Cum poate câștiga România din gazele azere

De când Rusia a invadat Ucraina, iar Uniunea Europeană a impus sancțiuni Moscovei, Europa se confruntă cu o lipsă acută a gazelor naturale, Gazprom fiind cel mai important furnizor al ”Bătrânului continent”.

Așa că Uniunea Europeană trebuie să-și găsescă un nou furnizor major de gaze naturale. Și acesta pare să fie Azerbaidjanul. Cu rezerve de circa 2.600 miliarde mc, țara caspică este acum ”pe val”, ca viitor furnizor pentru Europa.

Problemele apar atunci când vine vorba despre modul în care gazele pot ajunge în Europa. România pare privilegiată din acest punct de vedere: are capacitate de transport! Mai mult, poate deveni un factor de stabilitate și siguranță energetică pentru tot centrul și estul Europei, datorită investițiilor Transgaz, scriu jurnaliștii de la Focus Energetic.

Gazele ajung în Europa prin conducta TANAP (Trans-Anatolian Pipeline), care pleacă din Azerbaidjan și ajunge în Turcia. Aici se leagă de gazoductul TAP (Trans-Adriatic Pipeline), ce ajunge în Grecia, Albania și Italia.

România nu este dependentă atât de mult de combustibilii fosili rusești, ca alte țări europene, dar Rusia acoperă, totuși, aproximativ un sfert din necesarul intern de gaze naturale.

România ar putea importa doar prin sudul țării o cantitate dublă de gaze naturale față de cât produce

Gazoductele TANAP și TAP duc gazele din Azerbaidjan până în Turcia, Grecia și Italia. Era problematic ca gazele să fie transportate mai departe. Abia acum câteva săptămâni a fost finalizată conducta IGB (interconectorul Grecia – Bulgaria), un proiect ce stagna de aproape 15 ani, deși era inclus pe lista proiectelor de interes comun (PCI) aprobată și finanțată de Comisia Europeană. Proiectul IGB este important pentru transportul gazelor azere.

Din Grecia sau Turcia, via Bulgaria, România poate fi aprovizionată cu gaze azere. Același traseu (Grecia – Bulgaria – România) l-ar putea avea gazele naturale lichefiate ajunse pe malul Greciei.

Investițiile Transgaz, operatorul intern de transport și sistem, au dus la majorarea semnificativă a capacității de import a României, din alte surse decât rusești.

Federația Rusă a exportat gaze naturale chiar și în timpul Războiului Rece. Pentru a livra în sudul Europei (spre Turcia și Grecia), conductele treceau prin Ucraina, România (intrau în țară la Isaccea și ieșeau pe la Negru Vodă), Bulgaria și apoi mai departe spre Turcia și Grecia.

Proiectul Isaccea – Negru Vodă, construit exclusiv pe banii rușilor (după 1990 – pe banii Gazprom), cuprinde 3 conducte (T1, T2 și T3), cu o capacitate totală de 28 miliarde mc anual. Sensul gazelor a fost, întotdeauna, dinspre România spre Bulgaria. Prin investițiile Transgaz, acum gazul poate să curgă și în sens invers, dintre Bulgaria spre România (reverse flow la Isaccea).

(…)

Și nici România n-ar avea de pierdut: pe lângă diversificarea surselor și rutelor de import, care asigură securitatea în aprovizionarea cu gaze naturale a țării, Transgaz ar câștiga din transportul și tranzitul spre centrul și estul Europei, iar o bună parte din bani ar ajunge la buget, sub formă de taxe și impozite!