În spațiul juridic și economic anglo-saxon, controlul prin participații minoritare al companiilor mari se menține cu ajutorul acțiunilor de fondator, care antrenează voturi multiple și/sau drept de veto în chestiunile strategice, precum și cu ajutorul giga-fondurilor de investiții (Black Rock, Vanguard, State Street, Fidelity), care acumulează pachete mari de acțiuni în vederea unei gestiuni consolidate. Frecvent, se utilizează instrumentul „fundației acționariale”, o organizație non- guvernamentală constituită de fondatori (sau familia acestora), pentru a impune o anumită linie strategică și o misiune întreprinderii. Acest instrument este la limita legalității atunci când deținerea controlului prin fundații are menirea de a antrena o „optimizare fiscală”, adică de a determina o reducere a taxelor, impozitelor și contribuțiilor plătibile de către întreprindere sau de către fondatorii săi disimulați de fundația acționarială.
Chiar dacă este o formă de organizare anacronică a întreprinderii societatea în comandită pe acțiuni este încă uzitată în Europa, pentru că permite unei persoane, familii sau entități dominante a grupului de societăți să exercite controlul societății listate, chiar dacă nu deține participații majoritare (1).
Potrivit art. 1 alin.4 din O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, acționarul privat care nu mai deține participația majoritară într-o societate comercială poate fi însărcinat atât cu conducerea executivă a
întreprinderii publice, cât şi cu controlul său operaţional sau managerial, cu condiţia să îşi probeze capacitatea financiară şi tehnică, know-how-ul și eficiențaeconomică necesare menținerii portofoliului de clienți și forței de muncă. Acest
acționar minoritar privat poate ajunge să conducă strategic o întreprindere publică, fără ca aceasta să (mai) fie privatizată, în sensul orginar al conceptului. Cedarea managementului la acţionarul minoritar reprezintă o formă indirectă şi bizară de privatizare. Întrucât acţionarul majoritar pierde posibilitatea controlului managementului prin consiliul de administraţie sau de supraveghere, pierde, practic, şi poziţia de acţionar strategic al întreprinderii publice. Controlul strategic asupra întreprinderii publice nu numai că este cedat gratuit acţionarului privat minoritar dar, în plus, pentru asumarea managementului întreprinderii publice, acţionarul minoritar privat va primi şi o remuneraţie, cu o componentă fixă şi una variabilă, precum şi o potenţială despăgubire pentru revocarea înainte de termen a
mandatului. Controlul de către acţionarul majoritar public al managerului – acționar minoritar nu se mai realizează prin consiliul de administraţie sau de supraveghere, ci numai prin adunarea generală. Controlul de către acţionarul
majoritar public al managerului – acționar minoritar nu se mai realizează prin consiliul de administraţie sau de supraveghere, ci numai prin adunarea generală. În cazul în care este dificilă sau practic imposibilă revocarea sau schimbarea manageruluiacţionar minoritar prin hotărâre a adunării generale a acţionarilor (dat nivelul descurajant de ridicat al clauzelor de despăgubire), acţionarul privat minoritar ajunge să deţină, efectiv, controlul directorial al întreprinderii publice.
Pornind de la această normă legală, aplicată prin analogie și coroborată cu regulile societății în comandită pe acțiuni, ar putea fi imaginată și situația inversă. Statul, minoritar ca acționar, dar asumându-și sarcina de comanditat într-o
societate în comandită pe acțiuni, va putea să preia controlul unor companii mijlocii sau mari aflate în dificultate (ori chiar în insolvență), pentru a le salva și, o dată cu ele, să salveze și locurile de muncă, clientela captivă, comunitatea locală și, în general, economia. Pentru acest gen de salvare a unor întreprinderi nu este nevoie de capital excedentar. De precizat că persoana sau entitatea care își asumă poziția de „comanditat” într-o societate comercială pe acțiuni își asumă o răspundere personală nelimitată pentru datoriile societății, de unde concluzia că asemenea poziții nu pot fi vânate de aventurieri (2), de amatori sau de neaveniți.
1 La Bursa din Paris sunt listate câteva mari societăți în comandită pe acțiuni – Lagardère, Hermès, Michelin, Rubis,
Bonduelle, Altamur, Rothschild&co sau Touax. În societatea în comandită există comanditați, care sunt managerii întreprinderii, și comanditari, care sunt simpli acționari (investitori), fără drept de interferență în management.
2. Formula juridică a societății în comandită simplă/pe acțiuni ar putea fi utilizată și de start-up-urile tehnologice, în ideea de a obține finanțare de la investitori, fără a pierde controlul întreprinderii și al secretelor comerciale ori al proprietății industriale.
Nema putință în lipsă de dorință !
Nationalizarea nu ar fi un lucru rău,dar boala nepotismului si prostocratia le vor veni de hac companiilor de utilitati, dacă sunt nationalizate ..Plus ca Romania ar fi condamnată la sihăstrie economica,dacă trece la nationalizare …Trebuie sa pricepem pe ce lume traim..
Sa luam exemplul Quebec-ului unde compania de electricitate , una singura care executa productia si distributia electricitatii sunt in proprietatea guvernului acestei provincii canadiene pe care nu o condamna nimeni in lumea civilizata.
Mai mult statul dupa incaseaza anual 2-3 miliarde de dolari in dividende , cit despre proiecte noi de dezvoltare compania nu duce lipsa , este pe cale sa construiasca un mega-baraj ( proiect in valoare de 8 miliarde de dolari).
Daca facem o comparatie la pretul kilowat-ului din Quebec cu cel din Romania observam un raport de 1 la 25, pretul pe un kilowatt in Quebect este pentru popolatie de 2-3 centi pe cind in Romania pretul variaza intre 70-80 de centi.
Unde este problema natinalizarii ? In Romania doar una singura managementul cu rea credinta din partea oamenilor inscaunati de guverne.
Energie consuma toata lumea , afacerea vrem nu vrem este un succes garantat daca se face ce trebuie ( dar nu privatizarea cu orice pret).
Era bine când energia și utilitățile erau la stat, dar privatizarea e ireversibilă. SUA și UE au grijă de asta. O prostie, odată făcută, nu e întotdeauna reparabilă. N-am avut curajul și hărnicia de a sta pe picioarele noastre, nu ne-au plăcut munca și sacrificiul, am vrut să ne dăruiască Occidentul prosperitatea și acum trebuie să acceptăm toate consecințele. Nu suntem coreeni, nici chinezi, suntem rromîni ?
Cu putine exceptii s-a vazut ca managementul companiilor de stat a fost defectuos ca sa nu spun dezastruos. Companii cu potential au fost aduse in pragul falimentului datorita incompetentei conducerii manageriale, ale implicarii politicului in managementul companiei. Exemplu ar fi Hidroelectrica care a fost atat de capusata incat ajunsese in insolventa. Norocul a fost cu EuroInsolv care a taiat legaturile capuselor – si ce mai vuia presa impotriva lui Remus Borza – si a adus compania pe plus, ca acum ne e frica ca o vor cupara strainii. Un alt exemplu, de data asta negativ este Mintia. Dupa ce au fost cheltuite sute de milioane de euro in retehnologizare a fost inchisa si vanduta cu 92 de milioane. Asta in conditiile crizei energetice. Asta dovedeste cat de competenti sunt cei din coducerea Ministerului Energiei.
dnul Piperea: e o capcana , fiindca comanditatul raspunde cu toata averea statului, iar comanditarul are dreptul la dividende cu prioritate si chiar daca nu exista posibilitate. solutia a existat :actiunea de aur de la Petrom , dar cineva( basescu ) a anulat-o. chiar nationalizarea cand sunt obligatii contractuale nerealizate din contract si datorii viitoare este o capcana. solutia analiza realizarii obligatiilor si a incalcarilor clauzelor. nu excludem si pretentii de daune ca la …
Statul e cel mai prost administrator oriunde in lume dar la noi se depaseste orice limita…noi inca trebuie sa mai desfintam din companiile de stat surse de coruptie, nepotism etc..
Nu pot fi deoarece indiferent de prevederile legii românești și/sau a contractelor de privatizare „stăpânul” nu va permite.
Inviati-l pe Ceausescu si va arata el cum erau toate in proprietatea Romaniei si cum ministrii ii stiau de frica.
statul e cel mai prost administrator , dar statul nu ar trebui sa administreze ( sa joace) nimic, ci sa arbitreze . nu poti sa fi proprietar, producator, administrator , beneficiar. statul a fost nevoit sa concesioneze incasarea pretului energiei fiindca majoritatea intreprinderilor de stat, private si a cetatenilor nu plateau nimic sub diferite pretexte. faptic falsul este ca statul nu are ce nationaliza: productia este a lui, transportul este a lui, incasarea se face prin banci, deci doar contoarele si uneori niste stalpi ( cand au fost impozitati au sarit in sus toti iar contoarele nu e o problema ca sunt ale cetatenilor fiind transferate si incasate prin contract, iar stalpi sunt pe terenul statului si neimpozitati)
Buna ziua,
Domnule avocat tema dumneavoastra este logica, corecta si necesara a fi pusa in practica imediata de catre ai nostri specialisti in rezilienta de la Bucuresti cu o singura conditie si anume ca ideologul sau inchizitorul Alexandru Muraru sa nu decida altfel fata de persona dumneavoastra, si ca pentru dumnealui suntetiun intelectual si in consecinta sa decida ca dumneavoastra faceti din nationalizare un subiect similar propagandei comuniste si in consecinta sa dispuna sa fiti pusi la stalpul infamiei publice.
Cand hotii conduc,oamenii cinstiti sufera.
N-ar fi mai bine sa le impozitezi in asa fel incat sa-si doreasca ele sa plece ?
In opinia mea O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă ,nu ar fi trebuit data niciodata sau a fost prematura,la noi nefiind conditii de a face fata ,Statul captiv,metodelor de penetratie diverse,batataorite deja de fauna capitalista.
Ca dovada,prin soc.de comandita pe actiuni, s-a asigurat o formă indirectă şi bizară de privatizare,prin care comanditarul minoritar a preluat conducerea si secretele unei companii,la care statul sta si se uita cum este falimentata etc.
Solutia data de dl Piperea, este geniala ,cel putin in companiile de energie ar trebui aplicata.
Atita timp cat Statul Roman sta imbulzit la o parte,nefolosind specilaisti de valoare ca dl,Piperea si multi altii ,atita timp cit calca pe spiritul creativ si plin de daruire al acestui popor, dezintsresindu-se de probleme vitale ,dar rezolvabile, acest Stat nu se va redresa spre binele celor multi si al Tarii.
Desigur oponenta „fundatiilor”i va impiedica nu te pui cu Lagardère, Hermès, Michelin, Rubis,
Bonduelle, Altamur, Rothschild&co sau Touax,care cu 5 % au impanzit tarile si le-au „optimizat”economiile pina la prabusire .Dar este timpul,altfel nu se poate sa curete locul !
—BURSA ROMÂNĂ ,SĂ FIE ÎN ROMÂNIA,SÂ POARTE INTERESELE ROMÂNIEI.
—CONDUCEREA ROMÂNIEI,SĂ VREA SĂ RECUPEREZE TOT CE S-A *ÎNSTRĂINAT*,DIN AVUȚIA ȚĂRII.
—SISTEMUL BANCAR,SĂ FIE CONDUS CINSTIT ȘI REAL NUMAI ÎN INTERESUL ROMÂNIEI ȘI AL POPULAȚIILOR ACESTE ȚĂRI.
—SĂ SE APLICE LEGILE,DE CĂTRE OAMENI,ADEVĂRAȚI.*DE TIPUL ANTI AL CAPONE*
—JUDECĂTORII SĂ-ȘI RECAPETE TOTALA INAMOVIBILITATE,IAR PARCHETUL SĂ FIE LA NINELUL AVOCATULUI,NU EGLALUL JUDECĂTRULUI.
Solutii sunt, dar sclavii nu gandesc, ei fac doar ce zic stapanii.