite strângerea de fonduri suplimentare. El a numit combinația dintre cerința europeană ca procesele să fie conduse de ONG-uri și interdicția irlandeză privind finanțarea externă drept o „contradicție fatală” pentru europenii care caută despăgubiri de la Big Tech.

Avocatul irlandez Gerard Rudden, care l-a asistat pe cunoscutul activist pentru protecția datelor Max Schrems în două procese de referință împotriva Facebook, subliniază că un proces împotriva unei companii tehnologice mari presupune costuri enorme, în timp ce firmele vizate dispun practic de resurse nelimitate pentru litigii. Potrivit lui, dacă finanțarea externă ar fi permisă, ar putea fi lansate acțiuni colective la nivel european împotriva unor companii precum Meta, Google sau Microsoft chiar din Irlanda, însă în prezent costurile fac acest lucru imposibil.

O lege veche de aproape 400 de ani, în vigoare și astăzi

Interdicția își are originea în două concepte juridice preluate din dreptul englez, numite „maintenance” și „champerty”. Primul se referă la finanțarea sau susținerea unui proces de către o persoană fără interes direct în cauză, iar al doilea este o formă de maintenance în care finanțatorul primește, în schimb, o parte din eventualele despăgubiri obținute. Deși Anglia a abolit aceste infracțiuni în 1967, instanțele irlandeze au menținut interdicția privind finanțarea din partea unor terți, cu puține excepții, precum donațiile filantropice care nu presupun o cotă din despăgubiri.

Un purtător de cuvânt al Departamentului irlandez pentru Întreprinderi, Comerț și Ocuparea Forței de Muncă a precizat că, mai târziu în acest an, Comisia irlandeză de Reformă a Legislației urmează să publice un raport privind eventuala modificare a regulilor, decizia finală urmând să revină ministerului Justiției. Ministrul irlandez al Justiției, Jim O’Callaghan, s-a arătat „foarte reticent” în privința introducerii finanțării din partea unor terți, avertizând asupra riscului de „comercializare a justiției”, care ar putea permite avocaților sau finanțatorilor să rețină o parte semnificativă din despăgubiri — o dinamică frecvent criticată în legătură cu proliferarea proceselor colective din Statele Unite.

CITEȘTE ȘI:

O alianță neașteptată împotriva inteligenței artificiale și a Big Tech

Când a transpus directiva europeană în legislația națională, guvernul de la Dublin a plafonat și taxa de aderare a consumatorilor individuali la un proces colectiv, la 25 de euro. În plus, autoritățile irlandeze urmează să scutească, în „săptămânile următoare”, organizațiile non-profit calificate de taxele aferente Înaltei Curți pentru cazurile de despăgubire colectivă.

Fostul șef al autorității de protecție a datelor din Hamburg, Johannes Caspar, care a fost implicat direct în eforturile UE de a reglementa Big Tech, a subliniat că mecanismele de despăgubire colectivă permit gruparea unor cereri de compensare pe care persoanele fizice nu și-ar putea permite niciodată să le formuleze individual, din cauza costurilor și a duratei mari a acestor procese. Comisia Europeană a declarat că se află în contact permanent cu toate statele membre, inclusiv cu Irlanda, și că evaluează modul în care este implementată directiva privind acțiunile colective, reamintind că statele care interzic finanțarea din partea unor terți trebuie să se asigure că, totuși, costurile proceselor nu blochează accesul organizațiilor calificate la acest tip de acțiuni în justiție.