Multe instituții din România funcționează într-un orizont al fostei Securități, respectiv al unor legi inexistente, absurde sau inventate, “speciale’, cum le place unora să le numească. Legi speciale care au adus acest comportament special, de domeniul criminalisticii conexe. Printre acestea, blocarea justiției pe toate căile, iar Ministerul Public, ale cărui ierarhii sunt imposibil de conturat în haosul instaurat, lucrează disciplinat. Augustin Lazăr, Procurorul General, face figura unui luptător, arătându-și augustele intenții când toate ostilitățile de fapt s-au încheiat. Și s-au încheiat rău, foarte rău.Dosare grele nu l-au mișcat pe prim-procurorul din Alba, în schimb îl preocupă mari idei statale, în fapt neprecizate, încercând să își pună pe piept platoșa abstractă și străvezie a sistemului devalizant. Postura actuală a lui Augustin Lazăr, impresionează prin energie, pseudo-aplomb, însă trezește repulsie prin captivitatea în care acesta se află, și pe care o promovează drept criteriu al unei condiții mesianice profesional-democratică.
Procurorul General, asemenea unui veritabil magistrat, ar trebui să aibă o acuratețe, o corectitudine, o reținere, o probațiune, o echidistanță, o decență, respect dovedit pentru Constitiție, o demnitate absolut exemplare. Procurorul General ar trebui să arate că instituția pe care o reprezintă nu permite, prin ea însăși, o altă abordare decât legea și Constituția. Dosarele Revoluției, cazurile de mare corupție, criminalitatea politică și economică, jaful exercitat asupra economiei naționale din prezent, instabilitatea siguranței publice pe varii paliere, încălcarea legii aproape la fiecare pas arată un Minister Public excedat, însă rupt de realitate din motive de corupție nu numai la nivelul clasei politice. Despre aceste lucruri Procurorul General nu are știință, iar dacă nu le vede arată complicitate.
Cu persoane ca Augustin Lazăr, în poziția de acum, ne putem aștepta la un complot continuu împotriva statului de drept și subminarea justiției . Ministerul Public, printre multele cauze ingrate pe care le are în soluționare prin profesioniști desăvârșiți, unii dintre ei în mod nemeritat anonimi, nu poate fi absolvit de jocurile de tip securist în care se află. Corupția din România este abordată conform unor criterii deja prefigurate, respectiv conflictul între grupuri de interese și nu toți românii sunt într-un grup sau altul . Unii dintre subalternii Procurorului General fac legi după cum le dictează interesul, se implică așa cum o face șeful suprem, însă în realitatea juridică, ceea ce produce frisoane sau ar trebui să producă oricui. Cu reprezentanți legali gen Augustin Lazăr, ieșind la rampă pentru apărarea scaunului șubrezit, în numele legii, instituția Parchetului se vede ca o sucursală a unor priorități la ordin.
Procurorul General Augustin Lazăr pare a fi fost și a fi un simplu element în decor, un șef de gară căreia i-a căzut alimentarea electrică, ceea ce nu îl scuză în a nu vedea ce se întâmplă în societate pe tema instituției pe care o reprezintă. Așteptând evaluările ministrului Tudorel Toader, Augustin Lazăr se expune unui ridicol care îi aparține în totalitate. Demisia Domniei Sale ar fi trebuit să vină imediat după ce procurorul șef Kovesi a fost retras din sistem. Eșecul regimului Băsescu, în special prin încălcarea criminală a regimului democratic, pare a nu fi înțeles de Augustin Lazăr, ultimul mohican al unui regim care a adus România în prăpastie.
De ce nu demisionează Augustin Lazăr, e o întrebare al cărei răspuns Procurorul General îl știe, așa cum îl cunoaște toată lumea, indiferent de poziționările politice. Lipsa de transparență și nesoluționarea unor mari dosare din acești ani îl mențin în post ca pe un fost activist comunist util pentru cauze chiar mai mari. În România abuzurile în cascadă, adică încălcarea legii, creează autoritate pozitivă de lucru judecat. De Augustin Lazăr este încă nevoie.
Tovarasul Gusti,zis si „treceti pe la biroul de informatii”,precum ala cu „alta intrebare”,e pus acolo tocmai sa faca lucrurile mai incurcate decat sunt,asa ca n-avem nici o nadejde de la dansul in probleme de competenta…Acea aura de mare descoperitor al aurului dacic subtilizat e falsa de la cap la coada,in realitate meritul revenind unor anchetatori anonimi din politie el nefacand altceva decat sa avizeze niste proceduri.De fapt,adevarata lansare a tovarasului,s-a produs pe axa Blaga-Lascu si alte grupuri gen cel de la Cluj,bine sudat in probleme dubioase specifice locului si nu-i exclus ca pana si dom.prezident sa fie tinut in lesa pentru niscai probleme bastinase tinute la sertar,asa explicandu-se obstinenta cu care domnia-sa apara cauza imberbului si a doamnei interceptoare Lulutza tinuta aproape de susnumitul,sub aripa lui ocrotitoare,in semn de recunostinta fata de alti tovarasi si”pretini”,care la randul lor i-au acoperit matrapazlacurile cu iz de afaceri de pe meleaguri natale…
Domnule Vieru, iti recomand sa faci la articol un desen cu prapastia in care regimul de trista amintire a dus România,pentru ca prapastia dumitale nu se vede cu ochiul liber!Chiar nu te poti dezbara de clisee?
„Procurorul General, asemenea unui veritabil magistrat, ar trebui să aibă o acuratețe, o corectitudine, o reținere, o probațiune, o echidistanță, o decență, respect dovedit pentru Constitiție, o demnitate absolut exemplare.”
Intr-o tara in care Ministrul Justitiei nu raspunde intrebarilor jurnalistilor si tine ascunsa ordonanta ca asa vrea el, unde parlamentarul care a condus Comisia Juridica injura de mama colege de parlament iar Avocatul Poporului, unic si irepetabil, refuza sa isi delege atributiile pe motiv ca institutia e „unipersonala”, intr-o asemenea tara Lazar e vinovat de toate relele fiindca, nu-i asa, trebuie schimbat…
La jurnalisti nu e necesara acuratetea, corectitudinea, retinerea, echidistanta, decenta?
#ena In nici o tara civilizata politicienii sau inaltii functionari de stat nu sunt obligati sa arate reprezentantilor presei orice vor acestia si cand li se arata. De asemenea, nimeni nu este obligat sa raspunda la intrebarile jurnalistilor, daca nu vrea. V-ati obisnuit toti cu flecarelile asa-zisilor ziaristi. Un ministru al Justitiei palavragiu nu are ce cauta in acel post. In plus, daca el vrea sa tina ascuns un document referitor la domeniul de care se preocupa, il tine ascuns pana in momentul cand considera ca este oportun sa il faca public. Cui nu-i place n-are decat sa se planga. Treaba cu injuraturile de mama adresate „colegelor” de Parlament este o pozitie unilaterala si, as zice, partinica. Asa vezi d-ta problema. Altii o vad invers. Si mai exista unii, ca si mine de altfel, care, necunoscand situatia, se abtin de la comentarii. Am adus-o in discutie doar dintr-un singur motiv: inainte de a te pronunta cu certitudine in legatura cu un fapt/situatie, asigura-te ca ai ascultat cat de obiectiv se poate AMBELE parti implicate. Altfel, facem doar propaganda. Valabil si pentru situatia cu Avocatul Poporului. In legatura cu Lazar, un astfel de individ trebuie inlaturat din sistemul decizional indiferent de tara unde isi desfasoara el „activitatea”.
Fascinant este că intr-adevăr vărfurile din ICCJ, din Parchetului general, din DNA sau SRI și sigur și din alte instituții ale statului de drept sau din administrație sunt surprinzătoare. Și grație lor trăim un amestec de absurd și SF, de Rinocerii și Planeta Maimuțelor.