Cum supraviețuiesc cei o sută de marinari români blocați în Strâmtoarea Ormuz

Adrian Mihălcioiu a povestit pentru Cotidianul cum se aprovizionează navigatorii blocați în Golful Persic, cum comunică aceștia cu familia și colegii din țară, dar și cum reușesc unii să plece de pe nave pentru a se întoarce în țară.

Procesul nu este unul ușor pentru că, în primul rând, trebuie să găsească un înlocuitor. Însă cererile de repatriere încep să fie din ce în ce mai multe, spune președintele SLN.

„Navele încă nu au fost atacate de ceva”

Cotidianul: Din datele pe care le aveți, cam câți marinari români avem blocați în strâmtoarea Ormuz?

Adrian Mihălcioiu: După informațiile noastre, care nu pot fi chiar 100% precise, dar aproximăm un număr de cam peste 100 de navigatori.

În acest moment cum se realizează comunicarea cu ei?

Comunicarea cu navigatorii respectivi nu o facem decât în condiții în care se întâmplă ceva și ei ne contactează. Am avut cazuri când ne-au întrebat, de exemplu, care e situația lor vis-a-vis de zona de război, că știți că acolo sunt alte prevederi speciale și drepturile lor sunt în consecință ridicate dacă ești într-o zonă cu pericol. Deci, dăm informații de genul acesta. Deocamdată, doar informații de acest gen: de contract, prevederi contractuale, prevederile legale în cazul în care se află într-o zonă de război și lucruri de genul acesta.

Ei sunt blocați în larg sau în port?

N-aș spune blocați neapărat. Ei sunt pe nave care staționează unele în port, altele sunt în radă, în zone sigure, să spun așa, de staționare din zona Golfului Persic. Navele încă nu au fost atacate de ceva, de lovituri cu rachete sau alte lucruri, cele care staționează, doar cele care au încercat să tranziteze, probabil, fără autorizarea așa ziselor autorității iraniene.

Ce nave sunt blocate în Golful Persic

V-au raportat incidente până acum? Au auzit sau văzut explozii?

Au văzut, au auzit, vă dați seama, că sunt în zone în care se întâmplă niște atacuri prin apropierea lor. Nu foarte aproape, dar au auzit astfel de lucruri. S-au întâmplat în apropierea lor, dar nu foarte aproape de ei.

Deci nu avem până acum marinari răniți…

Nu avem incidente de genul acesta și e foarte bine că nu avem.

Marinarii români blocați acolo sunt doar pe nave petroliere sau și alte tipuri de nave?

Păi avem în zonă și nave cu pasageri, de exemplu, unde sigur sunt și români printre acele echipaje. Sunt și nave port-containere, de exemplu, unde ar putea să fie români. Și chiar și nave transport mărfuri în vrac.

În acest moment ei ce activități desfășoară?

Activității normale la staționare. Adică întreținere, lucruri normale.

„În interiorul Golfului Persic e problema”

Cum se aprovizionează? Cum trăiesc acolo?

La navă sunt provizii suficiente, în general, pentru peste o lună de zile. Cei care au început să aibă probleme cu aprovizionarea de alimente și apă, unele chiar își fabrică propria apă prin desalinizatoarele de la bord. Dar, cei care doresc și au probleme, prin Organizație Internațională a Navigatorilor, acea federație internațională IDF, s-a luat legătura deja și cu Organizația Armatorilor, cu țările din zonă, cu autoritățile portuare de unde se află acele nave cu probleme, pentru a fi alimentate cu cele necesare traiului la bort.

Deci, din punctul ăsta de vedere, până acum, iarăși nu avem niciun fel de problemă, deși perioada s-a lungit. Vedeți că deja a trecut peste o lună de zile de când navele sunt blocate în zonă și avem cel puțin 300 de nave în zona Golfului Persic. Cele din zona golfului din Marea Arabiei, situația lor e mai bună, pentru că acolo e altă situație și ei pot fi ușor re-rotați sau alimentați. În interiorul Golfului Persic e problema. Deci încă nu avem probleme nici din punctul ăsta de vedere. Sper să nu existe aceste probleme, mai ales că la bord sunt, totuși, comunități mici, 15, 20, 25 de oameni, și nevoile lor nu sunt foarte mari.

Practic, românii sunt blocați în interiorul Golfului Persic sau vor să intre în golf?

Vorbim de cei din interior. De aceea spuneam că avem cel puțin 100, pentru că sunt vreo 300 de nave acolo și acele nave staționează. Mă rog, ele staționează într-o semisiguranță. Într-o zonă nesigură, dar ei, totuși, sunt în siguranță, sunt la bord.

„Din ce în ce mai mulți armatori încearcă să repatrieze”

Din ce ați vorbit cu ei, cum i-ați simțit? Sunt speriați, panicați?

Deocamdată nu, pentru că nu s-au întâmplat evenimente care să fie îndreptate către nave și ei țin legături și acolo, prin radiotelefon, unii cu alții. Deci, vă dați seama că știu foarte bine ce se întâmplă. Deci sunt, deocamdată, bine. Bine cât se poate, cât le poate da confortul acea zonă de război și acele acțiuni care se petrec prin jurul lor. Nu e foarte ușor, dar ei sunt antrenați să treacă prin condiții grele, totuși.

Au fost navigatori care au cerut să fie scoși din acea zonă prin alte mijloace, poate terestru?

Da, pentru asta avem acum câteva solicitări prin care unii armatori încearcă să facă aceste schimburi de echipaje pentru cei care nu vor să mai rămână în zonă sau, de exemplu, le propune să treacă cu nava prin Strâmtoarea Ormuz și cei care sunt de acord rămân la navă, ceilalți trebuie să fie înlocuiți. Deci, avem astfel de cazuri întâmplate. Din ce în ce mai mulți armatori văd că încearcă să repatrieze.

Nu e foarte ușor, e greu. Se mai amână, sunt amânări. De exemplu, am avut un număr de oameni care trebuia să fie repatriați, între care și doi români, începând cu 31 martie, apoi s-a amânat pe 2 aprilie. Acum s-au dus până pe 10 aprilie și, uite așa, iarăși, se va mai prelungi, pentru că nu există posibilități de a îi repatria.

Dar, unii au plecat, de exemplu. Ideea este că au și reușit să plece, deci sunt limitate resursele de părăsire a locului acolo unde se află.

„Toți ar vrea să vină acasă”

Cum au reușit să plece cei care au reușit?

În primul rând, terestru. Adică de la navă ajung în port și apoi terestru merg prin partea de vest, să spunem așa, a Arabiei Saudite sau a Emiratelor Arabe. Au ajuns și în aeroport, pentru că știți că sunt totuși din aeroporturile acelea se mai practică zborul, mai sunt curse.

Noaptea pleacă într-un zbor, pentru siguranță pentru turiști, pentru oamenii care stau la aeroport și chiar și pentru navigatori. Nu pot să vă spun exact, că vă dați seama să mai și petrec niște lucruri care nu trebuie să fie cunoscute neapărat în opinia publică. Dar, în general, prin anumite aeroporturi mai mici sau chiar și cele care mai organizează zboruri, mai încap și câte un navigator, doi, trei. Și, în funcție de numărul locurilor, așa se produc și repatrierile din zona.

E foarte greu. Vă dați seama că sunt totuși mulți. Dacă ar fi să punem o întrebare la toți navigatorii din zona golfului, de pe acele nave, toți ar vrea să vină acasă. Și sunt peste 15.000-20.000 de navigatori. Însă navele nu pot rămâne fără echipaj și atunci ei trebuie înlocuiți întâi. E foarte greu să poți să aduci alții și să îi iei. Organizarea e foarte greoaie, însă nu e imposibilă. Vă spunem că au început să plece de acolo câte unu, câte doi, câte cinci. Au început să facă astfel de repatrieri.

În momentul în care vorbiți cu ei, au și cereri mai speciale? Să transmită ceva familiei, spre exemplu…

Nu. Ei au legătura cu familie. Adică, în puținul cât au acolo de comunicare, vă dați seama că prima dată iau legătura cu familia. Deci, în principiu, comunicațiile sunt, într-adevăr, limitate, dar, atunci când au o astfel de comunicare, prima dată sună la familie. Deci ei au direct legătura cu familia.

„Fiecare își are rolul lui pe vapor și nu poate fi înlocuit decât de altcineva care vine de la uscat”

Din experiența dumneavoastră, cum este să fii marinar într-o astfel de situație? Adică ce calități îți trebuie pentru a rezista acolo?

Nu am experiență exact în zona asta, însă am colegi care au trecut printr-o zonă de război. Și vorbim de cei de pe Nava Fundulea, de exemplu. Navigatorii, să știți, sunt pregătiți sufletește să înfrunte multe pericole pe care le oferă mediul în care lucrează. Și aici vorbim de pericole naturale, pentru că marea, vremea, nu sunt întotdeauna favorabile.

Vorbim de zone de navigație de la plus 40-50 de grade la minus 20-30, într-un timp foarte scurt. Vorbim de furtuni foarte mari, de evitarea cicloanelor și a vânturilor foarte puternice. Vorbim de avarii la nave produse de anumite corpuri care mai pot fi prin mare.

Vorbim și de zone de piraterie, care sunt și ele foarte periculoase. Și zone de război, zone prin care navigatorii trec. Și am avut cazuri în Marea Roșie, de exemplu, atunci când rebelii Houthi atacau navele care treceau în zonă chiar înainte se închidă zona Mării Roșii. Au fost navigatori români, echipaj întreg pe o navă, unde trei rachete au căzut la 10, 20 și 100 de metri de navă, nava fiind clar țintită de către acele rachete. Au avut noroc, s-au întors, au fugit repede.

Deci, sunt panicați oamenii, se panichează, dar trebuie să acționeze conform practicilor marinărești și conform pregătirilor profesionale. Pentru că acolo nimeni nu înlocuiește pe altcineva. Fiecare își are rolul lui pe vapor și nu poate fi înlocuit decât de altcineva care vine de la uscat.

Și sunt persoane pe uscat acum care vrea să înlocuiască marinari de acolo?

Asta n-aș putea să vă spun. Însă, după tot ceea ce se întâmplă, clar că dacă oamenii au fost repatriați înseamnă că au venit și la locul lor. Sunt persoane care, de exemplu, doresc să primească un salariu dublu față de cât e normal și să stea acolo în zona, auzind că până acum încă nu au fost țintite nave. Deci, s-ar putea să avem astfel de…

Nu știu dacă navigatori români, că vorbim aici de ne-navigatori ca o familie, sunt 1,8 milioane de navigatori în lume pe 70.000 de nave. Dar, vă dați seama că sunt locuri în lume unde oamenii riscă pentru un venit și de ce nu ar risca și aici pentru un venit mai mare și a asigura confortul familiei.