De dragul spitalelor, să închidem farmaciile!

Pandemioţii minţii lucrează cu logica aceasta: de dragul spitalelor, să închidem farmaciile! E clar că mersul liber, prin aer liber, e un medicament natural de când e lumea lume. Ei bine, o fi, dar noi interzicem ca să vă protejăm de noul virus şi să protejăm spitalele de riscul supraaglomerării.

Cerc vicios clar.

Statul îndelungat acasă, oriunde în aer închis, slăbeşte imunitatea şi, în loc să mori de COVID-19, mori de mai vechiul tău cancer, dar dacă ai şi SARS-CoV 2 vei fi raportat în contul grozăviilor acestei gripe severe.

Alt cerc vicios. Nu creşte nicăieri mortalitatea comparată (faţă de 2019, de pildă), dar panicăm lumea că ne omoară COVID-19 mai ceva ca gripa spaniolă. Estimp, aranjăm să nu se facă autopsii şi să nu se publice tabele de mortalitate comparată.

Când vrem să speriem lumea din nou, facem testări mai multe şi arătăm cu degetul, zilnic, către numărul de infecţii noi. Şi nu spunem că erau deja vechi de câteva zile, dar abia ieri, alaltăieri le-am testat şi nu spunem că şi mai multe au rămas netestate.

Ce vrem noi cu treaba asta pe care o conducem din pix mai bine decât îşi conduc armatele tancurile? Ce să vrem?! Să îndatorăm statele ca nu cumva să scape din menghina noastră. Să testăm disponibilitatea lumii pentru puneri de lacăte acolo unde niciodată nu mai fuseseră puse. Să pregătim adevărata panică, aceea care îi va convinge pe toţi că e necesară deja o guvernare mondială. Nu vrem răul. Vrem grăbirea binelui generalizat.

Mă uit de ani de zile, stupefiat, la creşterea generală a gradului de alfabetizare nefuncţională şi de subculturalizare a şcolii, a presei şi a guvernărilor. Adevărul e că a venit pandemia aceasta la ţanc. Politrucii de azi au cap doar pentru ca să le poată sta pălăria undeva. Habar n-au să convoace experţii potriviţi. Habar n-au că e nevoie de o metodologie înainte de a acţiona. Habar n-au că au apărut echipe interdisciplinare până şi pentru organizarea unei pauze de lucru (se întâmplă la marile corporaţii). Habar n-au să citească statistici. Habar n-au să ceară altele mai relevante.

La ţanc a venit pandemia aceasta, iar noi îl avem pe Ţancă Uraganul, numai bun de luat drept simbol mondial al situaţiei.
De la începuturile pandemiei, un neamţ (nu e o celebritate) a pus întrebarea-cheie: „Şi dacă n-am şti că umblă prin lume un virus nou?”. Ne-am purta ca înainte de vestirea lui panicardă. N-ar exista pompe de panicare. Spitalele ar funcţiona în continuare aşa cum ştiu ele să funcţioneze. Presa ar continua subculturalizarea lumii. Mortalitatea generală ar rămâne cum a fost (aşa a şi rămas). Ce s-a schimbat ştiind că ne paşte acest pericol epidemiologic (care, oricum, şi azi e prezentat ca o mare necunoscută)? Doar un lucru s-a schimbat cu adevărat în afară de faptul că ne-am dat vieţile peste cap: statele sunt mai îndatorate, generaţiile următoare au a plăti şi mai multă prostie politică, băncile au asigurate profituri şi mai mari, pe termene şi mai lungi.

Matematica îţi poate demonstra că acest ciclu economic bazat pe îndatorare este un joc piramidal. Aşa ceva nu poate fi un perpetuum mobile. Când se va prăbuşi piramida (acest Caritas global, ca să fie un pic mai clar pentru clujenii mei), vom începe să purtăm tricouri pe care are să stea scris numărul de telefon al guvernului mondial: 6.6.6.