În timp ce noul premier al Greciei s-a întâlnit cu şefii marilor instanţe europene de la Bruxelles (Comisia Europeană, Parlamentul European şi Consiliul European) pentru discuţii despre viitorul relaţiilor UE-Grecia, adevărata misiune dificilă a revenit ministrului de FinanţeYanis Varoufakis. Miercuri, el s-a întâlnit la Frankfurt cu preşedintele Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, iar joi a avut o întâlnire cu “părintele” austeritatii, ministrul german de Finanţe Wolfgang Schauble. Urmează apoi vizite la Paris si Roma. Rezultatul de până acum: „Nu am căzut de acord nici măcar că nu suntem de acord”, a spus Varoufakis după întâlnirea sa cu omologul german.
Miza discuţiilor de la Frankfurt este, în ultimă instanţa, ieşirea Greciei din zona euro, o procedură care nu este prevăzută în tratate în mod explicit şi care ar necesita şi ieşirea Greciei din Uniunea Europeană. Atât noua putere controlată de Syriza, cât şi Bruxelles-ul, Berlinul sau Banca Centrală Europeană pariază pe faptul că tabăra adversă nu îşi doreşte în niciun caz un asemenea deznodământ, se arată înr-o analiză publicată de La Tribune. Tocmai din acest motiv agitarea acestui spectru al “Grexit” este tactica la care recurge atât Berlinul şi BCE, cât şi noul guvern de la Atena, fapt care duce la creşterea permanentă a tensiunii.
Ministrul de Finanţe Varoufakis a jucat prima minge a acestui joc al nervilor în urmă cu o săptămână, cand a “ucis” practic troica formata din BCE, Comisia Europeană şi FMI, spunându-i direct şi în faţa presei şefului Eurogrupului (statele din zona euro), omologul său olandez, că Grecia nu recunoaşte legitimitatea acestui organism care a ajuns să controleze practic finanţele tarii. Reacţia ministrului de finanţe olandez a fost grăitoare: acesta a declarat că Atena tocmai ce a “ucis” troica şi apoi s-a ridicat, aproape refuzând mâna întinsă de ministrul Varoufakis.
In discutiile de la sediul BCE de la Frankfurt, italianul Mario Draghi a ripostat la fel de dur. El a avertizat Atena că BCE va întrerupe livrarea de lichidităţi către Grecia dacă noul guvern nu va accepta continuarea programului de reforme şi austeritate stabilit. Ţara are nevoie de acces la programul de acces la lichidităţi de urgenţă al BCE, însă banca de la Frankurt nu a garantat acest lucru decât până pe 28 februarie. Dincolo de această dată, deznodământul nedorit de nicio parte este posibil: intrarea în incapacitate de plată şi iesirea din zona euro.
Guvernul Syriza incearcă însă să creeze presiuni folosind şi pârghii politice. Executivul condus de Alexis Tsipras este susţinut de circa 70% din electorat, este puternic şi legitim, iar premierul nu ezită să repete în fiecare deplasare externă că există posibilitatea unei ascensiuni fulminante a neo-naziştilor greci în cazul în care guvernul sau nu reuşeşte să ajungă la un compromis cu Berlinul şi Bruxellesul.
De cealaltă parte, promotorii austerităţii ştiu bine că orice concesie făcută Greciei (relaxarea austerităţii, ştergerea unei părţi din datoria externă a ţării) ar face din Syriza un model de urmat. Pericolul cel mai mare este reprezentat de alegerile parlamentare din Spania, de la finalul acestui an. Un succes al Syriza în faţa Berlinului şi Bruxelles-ului ar face ca alegerile să fie câştigate de partidul Podemos, cu o orientare similară Syrizei. Ulterior, se poate preconiza o extindere a curentelor radicale de stânga şi în Portugalia sau Italia, state supuse şi ele politicilor de austeritate.
În ipoteza că Grecia ar ieşi din zona euro şi ar reveni la o moneda naţională, ţara nu s-ar mai putea finanţa de pe pieţele internaţionale şi ar avea nevoie de un sprijin urgent. Perspectiva ca Moscova, în ciuda situaţiei financiare actuale dificile, ar putea fi creditorul Greciei este una deloc de dorit pentru Bruxelles. Aceasta este o nouă pârghie de presiune pentru actualul guvern Syriza.
Syriza şi soarta Cartelului Stângii din Franţa
Apelul la istorie ar putea aduce puţină lumină în situaţia confuză în care se află negocierile din noul guvern elen şi institutiile europene şi cele financiare internaţionale. În 1926 rolul Greciei revenea Franţei, iar cel al Syriza revenea Cartelului Stângii (un conglomerat format, printre altele, de Partidul Socialist Radical şi Secţiunea Franceză a Internaţionalei a II-A). Cartelul Stângii a câştigat alegerile din 1924, însă premierul Edouard Herriot nu a rezistat decât ceva mai puţin de un an în fruntea executivului. Pe fondul unei crize financiare, el revine în fruntea guvernului în iulie 1926, cu un program care punea accentul pe impozitarea riguroasă a veniturilor mari, pe reglementarea timpului de lucru, pe respectarea drepturilor sindicaliştilor – un program deloc apreciat de bănci şi marii antreprenori, după cum actualul program al Syriza este criticat de “pieţe” şi de creditorii Greciei.
La două zile dupa învestirea guvernului, premierul Herriot primeşte o scrisoare din partea Băncii Franţei (o instituţie independentă, la fel cu reclamă că este în acest moment Banca Centrala Europeană). Guvernatorul îi cerea premierului să ceară în acea zi Parlamentului o ridicare a plafonului de îndatorare a guvernului, în caz contrar avertizând că banca va înceta imediat plăţile, iar Franta va intra rapid în faliment. Scrisoarea se scurge către presa, iar în câteva ore oamenii se îmbulzesc la ghişee pentru a-şi retrage banii, speriaţi de posibilitatea unei impozitări dure a conturilor. Rezultatul este o prăbuşire catastrofală a francului în raport cu lira sterlină în doar câteva ore.
În aceeaşi zi, deputaţii trântesc guvernul Herriot la o diferenţă mare de voturi. A fost nevoie ca premierul demis să aştepte protecţia poliţiei pentru a trece de mulţimea furioasă care îl aştepta în faţa clădirii. A fost şi momentul dispariţiei Cartelului Stângii. În fruntea guvernului a urmat un preferat al sistemului financiar, Raymond Poincare. Totul a decurs cu maximă eficienţă. Nu a fost nevoie decât de o scrisoare a guvernatorului băncii centrale şi de presa. În 2015, banca centrală a Greciei si a Franţei deopotrivă se află la Frankfurt pe Main şi se numeşte Europaische Zentralbank, scrisori precum cea din 1926 poartă denumiri pompoase precum „non-paper”, „draft”, etc, iar presa este cel puţin la fel de flămândă de ştiri de senzaţie venind de la mmai marii Europei.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.