Cum sunt salvate viețile pacienților cu avc cu bani puțini și materiale pe terminate. Medic: „Ni se dă cu țârâita, simt frustrare. Noaptea nu avem asistentă”

La începutul lunii august, de exemplu, echipa a realizat deja numărul de trombectomii realizate la Institut pe întreg anul 2025, 165 la număr. Sunt intervenții salvatoare în cel mai întâlnit tip de avc – cel ischemic. Cu toate acestea, deși echipa performează, fondurile alocate Institutului pentru astfel de intervenții în avc sunt la o treime față de anul trecut. Invitat la Punctul Roșu în Sănătate Dr. Alexandru Dimancea, medic specialist neurolog cu competență pe neuroradiologie intervențională a vorbit despre ce înseamnă să faci performanță printre lipsuri.

„Din motive pe care nu vreau să le detaliez pentru că nu le cunosc finanțarea este la o treime anul acesta decât a fost anul trecut pe acțiunea prioritară avc. Este la o treime în ciuda faptului că am evoluat mult mai mult decât anul trecut în termeni de numerologie pe absolut orice fel de procedură”

Salvarea de vieți, dictată de numărul consumabilelor

Vieți salvate cu gândul că la un moment dat se termină consumabilele. Nu de puține ori medicii de la Institut au fost nevoiți să facă referate pentru a mai primi din finanțarea acestui an tocmai pentru că nu mai sunt fonduri pentru materiale.

„Se traduce în valuri de lipsuri și în mici bucurii lunare. O bună perioadă facem trombectomii, nu folosim în exces materiale, facem facem și la un moment dat ne trezim că mai avem două catetere x tip, asta înseamnă că ne mai permitem încă două trombectomii. În momentul în care o parte dintre noi, mai ales doctorul Stănciulescu începe să facă tot felul de referate, memorandumuri, rugăminți să mai primească din finanțarea acestui an, știu că nu s-a terminat al treilea trimestru, dar dați-ne, noi facem, lucrăm, le consumăm, noi chiar facem treabă aici.

Și ni se dă, dar ni se dă cu țârâita, și iar mai facem, iar le consumăm. De exemplu vara aceasta am avut două luni în care nu am pus stenturi carotidiene în contextul în care…Nu ne lipseau stenturile propriu zise dar ne lipseau alte materiale care nici măcar nu necesitau o finanțare foarte mare, dar neavându-le nu puteam să ducem procedurile la bun final, așa încât o pauză nemeritată de proceduri”.

Situații paradoxale în care medicii au fost nevoiți să folosească alte materiale, nu pe cele optime, tocmai din cauza finanțării reduse.

„Acum câteva luni în urmă făceam trombectomiile temporizat, foloseam alte materiale care mergeau dar nu erau cele optime și așa mai departe.

Simt frustrare și cumva o impresie că nu suntem înțeleși în rolul nostru, că rolul nostru e bagatelizat, eu personal așa mă simt. Că nu ni se oferă importanța, nouă, ca instituție, neurologie, neuroradiologie intervențională, noi chiar facem treabă bună”.

Performanță fără asistent în tura de noapte. Medicii țin loc și de asistent și se ajută între ei

Dincolo de finanțarea redusă drastic față de anul trecut, echipa medicală se confruntă și cu efectele lipsei de personal. Un exemplu în acest sens este lipsa unei asistente pentru sala de angiografie, în tura de după-amiază și seară.

„Poate fi dezvoltat Centrul, absolut, și neurologia mai poate fi dezvoltată, nu doar neuroradiologia, avem nevoie de colegi în ambele departamente, din toate categoriile de muncă, meseriile care constituie sistemul medical.

Un exemplu în acest sens, în sala de angiografie se află o asistentă de sală care are un program până la 14, 15, după care are tot dreptul să meargă acasă. În momentul în care sunt proceduri care se lungesc mai stă, dar conform contractului trebuie să plece acasă. Noi nu avem asistent după amiază, seara sau noaptea dacă vin pentru o trombectomie pentru care venim și pro bono.

Așa încât practic trebuie să vină doi dintre noi, unul să-i dea materialele celuilalt, să i le desfacă, totul se întâmplă steril, celălalt să le ia, să le pregătească, să le introducă în pacient, să-și facă treaba”.

Disponibili oricând, dar neplătiți. Medicii vin de acasă la orice oră, pro bono.

Dr. Alexandru Dimancea spune că cele mai multe dintre intervențiile salvatoare de vieți în cazul avc-urilor se fac în afara programului de lucru. Medicii vin de acasă și noaptea însă din păcate efortul lor nu este răsplătit. Încă un medic în plus ar ajuta și mai mult echipa.

„Cele mai multe trombectomii au loc în afara programului de lucru. Suntem on call fără să fim on call în mod contractual, să spunem, venim pro bono. Nu se plătește propriu-zis activitatea respectivă. Se vine pentru că știm că altfel pacienții nu au nicio șansă.

În momentul acesta suntem 5 medici care fac trombectomii, eu sunt al cincilea, sperăm să mai vină, în momentul acesta în 5 să spunem că putem duce, gărzile, 6-7 zile pe lună fiecare dintre noi este responsabil, on call, dar s-ar putea mai bine, 6 ar fi cel mai bine”.

Unde se face recuperare pentru avc? O provocare imensă pentru pacient și rude.

Dr. Alexandru Dimancea spune că locurile unde pacienții cu avc pot face recuperare sunt insuficiente. În plus, să găsești ca pacient un astfel de loc este o misiunea grea pentru că nu este stabilită o legătură clară între instituții.

„Capacitatea Bucureștiului de a oferi recuperare e insuficientă. Nu este stabilită o legătură clară între secția de neurologie și cele de neurorecuperare, cel puțin nu pentru mine, eu sau familia, pentru fiecare pacient trebuie să ne agităm să-i găsim un loc la stat sau la privat, unde eminamente este familia cea care duce eforturile și plătește ulterior, evident. Asta exista în Franța, un soi de bază de date, propuneai pacientul, spuneai în ce stare este, peste o săptămână două îi găseai un loc undeva, la neurorecuperare. La noi trebuie să te agiți pentru fiecare pacient, nu înseamnă că nu ajung, ajung, dar cumva mai târziu de cum ne-am dori. E o muncă de legat oamenii între ei, nu e o muncă medicală”.

Cum a ales medicul neurologia și de ce a mers mai departe către supraspecializare în neuroradiologie intervențională.

„Avea loc un mic miracol pe masa de angiografie. Ridica mâna, piciorul sau vorbea imediat ce scoteai cheagul”

„Am intrat în rezidențiat în neurologie, am văzut cu ce se mănâncă accidentul vascular cerebral în România, apoi în Franța, și pe urmă am dat nas în nas cu procedurile de trombectomie și felul în care la unul din trei pacienți, fără să exagerez, avea loc un mic miracol pe masa de angiografie, în sensul că ridica mâna, piciorul sau vorbea imediat ce scoteai cheagul. Nu se întâmpla la toți, nu e un adevărat miracol ce facem e doar știință, dar știința asta le permitea la o treime să-și revină la câteva minute și asta m-a atras, te impactează”

Diferența față de sistemul francez: mai mulți bani băgați în sănătate

Medicul s-a pregătit timp de un an și jumătate la două centre de excelență din Franța. Diferă sistemul de sănătate francez față de al nostru, spune medicul, atunci când vine vorba despre fondurile alocate dar și la capitolul protocoale foarte bine stabilite și respectate.

„Erau mai mulți bani băgați în sănătate, mult mai multe fonduri alocate. Exista un soi de protocol mult mai bine așternut, în care pacientul venea, era investigat, era propus pentru embolizare, avea loc consultația, embolizarea, pleca acasă, lucrurile acestea se desfășurau mult mai ușor. La stat. La ei eminamente sistemul e de stat. Totul se desfășura după un plan foarte bine prestabilit”.

De ce facem avc mai des ca în anii trecuți și cât de mult contează educația medicală. Nepotul și-a salvat bunica prin 112

„Avc-ul este mult mai frecvent din cauza factorilor de risc de care auzim, oamenii sunt obezi mult mai de tineri, fac infarct miocardic mult mai de tineri, și dacă un vas de la inimă se înfundă putem fi siguri că și unul de la gât sau de la cap se va înfunda mai devreme sau mai târziu. Suntem mai hipertensivi, mai obezi, mai diabetici și probabil cu colesterolul mai mare decât erau bunicii noștri. Poluarea este la ordinea zilei, hrana este mult mai nesănătoasă. Avc-ul este și mai des dar și mai bine depistat.

Am avut o pacientă cu rol de bunică la care am realizat trombectomie, și-a revenit, cine a chemat ambulanța? A chemat nepotul de 9 ani care a învățat la școală, la o oră de asistență primară, cineva le-a explicat ce este avc-ul, de ce se strâmbă gura, nu ridică o mână și nu poate vorbi.

Nepotul a salvat bunica sunând la 112. Ca profesionist am fost emoționat, mi s-a părut incredibil, am zis, asta înseamnă educație medicală”

Ce tip de avc este mai frecvent în populație. Fereastra de timp care poate face diferența între viață și moarte

„Mult mai frecvente este cel ischemic, prin înfundare de vas, de undeva din organism pleacă un cheag, înfundă un vas de la nivel cerebral sau se formează acolo, local. Consecința? Neuronii din aval sunt devitalizați, nu mai primesc afluxul de sânge și sunt în curs de a muri sau sunt deja morți. Acesta e avc-ul ischemic, 80-85% vor fi ischemice indiferent unde ne uităm pe mapamond. Sunt cele pe care le tratăm prin trombectomie, sunt cele unde timpul este absolut esențial, de a interveni, 4 ore și jumătate pentru tromboliză, adică dizolvarea cheagului pe cale venoasă și 6 ore pentru trombectomie, adică extragerea cu cateter, în mod mecanic, a cheagului.

La cele hemoragice și acolo timpul este esențial, problema cu ele este că sunt mult mai grave, acolo are loc o explozie de sânge în creier, cel mai adesea, acolo contează să controlăm tensiunea mai ales în primele ore, sunt avc-uri în care nu putem interveni într-un mod foarte pragmatic, foarte mecanic”.

Citește și: Cum faci când ai de salvat trei pacienți cu accident vascular cerebral simultan. Medic: „Tu suporți decizia, pe umerii tăi, avem o singură sală de angiografie”