Dacă nu în justiție, unde să-ți cauți dreptatea?

 

Săptămâna aceasta, așa de aniversare a zilei sale de naștere, președintele Traian Băsescu a ținut o „lecție de dirigenție” cu ocazia reuniunii nu știu cărei comisii pe Mecanismul de Cooperare și Verificare. El a explicat că guvernul nu are de unde scoate 9 miliarde de lei pentru a respecta acele hotărâri judecătorești care au dat câștig de cauză cetățenilor cărora le-au fost lezate drepturile prin măsurile executivului. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, nici acele hotărâri judecătorești care privesc licitațiile pe fonduri europene nu vor fi respectate, pentru că domnul Băsescu a primit nu știu ce scrisoare de la Comisie.

Chestiunea este, într-adevăr, delicată. Nu mai discutăm de faptul că exprimările președintelui, ba asupra parlamentului, iar acum asupra justiției, arată un dispreț profund privind separația puterilor în stat. Acesta n-ar mai fi un lucru foarte nou. Pe fond însă, refuzul de a pune în aplicare hotărâri ale instanțelor judecătorești creează un precedent periculos. Nu se poate organiza o țară în care doar cetățenii sunt obligați să respecte hotărârile justiției, în timp ce statul nu. E un prim pas spre haos. Argumentul imposibilității de plată poate fi astfel aplicat erga omnes, inclusiv în raporturile cetățenilor cu statul.

Justificarea de tip „nu plătim pentru că nu avem bani” este inadmisibilă și este o dovadă  de iresponsabilitate. Pe acest principiu și firmele private ar putea spune la fel de bine „nu plătim impozite pentru că nu avem bani”. Iar fiecare cetățean ar putea să nu-și mai achite datoriile la întreținere, utilități sau să le amâne cu vreo câțiva ani pentru că nu are cu ce plăti.

Puterea judecătorească nu are datoria de a se interesa de posibilitățile de plată ale niciunui debitor, inclusiv ale statului. Instanța judecă dacă un drept reclamat, pretins a fi încălcat, a fost cu adevărat încălcat sau nu, în conformitate cu legea. Și dacă da, pronunță soluția de obligare la plata de despăgubiri.

Eu sunt de acord cu faptul că justiția nu poate să se substituie guvernului în formularea unor politici economice sau sociale. Pe de altă parte însă, dacă guvernul sau orice altă autoritate publică n-are juriști suficient de buni pentru a emite reglementări care să reziste „testului justiției”, atunci în mod firesc trebuie să plătească. Sau mai simplu formulat, dacă nu v-a dus mintea să faceți lucrurile cu cap juridic, e normal să plătiți și factura aferentă!

Nu cred nici că justiția poate stabili cine câștigă sau nu licitații europene, dar aceasta nu înseamnă că nu poate constata ilegalități în derularea lor. Și știm foarte bine că în numeroase cazuri aceste licitații sunt politizate, trucate și poartă cu sine numeroase semne de întrebare. Dacă nu în justiție, atunci unde să-și caute dreptatea oamenii?

Îngrijorător este faptul că aceste declarații nu fac decât să exprime, în forma brutală tipică lui Traian Băsescu, două teorii care își fac loc din ce în ce mai subversiv în ultimul an. Prima este aceea că între puterea judecătorească și cea executivă există un raport de adversitate și că, de fapt, opoziția la guvernare și la soluțiile ei anti-criză este reprezentată de sistemul judiciar. A doua, probabil nu întâmplător legată de prima, este că puterea judecătorească reprezintă singura zonă nereformată. Parchetele funcționează exemplar, DNA-ul și Agenția Națională de Integritate sunt adevărate „bijuterii”, în general cine are vreo obiecție cu aceste două instituții e conservator și corupt și numai bun de „pârât” Uniunii Europene, Ambasadei americane sau britanice.

Teoria aceasta este vândută  cu succes în exterior și se întoarce din timp în timp sub forma rapoartelor privind Mecanismul de Cooperare și Verificare. Ea devine astfel bază de legitimare a tot felul de mecanisme abuzive prin care se încearcă „reforma justiției”, în sensul subordonării ei. Cum ar fi, de pildă, legea pe care președintele o cere de vreo săptămână Parlamentului, privind Înalta Curtea de Casație și Justiție. Instrument ideal pentru popularea instanței supreme cu foști procurori DNA chemați să judece dosarele pe care ei le-au întocmit.

http://dmihalache.wordpress.com/2011/11/03/daca-nu-in-justitie-unde-sa-ti-cauti-dreptatea/

Recomanda

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.