De la refugiul piraţilor la Cafeneaua lui Rick

Numele regiunii “Grand Casablanca” şi al oraşului ei principal au făcut înconjurul lumii graţie celebrului film american omonim, realizat în 1942 de Michael Curtiz, cu Humphrey Bogart şi Ingrid Bergman capete de afiş.

Cine n-a visat atunci, şi chiar mult mai târziu, la atmosfera restaurantului lui Rick, în care se petrece drama care a adus peliculei “Oscarul” pentru cel mai bun film şi a plasat-o pe locul al treilea în ierarhia filmelor americane, după “Cetăţeanul Kane” şi “Naşul”.

Situată pe coasta atlantică a Marocului, zona era numită de istorici Anfa, Anafa sau Anafi. Părerile despre fondatorii Anfei sunt împărţite. Unii istorici, ca Ibnou El Wazzane (Leul African), cred că oraşul a fost construit de romani, alţii înclină către fenicieni. Majoritatea consideră însă că este opera berberilor din Zenata. Oricum, localitatea era renumită pentru teologii musulmani, pentru soldaţii şi pentru comerţul ei, mai ales cu Spania şi Portugalia. Chiar dacă locuitorii ei erau nu numai marinari, ci şi piraţi care nu ezitau să atace corăbiile, mai ales pe cele portugheze. În secolul al XVI-lea însă, oraşul este uitat şi singura mărturie a unei vieţi înfloritoare rămâne mausoleul lui Allal Quairaouani.

Marea moschee din Casablanca

Abia în secolul al XVIII-lea, sub domnia sultanului Sidi Mohammed Ben abdellah, cetatea va reveni la viaţă şi va primi numele “Dar Al Baida” (Casa Albă), deci Casablanca.

La începutul secolului al XX-lea, în 1912, a început aici construcţia primului port modern al Marocului, care a făcut din Casablanca o capitală economică a Regatului.

Numele localităţii i-a indus în eroare pe nemţi în 1943, când a avut loc la Casablanca Conferinţa de la Anfa, numită aşa după numele hotelului în care s-a desfăşurat. Din cauza traducerii, au crezut că este vorba despre Casa Albă din Washington.

Casablanca anilor ’30

Ideea unui “Oraş Nou”, vehiculată de coloniştii de la începutul secolului trecut, a atras la Casablanca numeroşi arhitecţi. La începutul anilor ’20 s-a creat un stil original, combinând motive Art Nouveau şi Art Deco. Varietatea decorativă a faţadelor marilor imobile, pe care îngeraşi, coşuri de fructe sau capete de lei se amestecă armonios în frize din stuc sau în balcoanele din lemn de cedru, devine regulă. O dovedesc hotelul “Excelsior” şi clădirile administrative din centrul oraşului. Marile vile coloniale, ce amintesc de reşedinţele pariziene şi de cele de pe Coasta de Azur prin terasele şi verandele lor, sunt din ce în ce mai numeroase. Dar cele mai interesante sunt vilele neomarocane.

Arhitectura oraşului Casablanca

Odată cu anii ’30, stilul neomaur, cu bogaţia sa decorativă, nu mai este la modă. Se construiesc acum edificii cu volume puternice, cu faţade din ce în ce mai înalte, lipsite de decoraţie. Grija pentru confortul noii burghezii marocane dotează clădirile cu ascensoare, crematorii de gunoi, garaje, săli de baie moderne.

Clădirile luxoase din centrul oraşului, adevărate opere de artă, sunt botezate cu numele comanditarilor lor, iar critica internaţională descrie Casablanca drept “capitala arhitecturii moderne”. Sunt admirate imobilele “Levy Bendayon”, construit în 1928 de arhitectul Marius Boyer, “Moretti-Milone”, care domină Piaţa Naţiunilor cu cele 11 etaje ale sale, proiectat de Pierre Jabin şi inaugurat în 1934.

Twin Center pe bulevardul Zerktouni, Casablanca

Tot în anii ’30 s-a construit cartierul Parc, o insulă de verdeaţă şi de linişte, ce s-a păstrat destul de bine până astăzi. Străzile Alger şi Parc, bulevardul Moulay Youssef, cu minunaţi palmieri, sunt mărginite de vile Art Nouveau sau Art déco.

Anii ’50 au fost marcaţi de prosperitate economică. Burghezia din Casablanca îşi îndreaptă acum atenţia către cultura americană, iar vilele capătă accente californiene.

Dar, dacă marea burghezie alege un stil ultramodern, oamenii mai puţin înstăriţi îşi construiesc, în cartierele oraşlui, mici vile în stil metisat, respectând liniile arhitecturii mediteraneene.

Bulevardul Lido în cartierul Anfa

În plus, apar acum ansambluri de locuinţe ieftine, destinate musulmanilor, israeliţilor şi europenilor, dar menite să ofere adăpost şi populaţiei din bidonville-uri. Este cazul ansamblurilor “el Hank”, gândit pentru a fi locuit de israeliţii din vechea medina, sau “Bournazel”, datând din 1954, destinat unei clientele europene foarte modeste.

În acelaşi timp, se multiplică locurile destinate loisirului: cluburi private pe cornişă, săli de cinema, ca “Lutetia”, din 1950, sau staţii de benzină şi garaje, cel al firmei “Volvo” constituind un exemplu arhitectural uimitor.

Cornişă la Casablanca

O emblemă a oraşului este “Villa Sami Suissa”, construită de Jean François Zevaco în 1947, care a inaugurat stilul utramodern şi a fost frecvent citată de revistele de arhitectură. I se alătură “Aerogara” aceluiaşi arhitect, cu structura ei de beton brut asociată cu pereţii albi, sau imobilul “Liberté”, de pe bulevardul Zerktouni, proiectat de Léonard Morandi, considerat, cu cele 17 etaje ale lui, prima experienţă de construcţie a unui bloc de locuinţe foarte înalt din Africa.

În anii ’90 au apărut realizări arhitecturale de anvergură, ca “Twins”, semnate de Riccardo Bofill şi Élie Mouyal, sau “Technopark”, de Omar Essakal.

În 2006 a demarat cel mai ambiţios proiect din Casablanca, “Marina”, un ansamblu de turnuri de 16 etaje, ridicat în faţa medinei.

Pentru a vă destinde după acest tur “arhitectonic”, puteţi urma sfaturile cunoscutului artist Jean-Charles de Castelbajac, publicate de “Le Figaro”. Creatorul, născut la Casablanca, a realizat pentru “Sofitel Casablanca Tour Blanche”, într-un melanj de spirit marocan şi francez, “Fatal Oriental Synchronicity”, instalată în barul “Casart”, situat în strada Sidi-Belyout, care aduce un omagiu filmului “Casablanca” şi întâlnirii dintre Humphrey Bogart şi Ingrid Bergman

Restaurantul lui Rick din filmul Casablanca

Puteţi face o escală, la restaurantul “Casa Albă”, cu o decoraţie în marmură de Carrara, cu plafonul şi coloanele din sticlă fumurie, sau la restaurantul “Cabestan”, vechi de 40 de ani, cunoscut şi ca locul de “întâlnire a spionilor”, şi care oferă o vedere inegalabilă asupra Atlanticului. Pentru cei care doresc să guste tradiţionalele tajines şi couscous, există “Basmane”.

În strada Driss Lahrizi se află clădirea “La Princière”, o bijuterie a anilor ’20, construită de arhitectul francez Alexandre Cormier. Intrând pe culoarul întunecat, la primul etaj, vizitatorul descoperă “Antic Palais”, o fermecătoare cafenea ce păstrează lambriurile şi oglinzile de epocă. O adresă potrivită pentru a degusta un “nousnous”, jumătate cafea, jumătate lapte.

Şi, evident, nu poate fi ocolită “Rick’s Café”, datând din anii ’30.

“Venise”, cea mai veche galerie de artă contemporană din Maroc, expune, printre altele, desenele şi laviurile lui Castel Bajac, inspirate de cinema.

Vilă construită de Jean-Francois Zevaco

Iar pentru atmosfera de altădată, neturistică, se impune o plimbare pe cornişă către Sindibad, unde pot fi admiraţi, aproape de plajă, caii. Nu rataţi vizitele la “Moscheea Hassan al II-lea”, cea mai mare moschee şi cel mai mic minaret din Maroc, care este deschisă şi nemusulmanilor.

În sfârşit, săptămâna aceasta, are loc la Casablanca cea de a treia ediţie a “Turneului Internaţional de Tenis”, în care evoluează trei sportive clasate în primele 200 de locuri: sârboaica Jovana Jaksic, ucraineana Olga Savchuk şi poloneza Paula Kania.

Technopark

După ce şi-a recuperat forţele, vizitatorul poate porni la cumpărături. Pentru haine şi accesorii, doamnele se pot opri la “Très Confidentiel”, unde se găsesc piese ale unor creatori foarte tineri. La “Said Mahrouf”, veşmintele sunt inspirate din arta marocană, în timp ce “Amine Bendriouich” propune, în galeria sa, creaţii prêt-à-porter de lux de factură cosmopolită.

Nu poate fi ocolit “Morocco Mall”, recent inaugurat, cel mai mare centru comercial din Africa, situat pe cornişa ridicată pe malul Atlanticului, cu mulţimea lui de buticuri, un mare magazin “Galeries Lafayette”, dar şi cu un patinoar, un acvariu, o fântână muzicală, un cinematograf 3D şi zeci de restaurante. În materie de modă, se pot găsi aici toate segmentele mărcilor internaţionale, de la cele mai accesibile, cum ar fi “H&M” sau “Célio”, la “Vuitton”, “Dior” sau “Gucci”, trecând şi prin segmentul mediu ca “Gap” sau “Zara”.

Şi, deloc neglijabil, Casablanca are o pleiadă de piano-baruri şi discoteci cu o ambianţă incendiară.

Mohammedia, oraşul florilor

Mohammedia, oraşul florilor

La 20 de kilometri la sud de Casablanca se află Mohammedia, numită odinioară Fedala, care servea şi ea în secolul al XVII-lea drept refugiu corsarilor din Sale, urmăriţi de fregatele regelui Franţei. Fedala a fost rebotezată Mohammedia de regele Mohamed V, cel care a obţinut independenţa ţării în 1960 şi care a pus aici prima piatră a celei mai mari rafinării din Maroc.

Începând din 1925, a devenit un oraş balnear, cu un cazino, închis acum, un hipodrom şi renumite terenuri de golf. Este cea mai şic staţiune balneară de pe coasta dintre Casablanca şi Rabat.

Clubul de Golf din Mohammedia

Centrul oraşului este organizat în jurul străzii Mohammed V, care începe de la plajă şi constituie axa zonei balneare pe o lungime de aproximativ 5 kilometri. Pe ea a fost construit şi Cazinoul. Acest sector al oraşului este foarte diferit de vechiul Casbah, construit la sfârşitul secolului al XVIII-lea, cu medina lui aglomerată. Cartierul rezidenţial Mannesmann, numit aşa după o familie germană care a cumpărat terenul la începutul secolului, are propria plajă, iar oraşul este înconjurat de o zonă industrială.

Biserica Sfântul Jacques din Mohammedia

“Festivalul Internaţional de la Mohammedia”, care se desfăşoară în primele trei săptămâni ale lunii august, începând din 2009, cuprinde numeroase activităţi culturale, expoziţii de artă, concerte, colocvii şi proiecţii de filme. La mare cinste sunt şi unele sporturi, ca voleiul pe plajă, fotbalul pe plajă, jet ski, surf, Kick Boxing, triatlonul.

Medina din Mohammedia

Din 2007, există şi “Festivalul Florilor”, în luna iunie. Să adăugăm un “Festival Internaţional al Filmelor de scurt metraj”, ce are loc în luna aprilie, şi care reuneşte cineaşti profesionşti, actori, producători şi critici din diferite ţări. Festivalul are o secţiune competiţională, dar şi colocvii, omagii, ateliere şi expoziţii.

Mohammedia este un oraş al florilor şi al sporturilor, locul privilegiat pentru surf, golf şi hipism.